Punerea în circulaţie a unui autoturism neînmatriculat. Conducerea pe drumurile publice a unui autoturism cu număr fals de înmatriculare
| Comentarii |
|
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: art. 85 alin. (1) şi (2)
Problema falsului se pune doar în ipoteza în care inculpatul ar fi intervenit material asupra numărului existent, modificăndu-i caracterele.
La momentul expirării valabilităţii autorizaţiei de circulaţie, autoturismul devine neînmatriculat, neputând fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
(Decizia penală nr. 638/R din 12 octombrie 2010)
Prin sentinţa penală nr. 1583 din 14 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Piteşti, între altele, a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa închisorii, prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, în condiţiile art. 861 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Pentru a pronunţa această sentinţă, în esenţă, prima instanţă a reţinut că, din întregul material probator administrat în cauză, nu a rezultat că autoturismul condus de către inculpat pe drumurile publice, avea număr fals de înmatriculare.
Faptul că a expirat valabilitatea autorizaţiei de circulaţie provizorie, iar proprietarul autoturismului fie nu a demarat fie nu a definitivat procedura administrativă de înmatriculare a autoturismului, conduce la concluzia că autoturismul este neînmatriculat, însă nu rezultă că acele numere provizorii a căror valabilitate a expirat sunt false. Autorizaţia de circulaţie provizorie a fost obţinută în condiţiile legii, sens în care numerele provizorii, valabile pentru 30 de zile, nu erau false.
Nu a rezultat nici că inculpatul, după expirarea autorizaţiei de circulaţie provizorie, ar fi înlocuit numerele provizorii a căror valabilitate expirase, cu alte numere de înmatriculare.
împotriva acestei hotărâri, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Argeş, prin decizia penală nr. 43 din 9 martie 2010, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, schimbând temeiul achitării, pentru o altă infracţiune reţinută în sarcina inculpatului.
Pentru a pronunţa această decizie, în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, Tribunalul a apreciat, în acord cu prima instanţă, că aceasta vizează o altă situaţie premisă decât expirarea termenului de valabilitate a numerelor provizorii, şi anume aplicarea unui număr imaginar sau a altui număr decât cel atribuit unui autovehicul înmatriculat.
Or, în speţă, Tribunalul a constatat că nu se regăseşte niciuna dintre cele două modalităţi de realizare a laturii obiective, fiind vorba despre încetarea valabilităţii autorizaţiei provizorii, moment din care autovehiculul respectiv este neînmatriculat.
Prin urmare, tribunalul a considerat că numerele provizorii a căror valabilitate a încetat nu sunt false.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, criticând-o pentru nelegalitate, deoarece ambele instanţe au apreciat greşit în legătură cu achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
în opinia Parchetului, numărul de înmatriculare trebuie să aibă corespondent într-o înscriere reală în evidenţele organelor de poliţie, în caz contrar, urmează a fi considerat fals, sens în care s-a exprimat şi literatura de specialitate.
într-un alt punct de vedere, Parchetul argumentează că este irelevant dacă numărul de înmatriculare a fost confecţionat şi astfel aplicat sau este vorba despre un număr corespunzător unei înmatriculări care şi-a pierdut valabilitatea, deoarece numărul de înmatriculare poate fi folosit legal numai atâta vreme cât starea de înmatriculare subzistă.
Prin decizia penală nr. 638/R din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost respins, ca nefondat, recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş.
Hotărârea Curţii de întemeiază pe următoarea argumentaţie:
Ipoteza ce determină controversa în discuţie se referă la faptul dacă expirarea valabilităţii autorizaţiei de circulaţie provizorie întruneşte din punct de vedere al conţinutului obiectiv, atât infracţiunea de punere în circulaţie a unui autoturism neînmatriculat, cât şi aceea de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism cu număr fals de înmatriculare.
Curtea a reţinut, în acest sens, ca incontestabil, că numărul de înmatriculare reprezintă un înscris oficial.
De esenţa falsului material în înscrisuri oficiale este acţiunea de contrafacere sau alterarea lui în orice mod de natură să producă consecinţe juridice, în ambele situaţii intenţia făptuitorului este de a denatura adevărul în legătură cu ceea ce înscrisul respectiv exprimă.
în speţă, este vorba despre un număr de înmatriculare obţinut legal, a cărui valabilitate însă a expirat, ipoteză ce nu poate susţine în niciun caz o acţiune de contrafacere sau alterare, aşa cum solicită imperativ latura obiectivă a infracţiunii de fals.
După cum au exprimat în mod corect ambele instanţe, s-ar fi pus, într-adevăr, problema falsului, dacă inculpatul ar fi înlocuit numărul ce i-a fost atribuit legal cu un altul ori ar fi intervenit material asupra numărului existent, modificându-i caracterele.
Este de asemenea, indiscutabil, că numărul de înmatriculare utilizat de inculpat fiind obţinut pe căi legale, are corespondent într-o înscriere reală în evidenţele organelor de poliţie, astfel încât, urmând argumentele Parchetului din motivele de recurs, nu poate fi în niciun caz apreciat ca fals.
Aşa cum a apreciat prima instanţă, cât şi instanţa de apel, în momentul epuizări valabilităţii autorizaţiei de circulaţie, autoturismul este neînmatriculat, astfel încât, daca în condiţiile date inculpatul circulă pe drumurile publice cu acest autoturism, în sarcina lui nu se poate reţine decât infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr 195/2002, respectiv aceea de punere în circulaţie a unui autoturism neînmatriculat.
