Omor săvârşit cu premeditare, din interes material. Tâlhărie
| Comentarii |
|
- Codul penal: art. 175 lit. a) şi b)
- Codul de procedură penală: art. 211
Tâlhăria presupune sustragerea unui bun prin folosirea violenţei. Dacă inculpatul ucide victima pentru ca, ulterior, să sustragă din casa acesteia un bun, fapta săvârşită este omorul calificat.
(Decizia penală nr. 104/A din 2 decembrie 2010)
Prin sentinţa penală nr. 75 din 2 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) şi b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. sau în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 C. pen.
în baza art. 174 şi 175 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I.D. la pedeapsa închisorii de 17 ani şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că inculpatul A.I.D., în seara zilei de 20 ianuarie 2007, a pătruns în curtea locuinţei victimei B.N., cu scopul de a sustrage sume de bani şi, cu intenţie, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un par în zona capului, producându-i leziuni ce au condus la deces.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru greşita încadrare juridică a faptei, susţinându-se că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., şi nu ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) şi b) C. pen.
Prin decizia penală nr. 104/A din 2 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
pentru a pronunţa această decizie, Curtea şi-a argumentat decizia, astfel: în speţă, din actele şi lucrările dosarului, se reţine că în seara zilei de 20 ianuarie
2007, inculpatul A.I.D. a pătruns în curtea locuinţei victimei B.N., situată în comuna Leordeni, judeţul Argeş, despre care ştia că posedă o sumă mai mare de bani şi pe care intenţiona să o sustragă. După ce s-a înarmat cu un par, inculpatul a bătut în mai multe rânduri la uşa locuinţei victimei, aceasta a ieşit afară şi nevăzând pe nimeni a reintrat în casă şi, după mai multe repetări ale „scenei” inculpatul care se ascunsese a lovit-o pe victimă cu un par în zona capului şi a toracelui de mai multe ori, după care a căutat prin locuinţă şi, cum arată în declaraţia sa, nu a găsit banii. Totodată, inculpatul a arătat că a abandonat în curtea victimei parul cu care o lovise şi că i-a spus fratelui său despre cele întâmplate.
Acesta din urmă, în declaraţiile sale, a confirmat spusele inculpatului, detaliind în sensul că „pe ascuns, i-a aplicat acesteia 4 lovituri cu un par în zona capului şi alte lovituri în zona spatelui, iar când a văzut că victima nu mai mişcă, a mers în casa acestuia, a căutat după bani, dar nu i-a găsit”.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 22/B/2007, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei cerebrale, hemoragiei meningo-ventriculare şi contuzie cerebrală care a survenit în urma unui TCC acut forte cu fractură de boltă şi bază craniană, prin lovire cu corp tăietor despicător.
Totodată, concluziile raportului medico-legal au reţinut că între leziunile traumatice cranio cerebrale şi deces există legătură directă de cauzalitate, iar despre celelalte semne de violenţă constate la necropsie, s-a concluzionat că s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur, cu puţin timp înainte de deces, şi nu au legătură directă de cauzalitate cu acesta.
în plus, s-a concluzionat că leziunea traumatică din sfera anală a victimei poate sugera întreţinerea unui raport sexual anal.
în declaraţiile sale, inculpatul a arătat că, deşi a lovit-o pe victimă, a lăsat-o totuşi în viaţă, sugerând prin apărătorul său ipoteza că altcineva ar fi intrat apoi în casă şi l-ar fi omorât pe B.N.
Curtea apreciază că această apărare formulată de inculpat este de circumstanţă, fiind infirmată atât de raportul medico-legal întocmit în cauză, întărită de completările ulterioare, respectiv raportul de expertiză ADN, dar şi de celelalte declaraţii date în cauză de martorii audiaţi şi chiar de propria-i declaraţie, din care rezultă atât mobilul faptei sale, cât şi împrejurările în care a comis-o.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, Curtea apreciază că în cauză nu poate fi vorba de infracţiunea de tâlhărie sau de infracţiunea de lovire, aşa cum a încercat să susţină inculpatul.
Potrivit dispoziţiilor art. 211 C. pen., prin tâlhărie se înţelege furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau alte ameninţări ori punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţa de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor
infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Or, din actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine, fără dubiu, că inculpatul a
săvârşit omorul cu premeditare din interes material, respectiv pentru ca ulterior să ia
din casa victimei suma de bani despre avea credinţa că o posedă acesta din urmă.
în raport de această situaţie de fapt, încadrarea juridică corectă a faptei săvârşită de inculpat este cea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) şi b) C. pen.
în această ordine de idei, cu atât mai puţin poate fi luată în considerare cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 C. pen., câtă vreme inculpatul a avut intenţia clară de a omorî victima şi, apoi, să-şi însuşească banii acesteia, şi nu doar să o vatăme corporal.
