Răspunderea civilă a băncii în cazul infracţiunii de înşelăciune.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 454/Ap din data de 02.10.2014
Nu există nicio dispoziție din legea civilă, în baza căreia banca să poată fi considerată răspunzătoare din punct de vedere civil, pentru inculpatul condamnat pentru infracțiunile de înșelăciune și de uz de fals. S-a reținut de către organele de urmărire penală că acest inculpat a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată fără participarea vreunui angajat al băncii, astfel încât nu se poate solicita introducerea în cauză a băncii, ca parte responsabilă civilmente.
Constată că, prin sentința penală nr. 205/S/17.06.2014 a Tribunalului Brașov, în baza art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 - 2 acte materiale și art. 5 Noul Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale), pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, s-a dispus condamnarea inculpatului Ș.M.I., […] - la pedeapsa închisorii de 4 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Cod penal.
În baza art. 323 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal - 2 acte materiale și art. 5 Noul Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 291 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale), pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art. 65 alin. 2 raportat la art. 66 lit. a, b, f Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator.
S-a constatat că Banca T. - Sucursala B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 397 raportat la art. 25 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 cod civil anterior, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C.G. și în consecință, inculpatul a fost obligat să plătească acestei părți civile sumele de 133.707 lei plus dobânzi legale aferente și 41.405 euro reprezentând prejudiciul nerecuperat.
S-a anulat procura specială nr. 1788283/28.05.2009 aflată la fila 163 dosar urmărire penală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 28.05.2009 cetățeanul italian C.M. l-a împuternicit din Italia pe fiul său C.G. să efectueze operațiuni în conturile sale deschise la Banca T..
Pe data de 02.06.2009, C.G. însoțit, printre alții, de către A.C., se deplasează la Banca T. din B. și i se refuză de către funcționarii bancari efectuarea de operațiuni din cauza faptului că întinderea mandatului acordat nu a fost îndestulătoare.
O copie de pe împuternicire este cerută (și obținută) de către A.C., pretextând că este necesară pentru activitatea societății comerciale în care acesta era asociat cu familia C..
Ulterior datei de 02.06.2009, o persoană a falsificat o împuternicire (1788283/28.05.2009) ce apărea a fi fost autentificată de către notarul E.F. din Italia/B. prin care, aparent, C.M. îl mandata pe inculpatul Ș.M.I. să efectueze operațiuni asupra conturilor sale bancare deschise la Banca T..
Persoana în cauză l-a racolat pe inculpatul Ș.M.I. și i-a propus acestuia să se deplaseze la Banca T. și să efectueze transferuri de bani din conturile lui C.M. în conturile pe care inculpatul urma să le deschidă în nume propriu.
Pe data de 12.06.2009, inculpatul Șerban Marius Ioan se prezintă la Banca T. (Sucursala M.) unde a efectuat o primă retragere de numerar (1.500 EURO) folosindu-se de procura falsificată, martora T.M. (funcționar bancar) eliberând banii și reținând totodată copie de pe actul falsificat și de pe C.I. a autorului.
Această primă inducere în eroare a funcționarilor bancari s-a efectuat în virtutea "clasicei"; mentalități infracționale: prima dată, în astfel de cazuri, se încearcă vigilența personalului bancar și, în plus, în cazul în care, din nefericire pentru autor ar fi fost prins, încadrarea juridică atrasă, în raport de prejudiciu, ar fi fost cu siguranță o sancțiune penală derizorie.
Odată realizată această primă retragere, inculpatul Ș.M.I. (împreună cu instigatorul) lasă să se scurgă câteva zile, până pe data de 15.06.2009 când se prezintă din nou la sucursala Băncii T. unde intră din nou în contact cu funcționarii acesteia (T.M. și T.M.A.), retrage suma de 2.000 de EURO din contul lui C.M., își deschide cont personal unde transferă din conturile personale ale părții civile 37.897 EURO și 137.699 lei, semnând și completând actele bancare necesare acestor operațiuni.
Toate acestea s-au îndeplinit în baza uzului procurii falsificate nr. 1788283/28.05.2009, funcționarii bancari fiind induși în eroare cu privire la veridicitatea acesteia.
