Recunoaştere pe cale principală a unor acte judiciare emise de autorităţile italiene
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă penală nr. 60 din data de 14.03.2018
La data de 14.02.2018, s-a înaintat de către Curtea de Apel Craiova, cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine formulată de condamnata M.O., fiind înregistrată sub nr. 415/101/2018.
Prin cererea formulată, petenta condamnată Mihai Olga, reprezentată convențional prin "N.&A.";-Societate Civilă de Avocați, a solicitat recunoașterea sentinței penale a Curții de Apel din Milano, din data de 29.11.2016, precum și a Ordinului nr. 45/13.02.2017 emis de Procuratura Generală a Republicii Italiene de pe lângă Curtea de Apel din Milano-Biroul Executări Penale.
În cuprinsul cererii, s-au arătat următoarele:
Petenta a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție, prin sentința penală nr. 12/23.01.2015, emisă de Tribunalul Mehedinți, definitivă prin decizia penală nr. 1665/16.12.2015 a Curții de Apel Craiova, sentință în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 17/2015. Întrucât petenta nu se afla în țară, fiind rezident în Italia, autoritățile judiciare române au emis pe numele petentei mandatul european de arestare nr. 3/25.01.2016, ulterior fiind arestată de autoritățile judiciare italiene.
Prin ordonanța din 01.07.2016, Consilierul delegat al Curții de Apel din Milano a dispus măsura arestului la domiciliul din Empoli, față de petentă. Prin sentința din data de 29.11.2016, Curtea de Apel din Milano a decis respingerea solicitării de predare a petentei către autoritățile judiciare române, a revocat măsura arestului la domiciliu și a dispus executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare în Italia.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința penală nr. 13/12.06.2017, a dispus retragerea mandatului european de arestare nr. 3/25.01.2016.
Urmare a refuzului de predare, Procuratura Generală a Republicii Italiene de pe lângă Curtea de Apel din Milano - Biroul Executări Penale, a emis Ordinul nr. 45/13.02.2017, prin care a dispus încarcerarea petentei pentru executarea restului de pedeapsă, după scăderea duratei arestului la domiciliu. Prin același ordin, s-a dispus suspendarea executării pedepsei, pentru o perioadă de 30 de zile, petenta având posibilitatea de a formula o cerere prin care să își exprime opțiunea cu privire la măsurile alternative de detenție.
O astfel de cerere a fost formulată de petentă la data de 14.03.2017, însă Tribunalul de Supraveghere din Milano nu a stabilit încă un termen de soluționare a cererii, acest aspect rezultând și din adresa emisă de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Milano, la data de 09.01.2018.
S-a arătat că, petenta a fost încarcerată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 17/2015, în momentul în care a revenit pe teritoriul României.
Întrucât prin sentința din data de 29.11.2016, Curtea de Apel din Milano a dispus ca executarea pedepsei să fie executată în Italia, petenta a apreciat că se aplică în totalitate legea statului de executare, în speță legea Republicii Italiene.
În susținerea celor precizate, s-au invocat Decizia cadru nr. 909/JAI/2008, dispozițiile art. 8 din Convenția de la Strasbourg, art. 144 alin. 2 din Legea nr. 302/2004.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 302/2004.
La prezenta contestație, au fost anexate, în copie, adresa Curții de Apel Craiova cu referire la dosarul nr. 2985/101/2017, Ordinul nr. 45/13.02.2017, decizia nr. 316/2017 a Curții de Apel Craiova, sentința nr. 132/16 MAE a Curții de Apel din Milano, sentința penală nr. 113/12.06.2017, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 2257/101/2017, cartea de identitate a petentei.
La termenul de judecată din 09.03.2018, apărătorul ales al petentei a precizat obiectul cererii ca fiind recunoașterea pe cale principală a unei hotărâri din străinătate.
La termenul de judecată din data de 12.03.2018, reprezentantul Ministerului Public a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Craiova, invocând dispozițiile art. 140 ind. 1 din legea nr. 302/2004; iar apărătorul inculpatei a solicitat declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Craiova, invocând dispozițiile art.147 din legea nr. 302/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Petenta M.O., se află în executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 12/23.01.2015, emisă de Tribunalul Mehedinți, definitivă prin decizia penală nr. 1665/16.12.2015 a Curții de Apel Craiova.
În baza acestei sentințe penale, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 17/17.12.2015.
Întrucât petenta nu a putut fi încarcerată, nefiind în țară, pe numele acesteia s-a emis mandatul european de arestare nr. 3/25.01.2016 de către Tribunalul Mehedinți, iar în baza acestui mandat european petenta a fost arestată de autoritățile judiciare italiene.
Prin sentința penală nr. 100/2016 pronunțată de Curtea de Apel din Milano, la data de 29.11.2016, s-a respins solicitarea de predare, s-a revocat măsura arestului la domiciliu și s-a dispus executarea în Italia a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 12 din 23.01.2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 11606/101/2013.
