Rambursare nelegală de TVA. Spălare de bani. Necesitatea condamnării pentru ambele infracţiuni. Abrogarea normei de incriminare din legea specială. înşelăciune. Nori reformatio in peius. Imposibilitatea schimbării încadrării juridice
| Comentarii |
|
Infracţiunea de spălare de bani implică, sub aspectul laturii obiective, îndeplinirea cumulativă a două condiţii: să existe o activitate de schimbare sau transformare de bunuri sau valori cunoscând că acestea provin din săvârşirea unor infracţiuni şi provenienţa banilor să fie rezultatul săvârşirii unei infracţiuni. Astfel, suma de bani obţinută nelegal de la bugetul statului cu titlu de rambursare de TVA, transferată în mod repetat prin conturi bancare, în scopul ascunderii sau disimulării provenienţei ei ilicite, pentru ca în final să ajungă tot în posesia inculpaţilor, ar trebui să derive din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.
Condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002,
nu poate fi dispusă decât în ipoteza condamnării concomitente
pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
în lipsa apelului Parchetului împotriva soluţiei de condamnare pentru infracţiunea de rambursare nelegală de TVA, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, instanţa de control judiciar nu poate decât să dispună achitarea inculpaţilor şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, neputând schimba încadrarea juridică a faptei de rambursare nelegală de TVA în infracţiunea de înşelăciune, deoarece ar agrava situaţia inculpaţilor în propria cale de atac.
I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 5685/10.10.2005
Prin sentinţa penală nr. 373/10.11.2004 a Tribunalului Maramureş au fost condamnaţi inculpaţii:
• P.S.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- determinare, cu rea-credinţă, de către persoane impozabile, a sumei taxei pe valoarea adăugată de rambursat şi obţinerea nelegală, în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din concursul infracţiunilor de: complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, art. 215 alin. (2) C. pen., şi complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 78/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., şi art. 33 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare;
- instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- instigare la infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
In baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen.
• P.M.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- determinare cu rea-credinţă, de către persoane impozabile, a sumei taxei pe valoarea adăugată de rambursat şi deţinere nelegală în acest fel a unor sume de bani de la organele fiscale, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare;
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
In baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen.
• G.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- determinare cu rea-credinţă, de către persoane impozabile, a taxei pe valoarea adăugată de rambursat şi obţinerea nelegală în acest fel a unor sume de bani de la organele fiscale, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din concursul infracţiunilor de: evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, evaziune fiscală, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 şi complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare;
- folosirea cu rea-credinţă a bunurilor şi creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare;
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 331 C. proc. pen., din infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 şi art. 29 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
In baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat că pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului, potrivit art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, este graţiată şi s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în cursul anului 1990, inculpatul P.S.I. s-a lansat în afaceri cu băuturi alcoolice dar, după ce legislaţia fiscală aplicabilă în acest domeniu s-a perfecţionat, iar metodele de control s-au îmbunătăţit, a renunţat la acest gen de afaceri şi a început să desfăşoare activităţi comerciale în alt domeniu.
Inculpatul a înfiinţat şi cumpărat societăţi comerciale pe numele unor persoane de încredere, ce figurau în calitate de asociaţi şi administratori, dar, în virtutea relaţiilor personale dintre el şi aceste persoane, a condus efectiv activitatea acestor societăţi.
Astfel, în anul 1995, inculpatul P.S.I. a înfiinţat SC Ş. SRL, având ca asociat unic şi administrator pe numita M.A.F., iar în cursul anului 1996,
l-a făcut asociat şi administrator la această societate pe inculpatul G.I. Totodată, în cursul anului 1996, inculpatul P.S.I. a achiziţionat SC H.I. SRL, societate la care l-a făcut asociat şi administrator tot pe inculpatul
G.I.
Deşi în cursul anului 1991 inculpatul a divorţat de soţia sa, inculpata P.M.A., aceştia au rămas în continuare în relaţii personale şi de afaceri foarte apropiate, activitatea SC M.I. SRL şi SC P. SRL, la care inculpata deţinea calităţile de asociat unic şi administrator, fiind coordonată în fapt tot de către inculpatul P.S.I.
Profitând de faptul că deţinea controlul asupra celor 4 societăţi comerciale administrate de inculpaţii G.I. şi P.M.A., inculpatul P.S.I. a conceput un plan potrivit căruia, prin acţiunea concertată a celor patru societăţi comerciale, urma să se obţină în mod nelegal de la bugetul de stat sume mari de bani cu titlu de taxă pe valoarea adăugată de rambursat.