După acestea, tot pe data de 15.06.2009, inculpatul Ș.M.I. își desființează conturile retrăgând sumele de bani astfel obținute.
Pentru a reține această stare de fapt, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte desprinse din analiza ansamblului probatoriu:
La data de 02.07.2009, a fost înregistrată plângerea formulată de către C.M. (filele 8 - 9 dosar urmărire penală) prin care acesta aducea la cunoștința Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov următoarele aspecte:
La data de 28.05.2009, C.M. l-a împuternicit pe fiul său (C.G.) să efectueze în numele său operațiuni în conturile curente și de depozit deschise în România la Banca T. (procura specială nr. 178.281 din data amintită - notar E.F. din B./Italia ).
Având în vedere acestea, pe data de 02.06.2009, C.G. s-a prezentat la Sucursala B., Agenția G. a Băncii T. pentru a efectua operațiunile asupra cărora fusese împuternicit de către tatăl său.
Cu această ocazie, au fost efectuate operațiuni de cont curent, banca refuzând efectuarea operațiunilor asupra contului de depozit deoarece s-a argumentat că întinderea împuternicirii nu este suficientă pentru a acoperi astfel de operațiuni.
Persoanele care l-au însoțit pe C.G. la acest eveniment au fost: Z.G., A.C., D.B. (în interiorul băncii) iar C.D.C. a rămas în afară.
Z.G. confirmă aceste aspecte ( filele 105 - 106 dosar urmărire penală) și afirmă că A.C. i-a cerut lui C.G. o copie xerox de pe procura respectivă.
Fiul lui C.M., martorul C.G. declară (filele 64 față - 64 verso dosar urmărire penală) la fel ca și Z.G. că i-a înmânat lui A.C. o copie de pe procura respectivă și traducerea aferentă, originalele rămânând la unitatea bancară (fila 64 față dosar urmărire penală).
A.C. neagă că ar fi primit vreo copie xerox de pe actele amintite ( fila 75 verso dosar urmărire penală).
D.B. declară organelor judiciare că a fost prezentă la momentul deplasării la unitatea bancară menționată dar că nu a observat ca vreo copie xerox să fi fost înmânată de către C.G. lui A.C..
Plângerea formulată indică faptul că, la data de 10.06.2009, C.M. întocmește o a doua procură (nr. 178.334) la același notar public, întinderea mandatului acoperind de această dată și posibilitatea efectuării de operațiuni în contul de depozit.
Pe data de 24.06.2009, C.G. (însoțit de C.D.C.) se prezintă din nou la Banca T. ( B., Agenția O.) unde, în baza celei de-a doua procuri (nr. 178.334) a încercat să efectueze operațiuni în conturile de depozit ale mandantului C.M..
Cu această ocazie, C.G. a aflat că, pe data de 15.06.2009, o persoană care s-a prezentat sub numele de Ș.M.I. a efectuat operațiuni bancare prin care banii ce se aflau în depozitele lui C.M. au fost transferați în conturile personale ale inculpatului.
Au fost retrași astfel în total 137.707 lei și 41.405 EURO, sume cu care C.M. s-a constituit de altfel parte civilă în dosarul penal (fila 49 față dosar urmărire penală).
În afara lucrătorilor bancari, datele de identificare ale conturilor erau cunoscute de către A.C. (asociat al părții civile în cadrul societății S.C. H.I. S.R.L. ) și D.B. (secretara societății comerciale amintite) (fila 8 verso dosar urmărire penală).
Astfel, între datele de 02.06.2009 și 24.06.2009 au avut loc operațiuni bancare neautorizate de către titular.
Acest aspect se confirmă prin adresa Băncii T. din care reies operațiunile bancare efectuate de către Ș.M.I. (fila 19 dosar urmărire penală).
Astfel, unitatea bancară precizează că, Ș.M.I., identificat de către lucrătorii bancari pe baza cărții de identitate, s-a folosit de o procură specială nr. 1788283/28.05.2009 tradusă de către C.B. și legalizată la B.N.P. T.V..