Sub acest aspect, autoritățile judiciare italiene au uzat de un motiv facultativ de neexecutare a mandatului european de arestare, prevăzut de art. 4 alin.6 din Decizia - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13.06.2002
Urmare a refuzului de predare, Procuratura Generală a Republicii Italiene de pe lângă Curtea de Apel din Milano - Biroul Executări Penale a emis Ordinul nr. 45/13.02.2017 prin care a dispus încarcerarea contestatoarei - condamnate M.O. pentru executarea restului de pedeapsă (de 2 ani și 28 de zile), după scăderea duratei arestului la domiciliu.
Prin același ordin s-a mai dispus suspendarea executării acestei pedepse, condamnata fiind încunoștințată cu privire la posibilitatea de a beneficia de măsuri alternative la detenție și fiind totodată avizată cu privire la situațiile în care, conform legii execuționale italiene, se poate dispune executarea imediată a pedepsei în regim privativ de libertate.
În cauza de față, petenta a solicitat, recunoașterea pe cale principală, a unor acte judiciare emise de statul italian, respectiv a sentinței penale nr. 100/2016 pronunțată de Curtea de Apel din Milano, la data de 29.11.2016 și a Ordinului nr. 45/13.02.2017, emis de Procuratura Generală a Republicii Italiene de pe lângă Curtea de Apel Milano-Biroul Executări Penale.
Legea 302/2004 reglementează modalitatea de cooperare judiciară a statului român cu alte state în procesele penale.
Titlul V din această lege reglementează (în art. 130 - art. 140 ind. 6) procedura de "recunoașterea și executare a hotărârilor judecătorești, a ordonanțelor penale și a actelor judiciare în relația cu statele terțe,"; prin "stat terț"; înțelegându-se potrivit art. 130 lit. d din lege statul care nu este membru al Uniunii Europene.
Fără îndoială, la momentul actual, atât Italia, cât și România sunt state membre ale Uniunii Europene.
Cu toate acestea, parte din prevederile Titlului V al legii nr. 302/2004 se aplică și în procedura de recunoaștere a unor acte judiciare străine în materie penală.
Astfel, potrivit art. 130 alin1 teza finală din legea nr. 302/2004 "Dispozițiile Capitolului III se aplică și în relația cu statele membre ale Uniunii Europene, dacă nu contravin dispozițiilor speciale.";
Capitolul III al Titlului V din legea nr. 302/2004 reglementează proceduri speciale de recunoaștere. Printre acelea și cele expres prevăzute de art. 140 ind. 1 din lege.
În art. 140^1, alin.1, din Legea nr. 302/2004, se prevede că "recunoașterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condițiile tratatului aplicabil între România și statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripție aceasta domiciliază.";
În cauza de față petenta a solicitat pe cale principală recunoașterea celor doua acte judiciare mai sus menționate în vederea producerii unor alte efecte juridice decât cele privind executarea în regim de detenție, astfel că dispozițiile acestui text de lege sunt pe deplin aplicabile.
Cum petenta este privată de libertate în penitenciarul Craiova, competența de soluționare a cererii aparține judecătoriei din raza de competență a acelui penitenciar.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 147 din legea nr. 302/2004, întrucât aceste dispoziții speciale sunt incluse în procedurile reglementate de Titlul VI din lege (Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană).
Aceste din urmă dispoziții au în vedere situația de cooperare a statelor membre ale Uniunii Europene pentru aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală.
Pentru a fi aplicabile, trebuie ca respectivele hotărâri judecătorești să aibă ca obiect impunerea unor pedepse sau măsuri privative de libertate (iar nu alte aspecte procesual penale).
De asemenea, trebuie ca recunoașterea să aibă loc în vederea executării respectivelor hotărâri judecătorești în Uniunea Europeană.
Situația premisă, avută în vedere de Titlul VI din legea nr. 302/2004, este aceea că un anumit stat impune o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate față de o persoană care, în faza de executare, se află în alt stat membru al Uniunii Europene.
Această situație premisă nu este realizată în cauza de față, întrucât, pe de o parte petenta (cetățean român) se află privată de libertate pe teritoriul statului de condamnare (statul român), iar pe de altă parte, deoarece în cauza de față se solicită recunoașterea unor acte emise de autoritățile judiciare italiene, scopul acestei solicitări de recunoaștere nefiind cel al producerii de efecte juridice constând în executarea în regim de detenție a pedepsei.
Față de toate aceste considerente, urmează ca în baza art. 140 indice 1 alin. 1, din Legea nr. 302/2004 să fie admisă excepția de necompetență materială și teritorială; precum și să se dispună declinarea în favoarea Judecătoriei Craiova competența de soluționare a cererii de recunoaștere, pe cale principală, a sentinței penale nr. 100/2016 pronunțată de Curtea de Apel din Milano, la data de 29.11.2016 și a Ordinului nr. 45/13.02.2017, emis de Procuratura Generală a Republicii Italiene de pe lângă Curtea de Apel Milano-Biroul Executări Penale.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, inclusiv suma de 65 lei, reprezentând parte din onorariul avocatului din oficiu, P.R., desemnat pentru petenta M.O., conform delegației nr. 765/06.03.2018, emisă de Baroul Mehedinți.