Acţionând potrivit acestui plan, care a fost pus în aplicare cu participarea celorlalţi doi inculpaţi, în perioada iulie 1999 - martie 2000, inculpatul P.S.I. a cumpărat, în calitate de persoană fizică, în mod repetat, diferite utilaje (excavatoare, buldozere, gatere etc.) pe care le-a revândut imediat la preţuri exagerate şi fără nicio justificare economică, pe baza unor contracte sub semnătură privată la SC Ş. SRL Baia Mare, administrată de inculpatul G.I.
în total, în sem. II al anului 1999, SC Ş. SRL Baia Mare a achiziţionat de la inculpatul P.S.I. utilaje în valoare de 14.039.100.000 lei, iar în sem. I al anului 2000, utilaje în valoare de 3.118.900.000 lei. Achiziţionarea acestora s-a făcut în baza unor contracte sub semnătură privată în care utilajele nu erau descrise exact şi în consecinţă puteau fi confundate ori substituite cu uşurinţă. De asemenea, utilajele nu au fost recepţionate, nici evidenţiate în actele contabile ale societăţii cumpărătoare, iar preţul lor nu a fost achitat.
De altfel, contabilitatea SC Ş. SRL era organizată şi ţinută necorespunzător, neexistând niciunul dintre principalele registre ce se folosesc în contabilitate, nu s-a întocmit şi nu s-a depus bilanţul contabil pe anul 1999, nu s-au depus rapoartele fiscale şi nu s-au efectuat plăţile obligatorii către bugetul de stat şi bugetul local. Mai mult, societatea comercială nu avea cont deschis în bancă, cel deschis la constituire fiind închis din oficiu, neefectuându-se operaţiuni în cont timp de 2 ani.
După achiziţionarea utilajelor la preţuri exagerate de la inculpatul P.S.I., inculpatul G.I., fără a face recepţia lor, le-a facturat către SC H.I. SRL Baia Mare, administrată tot de el, la preţul de achiziţie a utilajelor fiind adăugat în mod corect TVA, care astfel a devenit deductibil, dar,
pentru facturile emise, SC Ş. SRL Baia mare nu a plătit bugetului de stat TVA evidenţiată.
Ca urmare a operaţiunilor economice menţionate, SC R SRL Baia Mare a devenit beneficiara facturilor cu TVA deductibil emise de SC H.I.
SRL Baia Mare. In consecinţă, pe baza cererilor formulate către D.G.F.P. Maramureş de către inculpata P.M.A., care a fost administratorul acestei societăţi până la data de 28.12.1999, SC P. SRL Baia Mare, în baza facturilor fictive emise de SC H.I. SRL Baia Mare, a încasat nelegal de la bugetul statului suma de 1.855.596.704 lei. La data de 28.12.1999, inculpata P.M. A. a fost schimbată din funcţia de administrator cu numitul R.S.A. (rudă cu inculpata) şi, după această dată, SC P. SRL Baia Mare a mai încasat de la bugetul statului în mod nelegal, la data de 22.01.2000, cu titlu de TVA de rambursat, suma de 620.177.816 lei.
La data de 08.12.1999, SC H.I. SRL Baia Mare administrată de inculpatul G.I. a emis o factură în valoare de 2.800.022.000 lei, reprezentând contravaloarea mai multor utilaje, către SC M.I. SRL Baia Mare, administrată de inculpata P.M.A., factura conţinând TVA în valoare de 505.922.000 lei. Ca urmare a înregistrării acestei facturi, din balanţa de verificare a SC M.I. SRL Baia Mare a rezultat TVA de recuperat la 01.01.2000, în sumă de 500.676.760 lei. Inculpata P.M.A., în calitate de administrator al societăţii, a solicitat A.F. rambursarea TVA provenite din această factură. Din suma de 500.676.760 lei restituită SC M.I. SRL Baia Mare, organele fiscale au reţinut impozitul pe profit datorat în sumă de 5.865.169 lei, iar diferenţa de 494.809.591 lei a fost virată în contul bancar al societăţii.