Se pun în evidență operațiunile efectuate de către Ș.M.I., după cum urmează: 12.06.2009, ridicare numerar 1.500 de EURO (chitanța doveditoare în original se află la fila 175 dosar urmărire penală); 15.06.2009, ridicare numerar 2.000 de EURO (chitanța doveditoare în original se află la fila 180 dosar urmărire penală); 15.06.2009, transfer 37.897 EURO (dispoziția de plată se află în original la fila 170 dosar urmărire penală); 15.06.2009, ordin de plată 137.699 lei (original fila 169 dosar urmărire penală); 15.06.2009, desființare depozit 40.743,20 lei; 15.06.2009, desființare depozit 24.504,56 lei; 15.06.2009, desființare depozit 39.682,42 lei; 15.06.2009, desființare depozit 32.264,96 lei; 15.06.2009, desființare depozit 22.676,12 EURO; 15.06.2009, desființare depozit 10.755,95 EURO; 15.06.2009, desființare depozit 5.377,99 EURO.
Înscrisurile bancare ce atestă aceste operațiuni efectuate în mod fraudulos sunt atașate la dosar la filele 20-30 dosar urmărire penală (în xerocopii efectuate de către unitatea bancară) iar procura specială prin care aparent este mandatat inculpatul Ș.M.I. să administreze conturile curente ale părții civile C.M. este atașată la filele 31 - 33 dosar urmărire penală (xerocopie).
Procura specială nr. 1788283/28.05.2009 folosită de către Ș.M.I. la retragerea sumelor de bani a fost tradusă din limba italiană în limba română de către martora B.C. (traducător autorizat).
Astfel, pe data de 12.06.2009, B.C. a primit o solicitare prin e-mail din partea S.C. G.S. S.R.L. în vederea traducerii împuternicirii speciale nr. 1788283/28.05.2009 folosită de către Ș.M.I. (fila 79 verso dosar urmărire penală).
S-a transmis pe această cale copia scanată a actului de împuternicire iar B.C. a efectuat traducerea, trimițând-o tot pe aceeași cale către S.C. G.S. S.R.L. (fila 80 față dosar urmărire penală).
Tot B.C. este cea care a tradus și cele două procuri ce atestau însă voința reală a mandantului C.M. dar acestea au fost aduse chiar de către C.G..
Având în vedere că relația profesională cu familia C. data pe o perioadă anterioară destul de lungă (fila 79 dosar urmărire penală), martorei B.C. i s-a părut suspect faptul că a fost solicitată prin e-mail să efectueze traducerea procurii speciale nr. 1788283/28.05.2009 folosită de către Ș.M.I. (fila 80 dosar urmărire penală față).
Martora B.C. - audiată în ședința publică din data de 05.02.2014 a declarat instanței de fond că menține integral cele declarate la urmărirea penală nu retrage nimic din ce a spus, numai că la acest moment nu-și mai amintește detalii - fila 69 dosar Tribunal.
Martora E.M. (angajata S.C. G.S. S.R.L.) - audiată în cauză în cursul urmăririi penale (filele 101 - 104 dosar urmărire penală) a declarat faptul că a completat cererea nr. 4132/12.06.2009 (fila 208 dosar urmărire penală) adresată BNP T.V. de legalizare a semnăturii traducătorului B.C. de pe traducerea procurii nr. 1788283/28.05.2009 folosită de către Ș.M.I. fapt care se coroborează cu concluziile R.C.T.S.-ului efectuat în cauză (fila 149 față dosar urmărire penală).
La semnătura solicitantului Ș.M.I. de pe cererea nr. 4132/12.06.2009 însă, R.C.T.S.-ul efectuat în cauză concluzionează faptul că este probabil ca A.C. să fi efectuat subscrierea (fila 150 față dosar urmărire penală).
Având în vedere faptul că procura nr. 1788283/28.05.2009 a fost transmisă pe cale electronică, fiind în prealabil scanată, S.C. G.S. S.R.L. a pus la dispoziția organelor de poliție copia color a documentului în cauză (filele 162 - 163 dosar urmărire penală).
T.M. (angajata Băncii T.) a declarat în fața organelor judiciare faptul că, pe data de 12.06.2009, la casierie, s-a prezentat Ș.M.I. (identificat prin C.I.) care a exhibat traducerea în limba română a împuternicirii speciale acordate de către C.M. și a ridicat din contul părții civile suma de 1.500 de EURO.