Pentru a demonstra că, în cursul lunii ianuarie 2000, suma rambursată de la bugetul statului nu se putea compensa, SC H.I. SRL Baia Mare, administrată de inculpatul G.I., a emis două facturi în valoare de
4.641.000.000 lei, reprezentând contravaloarea a doi cai de rasă şi, în consecinţă, în raportul fiscal din 30.01.2000 se raportează TVA de rambursat în sumă de 741.023.710 lei. La datele de 28 şi 29.02.2000 cei doi cai au fost revânduţi către SC H.I. SRL Baia Mare.
în urma operaţiunilor descrise, SC P. SRL a încasat de la buget în mod nelegal, cu titlu de TVA de rambursat, suma de 500.676.760 lei, din care i-a fost virată în cont suma de 494.809.591 lei.
Pentru a intra în posesia acestor sume, inculpaţii le-au transferat din conturile SC P. SRL şi SC M.I. SRL Baia Mare la SC H.I. SRL Baia Mare, fără nicio contraprestaţie. Astfel, din contul SC P. SRL s-a transferat către SC H.I. SRL suma de 2.457.000.000 lei, iar din contul SC M.I. SRL către aceeaşi societate, suma de 490.000.000 lei.
O parte din aceste sume au fost scoase din contul SC H.I. SRL sub pretextul achitării contravalorii unor cantităţi de cereale, achiziţionate de la diverse persoane, dar, în realitate, achiziţiile nu au fost efectuate, iar sumele de bani au ajuns în posesia inculpaţilor.
In acest scop inculpaţii P.M.A. şi G.I. au întocmit mai multe borde-rouri de achiziţii potrivit cărora SC H.I. SRL Baia Mare ar fi achiziţionat cereale de la mai multe persoane cărora le-ar fi achitat contravaloarea lor, dar, în realitate, persoanele înscrise în aceste borderouri nu au predat nicio cantitate de cereale şi nu au încasat nicio sumă de bani.
In ziua de 20.12.1999, ca urmare a acţiunii inculpaţilor, SC P. SRL Baia Mare a încasat de la Trezoreria Baia Mare suma de 700.000.000 lei, reprezentând TVA de rambursat încasată nelegal de la bugetul statului.
SC P. SRL, administrată de inculpata P.M.A., a virat la SC H.I. SRL
această sumă, reprezentând contravaloarea unei facturi. In aceeaşi zi, SC
H.I. SRL a restituit SC P. SRL aceeaşi sumă, reprezentând contravaloare avans cereale.
Operaţiunea descrisă mai sus, cu acelaşi obiect al plăţii, s-a repetat de 3 ori în aceeaşi zi, la sfârşitul zilei, suma rămânând în contul SC H.I. SRL, administrată de inculpatul G.I.
In ziua de 21.12.1999, SC H.I. SRL, în contul căreia rămăsese suma de 700.000.000 lei, a efectuat acelaşi sistem de operaţiuni de încasări şi plăţi cu SC M.I. SRL, administrată de inculpata P.M.A.
în final, suma de 700.000.000 lei a rămas tot în contul SC H.I. SRL, de unde a fost virată în contul numitului C.F.P., transferul reprezentând
contravaloare achiziţionare cereale. In realitate nu s-a predat nicio cantitate de cereale.
La solicitarea inculpaţilor, pentru a se disimula originea sumei de
700.000.000 lei, numitul C.F.P. a depus toată suma în contul firmei SC V. SRL, ca aport propriu pe numele numitului C.V.M.
SC V. SRL a virat suma în contul SC B.P., care la rândul ei a transferat suma în contul lui C.F.P., cu titlul de restituire aport propriu. Acesta din urmă a predat suma de bani inculpaţilor G.I. şi P.M.A.
Potrivit procesului-verbal de control încheiat de D.C.F.F. Maramureş, la 18.05.2000, în sarcina inculpatului G.I. s-a mai stabilit că, în calitate de administrator la SC Ş. SRL, în cursul lunii iulie 1999 a ridicat de la casieria societăţii suma de 924.400.000 lei, cu titlul de „restituiri aport asociat”.
Conform balanţei de verificare, în cont figura doar suma de 104.359.114 lei reprezentând aport asociat şi, în consecinţă, restituirea de aport se putea face numai în limita acestei sume.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, precum şi partea civilă D.G.F.P. Maramureş.
Prin decizia penală nr. 33/02.02.2005 a Curţii de Apel Cluj au fost admise apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 373/2004 a Tribunalului Maramureş, pe care a desfiinţat-o numai cu privire la condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen., a inculpaţilor P.M.A. şi G.I. pentru infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, respectiv instigare la această infracţiune pentru inculpatul P.S.I., despăgubirile civile acordate de D.G.F.P. Maramureş şi individualizarea pedepselor aplicate inculpatului P.S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), şi a inculpatului P.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Judecând în aceste limite, Curtea de Apel, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi a art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., i-a achitat pe inculpaţii P.S.I., P.M.A. şi G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de determinare cu rea-credinţă de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoarea adăugată de rambursat şi obţinerea nelegală în acest fel a unor sume de bani de la organele fiscale, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.S.I., pentru instigare la infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, şi pe inculpaţii P.M.A. şi G.I., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.
Au fost reduse pedepsele inculpaţilor P.M.A. şi G.I., de la 2 ani închisoare la câte un an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi pedeapsa inculpatului P.S.I., de la 2 ani la un an şi 8 luni închisoare, pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
In baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată ac-
ţiunea civilă formulată de D.G.F.P. Maramureş. împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpaţii.
Examinând dccizia pronunţată sub aspectele invocate de recurenţi, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a considerat că aceasta este legală şi temeinică.
Instanţa de apel a apreciat că în mod corect instanţa de fond, în urma administrării unor probe utile, pertinente şi concludente, a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea.
Este adevărat că instanţa de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea încadrărilor juridice din concursul de infracţiuni prevăzut de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., şi de art. 26, raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 şi a art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul P.S.I., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpata P.M.A., şi din concursul de infracţiuni prevăzut de art. 12 din Legea nr. 87/1994, art. 10 din Legea nr. 87/1994 şi art. 26, art. 215 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul G.I., în infracţiunea de determinare cu rea-credinţă de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoarea adăugată de rambursat şi obţinere nelegală în acest fel a unor sume de bani de la organele fiscale, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen.
Dar, din probele dosarului rezultă că activitatea infracţională a inculpaţilor s-a derulat în perioada iulie 1999 - martie 2000, deci anterior apariţiei Legii nr. 345/2002, iar condamnarea inculpaţilor din data de 10.11.2004, ca urmare a schimbării încadrărilor juridice expuse mai sus, efectuate la aceeaşi dată, s-a fundamentat în drept pe dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 345/2002, care era deja abrogată începând cu data de 01.01.2004, astfel că nu era oportună efectuarea acestor schimbări ale încadrărilor juridice.
Instanţa de apel a apreciat corect că şi în situaţia în care schimbările de încadrări juridice făcute de instanţa de fond nu ar fi adecvate, în absenţa declarării căii de atac a apelului de către parchet, raportat la limitele speciale ale pedepselor infracţiunilor aferente pentru care cei trei inculpaţi au fost trimişi în judecată şi la interdependenţa activităţii infracţionale a acestora, nu se putea dispune schimbarea încadrărilor juridice din infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cum a fost reţinută de instanţa de fond, în infracţiunile reţinute iniţial în actul de sesizare, pentru că s-ar încălca dispoziţiile art. 372 C. proc. pen., privind neagravarea situaţiei inculpaţilor în propria lor cale de atac.
Nu se putea dispune de către instanţa de apel schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994
pentru inculpaţii P.S.I. şi G.I., deoarece operaţiunile economice fictive concretizate în vânzări-cumpărări succesive la preţuri exagerate ale unor utilaje pentru care au fost întocmite documente incomplete şi care au fost achiziţionate iniţial de către inculpatul P.S.I. în calitate de persoană fizică, efectuate prin intermediul unui grup de firme ce aparţineau acestuia, dar la care figurau ca acţionari şi administratori şi ceilalţi doi inculpaţi, au fost derulate în scopul obţinerii în mod nelegal de la bugetul statului, cu titlul de taxă pe valoarea adăugată de rambursat, a unor sume de bani, nefiind manifestată intenţia acestora de a nu plăti obligaţiile fiscale către stat prevăzute de lege sau obligaţii fiscale către stat micşorate în raport cu cele prevăzute de lege, nefiind deci întrunite sub aspectul laturii obiective şi subiective elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Nefiind susceptibilă o schimbare a încadrărilor juridice, Curtea consideră că instanţa de apel a dispus în mod legal achitarea inculpaţilor, condamnaţi conform Legii nr. 345/2002, care nu era în vigoare la data săvârşirii faptelor, şi, mai mult, era abrogată la data pronunţării hotărârii de condamnare.