Chitanța de ridicare a sumei menționate […] (fila 175 dosar urmărire penală) a fost semnată de către inculpat așa cum reiese din R.C.T.S.-ul efectuat în cauză (fila 149 față dosar urmărire penală).
T.M. a efectuat o copie "xerox"; de pe traducerea legalizată a procurii speciale nr. 1788283/28.05.2009 și de pe cartea de identitate a inculpatului, aplicând ștampila băncii și inserând mențiunea "conform cu originalul";, astfel cum rezultă din declarația martorei și din copiile atașate la filele 177 - 179 dosar urmărire penală.
Originalul traducerii procurii a fost restituit de către martora T.M. inculpatului Ș.M.I.
Pe data de 15.06.2009, inculpatul Ș.M.I. se prezintă din nou la Banca T. solicitând martorei T.M. retragerea a 2.000 de EURO din contul de depozit al părții civile C.M. conform declarației martorei.
T.M. procedează la eliberarea sumei menționate și se întocmește astfel chitanța […] (fila 180 dosar urmărire penală, înscris care se dovedește a fi fost semnat tot de către inculpatul Ș.M.I. (R.C.T.S. - fila 149 față dosar urmărire penală).
Și în acest al doilea caz, martora T.M. oprește copii "xerox"; de pe traducerea legalizată și de pe C.I. a învinuitului, semnându-le și aplicând ștampila băncii.
Pe data de 16 martie 2010, organele de poliție procedează la efectuarea unei recunoașteri a învinuitului de pe planșă foto de către martora T.M. (filele 89 - 90 dosar urmărire penală), rezultatul constând în aceea că martora îl recunoaște pe Ș.M.I. ca fiind cel care a ridicat în cele două rânduri suma totală de 3.500 EURO (1.500 de EURO pe data de 12.06.2009, respectiv 2.000 de EURO pe data de 15.06.2009).
Martora T.M.A. (angajata Băncii T.) audiată în cursul urmăririi penale, a declarat faptul că, pe data de 12.06.2009, inculpatul Ș.M.I. s-a prezentat la agenția M. B. unde a solicitat retragerea de numerar din contul curent ce-i aparținea lui C.M. (fila 91 dosar urmărire penală).
T.M.A. l-a îndrumat pe Ș.M.I. către casierie de unde acesta a retras suma de 1.500 de EURO.
Tot din declarația acestei martore mai rezultă faptul că, pe data de 15.06.2009, învinuitul se prezintă din nou la agenția băncii de unde ridică 2.000 de EURO și solicită deschiderea a două conturi pe numele său (unul în EURO și altul în lei) - fila 92 dosar urmărire penală.
Cererea de deschidere cont - persoane fizice nr. 27462/15.06.2009 adresată Băncii T. - Agenția M. B. este atașată la filele 187 - 189 dosar urmărire penală și a fost completată de către inculpatul Ș.M.I. conform concluziilor R.C.T.S.-ului de la fila 149 dosar urmărire penală.
După deschiderea celor două conturi, inculpatul a solicitat transferul a 137.699 lei și 37.897 EURO din conturile lui C.M. în conturile ce fuseseră deschise pe numele propriu (fila 92 dosar urmărire penală).
Martora T.M.A., cu ocazia efectuării operațiunilor bancare, a efectuat xerocopii de pe procura originală în limba italiană, traducerea în limba română autentificată și actul de identitate al inculpatului (filele 171 - 174 dosar urmărire penală).
Și martora T.M.A. l-a recunoscut de pe planșa foto pe inculpat (filele 95 - 96 dosar urmărire penală).
Asupra ordinului de plată datat 15.06.2009, în baza căruia suma de 137.699 lei a trecut din contul părții civile în contul inculpatului, s-a efectuat analiza grafoscopică, concluziile R.C.T.S.-ului fiind în sensul că inculpatul Ș.M.I. este autorul scriptic al mențiunilor completatoare (fila 149 dosar urmărire penală).
Aceleași concluzii se desprind și în ceea ce privește dispoziția de plată externă ( fila 170 dosar urmărire penală - original) în urma căreia suma de 37.897 EURO se transferă din contul părții civile în contul inculpatului - fila 149 dosar urmărire penală.
R.C.T.S.-ul de la filele 113 - 151 dosar urmărire penală a avut ca element de comparație o declarație olografă dată de către Ș.M.I. în dosarul penal nr. 1683/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov unde acesta a avut calitatea de învinuit în comiterea unor alte fapte de înșelăciune.
Declarațiile respective sunt atașate în copie conformă cu originalul la filele 278 - 282 dosar urmărire penală.
De altfel, în dosarul respectiv ( nr. 1683/P/2009 ), s-a dispus începerea urmăririi penale și față de A.C. tot pentru comiterea unor fapte de înșelăciune.
Faptul că procura specială nr. 1788283/28.05.2009 folosită de către inculpatul Ș.M.I. a fost în prealabil falsificată, rezultă din următoarele probe:
Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a formulat cerere de asistență judiciară în materie penală, solicitând statului italian să procedeze la audierea notarului public E.F., pentru a se determina dacă documentul menționat a fost sau nu emis de către acesta (filele 213 - 217 dosar urmărire penală), răspunsul autorităților italiene cu privire la procura respectivă fiind acela că notarul public E.F. nu a autentificat actul respectiv (filele 241 verso, fila 244 dosar urmărire penală). Totodată, prin R.C.T.S.-ul atașat la filele 155 - 161 dosar urmărire penală, s-a concluzionat că semnătura ce se afla pe procura nr. 1788283/28.05.2009 nu reproduce semnătura notarului E.F. și nici impresiunea ștampilei nu este cea originală folosită de notarul ce a autentificat procurile nr. 178.281 și nr. 178.334 (fila 161 dosar urmărire penală).
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului Ș.M.I. care, la datele de 12.06.2009 și 15.06.2009 i-a indus în eroare pe funcționarii Băncii T. (Sucursala M. din B.), prezentându-se ca fiind împuternicitul cetățeanului italian C.M. și retrăgând, respectiv transferând, din conturile acestuia în mod succesiv sume de bani ce trec peste valoarea de 200.000 lei (1.500 EURO pe data de 12 iunie 2009 (retragere), 2.000 de EURO pe data de 15 iunie 2009 (retragere), 37.897 EURO și 137.699 lei pe aceeași dată (transferuri), în realizarea rezoluției infracționale folosindu-se (în ambele ocazii) de un act autentic falsificat (procura nr. 1788283/28.05.2009), întrunesc din perspectiva dispozițiilor art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, elementele constitutive ale infracțiunilor de: înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal - 2 acte materiale și uz de fals, prevăzută de art. 323 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal - 2 acte materiale, cu aplicarea art. 38 Noul Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, în baza art. 386 Noul Cod de procedură penală, din faptele de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și uz de fals în formă continuată reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu încadrate juridic în art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (2 acte materiale) și respectiv art. 291 teza I Cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior.
Cât privește infracțiunea de înșelăciune, instanța de fond a reținut că aceasta nu presupune în mod absolut necesar ca persoana indusă în eroare să sufere și prejudiciul produs, exprimarea folosită de legiuitor fiind "inducerea în eroare a unei persoane … dacă s-a pricinuit o pagubă";. Astfel, putem concepe existența unei disocieri între persoana indusă în eroare și cea care suportă prejudiciul efectiv, în cazul de față funcționarii fiind cei care au fost induși operațiunea iar C.M. fiind cel care a suportat prejudiciul. Această opinie este împărtășită de către doctrina penalistă ("Dacă operațiunea care a cauzat prejudiciul propriu-zis a fost dispusă sau realizată de o persoană interpusă, din cauza inducerii ei în eroare, aceasta va avea calitatea de subiect pasiv subsidiar "; - Codul penal comentat. Vol. II. Partea Specială. Colectiv format din: Matei Basarab, Viorel Pașca, Gheorghiță Mateuț ș.a. ).
Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (Secția penală) exprimată în Deciziile nr. 2423/2008 (dosar nr. 14958/3/2005) și nr. 1489/2004 (dosar nr. 3437/2003) este în sensul că nu este necesar a exista identitate între persoana indusă în eroare și cea în patrimoniul căreia se produce efectiv prejudiciul.