Instanţa de apel a apreciat în mod just că infracţiunea de spălare de bani implică sub aspectul laturii obiective îndeplinirea cumulativă a două condiţii, şi anume: să existe o activitate de schimbare sau transformare de bunuri sau valori, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unor infracţiuni, şi provenienţa banilor să fie rezultatul săvârşirii unei infracţiuni, astfel că în speţă, suma de 700.000.000 lei încasată de la bugetul statului la data de 20.12.1999 cu titlu de TVA, transferată în mod repetat prin conturi bancare în scopul ascunderii sau disimulării provenienţei ei ilicite pentru ca în final, prin intermediul numitului C.F.P. să ajungă tot în posesia inculpaţilor, ar trebui să derive din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune pentru care inculpaţii au fost trimişi iniţial în judecată.
Condamnarea inculpaţilor P.M.A. şi G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, şi a inculpatului P.S.I., pentru instigare la această infracţiune, prevăzută de art. 25 raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, nu putea fi dispusă decât în ipoteza condamnării concomitente pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi complicitate la această infracţiune.
Cum acest lucru nu era posibil întrucât în absenţa apelului parchetului nu se putea dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de înşelăciune şi complicitate la înşelăciune, pentru că s-ar fi agravat situaţia inculpaţilor în propriile căi de atac, instanţa de apel a procedat corect pro
nunţând achitarca inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani şi complicitate la spălare de bani.
In ceea ce priveşte recursul parchetului care vizează schimbarea încadrării juridice date de prima instanţă, în condiţiile în care nu a exercitat calea apelului şi instanţa de apel a menţinut această schimbare, acesta nu este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 385' C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele împotriva cărora persoanele prevăzute în art. 362 (printre care şi procurorul) nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
In speţă este de observat că, deşi soluţia primei instanţe a fost modificată în apel sub aspectul achitării inculpaţilor cu privire la anumite infracţiuni, au fost menţinute dispoziţiile privind schimbarea încadrării juridice efectuate de instanţa de fond, în condiţiile în care parchetul nu a declarat apel.
Din interpretarea textelor sus-menţionate rezultă că persoana prevăzută de art. 362 C. proc. pen., deci şi procurorul, poate declara recurs împotriva deciziei prin care a fost admis apelul altei persoane, dar numai cu privire la modificările aduse sentinţei de instanţa de apel, nu şi referitor la dispoziţiile acesteia, care au fost menţinute.
Referitor la recursurile inculpaţilor prin care se arată că în mod greşit au fost condamnaţi pentru infracţiunile reţinute, acestea nu sunt fondate.
In mod corect instanţele au reţinut că o parte din sumele de bani reprezentând taxa pe valoarea adăugată rambursată nelegal de organele fiscale au fost ridicate de inculpaţi din contul SC H.I. SRL sub pretextul achitării unor cantităţi de cereale achiziţionate pe bază de borderouri de la populaţie, dar în realitate, achiziţiile nu s-au efectuat, borderourile fiind întocmite în fals de inculpaţii P.M.A. şi G.I. şi semnate de diverse persoane la cererea inculpaţilor, inclusiv a inculpatului P.S.I.
Depoziţiile martorilor audiaţi în cauză relevă că cerealele nu au fost predate la SC H.I. SRL şi nici nu s-a încasat vreo sumă de bani în realitate.
Rezultă că prima instanţă în mod corect a reţinut vinovăţia inculpaţilor P.M.A. şi G.I., pentru comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi a inculpatului P.S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Rcducerea pedepselor inculpaţilor de către instanţa de apel este în concordanţă cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., iar modalitatea de executare a pedepselor prin privare de libertate a fost just apreciată.
în ceea ce priveşte recursul părţii civile, acesta este nefondat. Potrivit dispoziţiilor art. 346 alin. (4) C. proc. pen., instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţă achitarea pentru cazul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) ori când pronunţă încetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) şi j).
în contextul în care s-a dispus achitarea inculpaţilor în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de determinare cu rea-credinţă de către persoane impozabile a sumei taxă pe valoarea adăugată de rambursat şi deţinerea nelegală în acest fel a unor sume de bani de la organele fiscale, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, în mod just instanţa de apel a lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, partea civilă D.G.F.P. Maramureş şi inculpaţii P.S.I. şi P.M.A. au fost respinse ca nefondate.