Stabilind vinovăția inculpatului Ș.M.I. conform celor de mai sus, instanța de fond a realizat tragerea acestuia la răspundere penală. Instanța de fond a făcut aplicațiunea prevederilor art. 74 Noul Cod de procedură penală privind criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, context în care a avut în vedere: împrejurările concrete în care s-a derulat starea de fapt, natura infracțiunilor, rezultatul considerabil produs, împrejurări care denotă un pericol social ridicat atât al faptei cât și al făptuitorului, și datele personale ale inculpatului - care este o persoană în vârstă de 32 de ani, nu are antecedente penale, după comiterea faptelor a dispărut, situație în care instanța de fond a constatat că s-a sustras cercetării penale ce s-a derulat împotriva sa, fiind trimis în judecată și judecat în absență, după ce în ambele etape procesuale s-au întreprins numeroase eforturi pentru aducerea sa în fața justiției.
În raport de toate circumstanțele reale și personale prezentate, instanța de fond a apreciat că sunt îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului următoarele pedepse: pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 - 2 acte materiale și art. 5 Noul Cod penal, pedeapsa închisorii de 4 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Cod penal și pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal - 2 acte materiale și art. 5 Noul Cod penal, pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f Cod penal, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 65 alin. 2 raportat la art. 66 lit. a, b, f, Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator.
Instanța de fond a apreciat relativ la inculpat că, din perspectiva art. 5 Noul Cod penal, ambele infracțiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată au o reglementare mai favorabilă din punct de vedere sancționator în noua lege penală. Pedepsele accesorii și complementare au fost stabilite în raport de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 care statuează că: "În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă";, în speță potrivit legii penale noi mai favorabilă. În același sens, a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că Banca T. - Sucursala B. nu s-a constituit parte civilă în cauză - fila 46 dosar fond.
În termen legal, C.M., s-a constituit parte civilă în prezentul dosar penal solicitând recuperarea prejudiciului în cuantum de 137.707 lei plus dobânzile aferente și 41.405 EURO așa cum se precizează în declarația dată în cauză (fila 49 dosar urmărire penală).
Având în vedere că partea civilă C.M. a decedat la data de 18.07.2011 (filele 51 - 52 dosar urmărire penală), în cauză a fost citată în această calitate C.G. (singurul moștenitor acceptant) (filele 50, 53 - 56 dosar urmărire penală).
O condiție esențială pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală este aceea a certitudinii prejudiciului cauzat atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul întinderii sale. Cheltuielile pretinse cu acest titlu de partea civilă se circumscriu noțiunii de prejudiciu patrimonial în sensul legii civile, instanța de fond constatând că prejudiciul material invocat de partea civilă este dovedit sub ambele aspecte menționate, ca atare aceste pretenții au fost admise.
Așa fiind, în baza art. 397 raportat la art. 25 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 Cod civil anterior, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C.G. și în consecință, s-a obligat inculpatul să plătească acestei părți civile sumele de 133.707 lei plus dobânzi legale aferente și 41.405 euro reprezentând prejudiciul nerecuperat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă C.G., sub aspectul modului de soluționare a laturii civile.
Apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 205/S din 17 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. 6401/62/2013, privește numai latura civilă a cauzei. Drept urmare, solicită admiterea apelului formulat de partea civilă C. G. împotriva sentinței penale nr. 205/S din 17 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. 6401/62/2013, astfel cum acesta a fost formulat și pentru considerentele pe care le-a expus pe larg în formularea scrisă a apelului.
Solicită a se observa că încă de la formularea și înaintarea plângerii penale de către antecesorul clientului său, C.G. s-a constituit parte civilă atât împotriva inculpatului Ș.M.I. cât și împotriva Băncii T. - Sucursala B., unde așa cum rezultă din tot materialul probator și din dosarul instanței de fond, antecesorul clientului său avea conturi de depozit și conturi curente, motivat de faptul că avea niște activități economice în România și era singura bancă cu care opera de mai multă vreme. A se avea în vedere că atât în dosarul de urmărire penală cât și în considerentele sentinței instanței de fond, se evidențiază operațiuni de desființare de depozit, cu toate că procura falsă cu care s-a operat nu conferea mandantului facultatea de a proceda la desființări de depozit. În această situație, la Agenția din strada M., din motive care nu au fost elucidate în cursul urmăririi penale, Banca T. a autorizat operațiuni care exced limitelor și conținutului mandatului însuși. Consideră că atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond, sunt relevante afirmațiile făcute de martora T.M., casieră la Agenția M. a Băncii T., care declară că atunci când inculpatul Ș.M.I. s-a prezentat cu procură și cu solicitarea de lichidare a conturilor mandantului, pentru că avea dubii serioase în privința acestor operațiuni și nu mai avusese o astfel de situație, a încercat să ceară părerea directorului de agenție. Dat fiind că directorul nu era în agenție, fiind plecat, nu a putut să ceară părerea acestuia și atunci a recurs la consultarea administratorului de cont, respectiv a doamnei T.M.A., care în lucrări are calitatea de martor. Așadar, se poate observa o atitudine prudentă și conformă cu uzanțele și normele de funcționare din partea casierei, care a intuit că ceva poate să nu fie în regulă, plus că era și o situație absolut nouă pentru ea, așa cum relevă în declarații, faptul că se cerea desființarea unor conturi de depozit în cadrul unui mandat care nu prevedea expres aceste operațiuni. În mod surprinzător, administratorul de cont, respectiv doamna T.M.A. l-a însoțit pe inculpat la casierie și se poate observa relativ la acest aspect, faptul că, în cursul judecății la fond, în momentul în care i s-a dat cuvântul pentru a pune întrebări, a subliniat printr-o întrebare dacă este o practică curentă ca un administrator de cont să meargă, respectiv să îl țină de mână pe solicitant și să îl ducă la casierie, lucru care a fost infirmat de către doamna T.M., casiera. Atrage atenția asupra faptului că această doamnă T.M.A. a asigurat-o pe casieră că totul este în regulă și că poate să procedeze la operațiunile pe care i le-a solicitat inculpatul Ș.M.I.. Consideră că dacă nu ar fi existat aceste asigurări din partea administratorului de cont, inculpatul Ș.M.I. nu ar fi putut să intre în posesia banilor pe care i-a golit din conturile de depozit ale clientului său, partea civilă C.G.. A se avea în vedere că deși plângerea penală a fost făcută și împotriva Băncii T., a funcționarei respective, care nu se știa la data aceea cum se numește, care a autorizat lichidarea conturilor, respectiv împotriva doamnei T.M.A., aceasta din urmă a fost tratată cu foarte multă larghețe și îngăduință atât în faza de urmărire penală cât și la judecata în fond, unde având calitatea de martor nu a mai fost audiată de către Tribunalul Brașov pe baza unei simple cereri pe care aceasta a depus-o la dosar la termen, în care afirma că este însărcinată în 38 de săptămâni și că nu poate să se prezinte în fața instanței. Arată că din câte știe, atunci când se invocă un motiv legat de starea de sănătate, este datorie nu numai o chestiune de uzanță, să se și depună un act medical doveditor. Or, în speța de față, după cum se poate observa, nu există niciun fel de act medical doveditor în acest sens.
Referitor la faptul că partea civilă C.G. a solicitat în repetate rânduri pe parcursul judecății în fond schimbarea calității, din persoană vătămată, a Băncii T. în aceea de parte responsabilă civilmente, solicitări care au fost respinse de câte ori partea civilă le-a formulat, consideră că Banca T. în acest context are o răspundere complexă. În primul rând, în opinia sa, Banca T. are responsabilitatea depozitarului pentru că în momentul în care se solicită deschiderea unui depozit bancar se întocmește un contract, respectiv un contract de depozit, indiferent de cum îl numește banca cu formularistica care preia tot felul de termeni mai mult sau mai puțin adaptați limbii române. Relativ la parcursul infracțional care a avut ca rezultat golirea conturilor părții civile și vizavi de poziția Băncii T. formulată de-a lungul urmăririi penale cât și în faza judecății de fond, își permite să pună o întrebare retorică, respectiv Ar fi trebuit antecesorul clientului său să stea și să își păzească singur banii din depozitele aflate în Banca T., pentru ca să nu se trezească pus în situația în care s-a văzut? Pe lângă aceasta, apreciază că responsabilitatea Băncii T. este atrasă și de faptul că un prepus al său, respectiv administratorul de cont, a validat o procură falsă, obligând prin autoritatea sa pe casieră la plata sumelor integrale aflate în conturile părții civile, fapt care a dus la desființarea conturilor, deși procura, falsă fiind, nu prevedea această facultate pentru mandatar de a proceda la desființarea sau lichidarea de conturi de niciun fel. Atrage atenția că există la dosar textul traducerii procurii și nici într-un fel de situație, oricât am dori să dăm o interpretare în extenso a facultăților conferite prin mandat, nu vom întâlni această posibilitate a mandatarului de a proceda la desființarea, la lichidarea conturilor de depozit. Consideră că atitudinea și activitatea doamnei T.M.A., având calitate până în momentul de față de martor, a fost împotriva normelor instituite prin Regulamentele de Funcționare ale băncilor. În concret, solicită admiterea apelului declarat de partea civilă C.G. împotriva sentinței penale nr. 205/S din 17 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. 6401/62/2013, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei alte soluții pe latura civilă, în sensul de a se reevalua probele aflate în dosar și de a avea în considerare faptul că, C.G. de la început s-a constituit parte civilă și împotriva Băncii T., ca instituție juridică sau împotriva angajaților băncii. Arată că din câte își mai amintește, în plângerea penală inițială C.G. s-a constituit parte civilă și împotriva funcționarilor Băncii T.. Precizează că până în prezent partea civilă C.G. nu și-a recuperat absolut nicio sumă de bani și există de altfel în acest sens la dosarul cauzei, dovada furnizată de către Banca T. care atestă faptul că partea civilă nu și-a recuperat niciun fel de sumă de bani.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul părții civile nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive.
Potrivit art. 24 alin. 3 din vechiul Cod penal, partea responsabilă civilmente este persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului. Acest principiu este valabil și în noul Cod de procedură penală, astfel încât se poate susține cu certitudine că parte responsabilă civilmente, într-un proces penal, nu poate fi decât o persoană chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru inculpat.
În cauză, partea civilă C.G. solicită introducerea în cauză și obligarea la plata despăgubirilor a Băncii T., în calitate de parte responsabilă civilmente. Cum se poate constata, nu există nicio dispoziție din legea civilă, în baza căreia aceasta să poată fi considerată răspunzătoare din punct de vedere civil, pentru inculpatul Ș.M.I., condamnat pentru infracțiunile de înșelăciune și de uz de fals. S-a reținut de către organele de urmărire penală că acest inculpat a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată fără participarea vreunui angajat al băncii, astfel încât nu se poate solicita introducerea în cauză a Băncii T., ca parte responsabilă civilmente.
În cauză nu s-a dispus trimiterea în judecată a vreunui angajat al băncii nici măcar pentru comiterea vreunei infracțiuni din culpă, care ar fi permis introducerea în cauză a băncii, ca parte responsabilă civilmente.
În aceste condiții, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile a acesteia pentru inculpat, ca să poată fi admisă cererea părții civile de introducere în cauză a băncii, ca parte responsabilă civilmente.
Procesul penal este limitat la obiectul constituit de infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar acțiunea civilă alăturată procesului penal nu poate avea ca obiect, așa cum prevede art. 19 alin. 1 Cod procedură penală, decât tragerea la răspundere delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Or, în speță, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei de înșelăciune și uz de fals.
Dacă partea civilă consideră că în producerea prejudiciului ar exista vreo culpă a băncii, aceasta are la îndemână acțiunea civilă separată, formulată în fața instanței civile. Din moment ce nu se poate stabili vreo legătură între bancă sau vreun angajat al acesteia și infracțiunile ce fac obiectul cauzei, această acțiune civilă, întemeiată exclusiv pe o eventuală culpă civilă, fără legătură cu fapta penală ce face obiectul cauzei, nu poate fi promovată și soluționată în cadrul procesului penal.
Pentru aceste motive, se va respinge ca nefondat apelul părții civile.
