Refacerea urmăririi penale. Inexistenţa vreunui caz de nulitate absolută a actelor de urmărire penală
| Comentarii |
|
Prin rezoluţia din data de 1.04.2011, urmărirea penală s-a început faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C.pen., iar prin rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru alin. (4) al art. 217 C.pen., respectiv neregularităţi ale urmăririi penale sancţionate cu nulitatea relativă în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (1)-(4) C.proc.pen. Or, inculpatul nu a făcut dovada vreunei vătămări şi nici că nu ar putea fi înlăturată decât prin refacerea urmăririi penale. Cum nu există nici vreun caz de nulitate absolută a actelor de urmărire penală, de nerespectare a dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, nu se impune refacerea urmăririi penale şi, implicit, restituirea cauzei la procuror în baza art. 332 alin. (2) C.proc.pen.
Secţia penală, Decizia nr. 1117 din 12 decembrie 2012
Circumstanțele cauzei
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 4299/P/2010 din 14.07.2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului U.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- lovire sau alte violențe, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C.pen. (8-9 zile îngrijiri medicale, parte vătămată S.G.);
- distrugere, în formă agravată, prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (4) C.pen. (parte vătămată S.G.);
- exercitarea de acte de cruzime față de animale, prevăzută și pedepsită de art. 6 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 205/2004, modificat și completat prin art. 23 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 9/2008 (parte vătămată S.G.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen., cu privire la cele 3 fapte.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința penală nr. 1430 din data de 5.06.2012, pronunțată în dosarul penal nr. 5287/256/2011, Judecătoria Medgidia a restituit cauza, în baza art. 300 alin. (2) C.proc.pen. raportat la art. 197 alin. (2) C.proc.pen., la procuror în vederea refacerii actului de sesizare, reținând următoarele:
La dosarul nr. 4299/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia se află rezoluția din data de 1.04.2011 de începere a urmăririi penale față de inculpatul U.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 C.pen., art. 217 alin. (1) C.pen., art. 6 alin. (2) lit. j) C.pen. și 23 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 205/2004.
Prin rezoluția din 1.04.2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia a confirmat începerea urmăririi penale pentru aceleași infracțiuni.
Inculpatul U.T. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 C.pen., art. 217 alin. (4) C.pen., art. 6 alin. (2) lit. j) C.pen. și art. 23 alin. (11) lit. c) din Legea nr. 205/2004, fără să se fi dispus schimbarea încadrării juridice, deși conținutul constitutiv al infracțiunii de distrugere în modalitatea reglementată de art. 217 alin. (4) C.pen. este diferit de conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni în modalitatea reglementată de art. 217 alin. (1) C.pen.
în acest mod, i-a fost încălcat dreptul la apărare căci a fost lipsit de posibilitatea de a formula apărări pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Recursul, cale de atac exercitată împotriva sentinței de desesizare
împotriva hotărârii, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia a declarat recurs motivând: „chiar dacă s-ar putea reține că dintre cele trei infracțiuni pentru care inculpatul U.T. a fost trimis în judecată, fapta de distrugere a primit prin rechizitoriu o încadrare juridică eronată, acest lucru nu poate atrage neregularitatea întocmirii actului de sesizare, dispozițiile art. 263 C.proc.pen. fiind respectate în cauză”, iar restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare nu se impune.
Aprecierea Curții, ca instanță de control judiciar
Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate de procuror și din oficiu în limitele art. 3856C.proc.pen., Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 332 alin. (2) C.proc.pen., instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, adică în cazul în care nerespectarea dispozițiilor legale atrage sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 197 alin. (2) C.proc.pen.
în cauză, judecătoria a dispus restituirea deoarece „prin rezoluția din data de 1.04.2011, urmărirea penală s-a început față de inculpatul U.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C.pen., iar prin rechizitoriu a fost trimis în judecată pentru alin. (4) al art. 217 C.pen.”, respectiv neregularități ale urmăririi penale sancționate cu nulitatea relativă în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (1)-(4) C.proc.pen. Or, inculpatul nu a făcut dovada vreunei vătămări și nici că nu ar putea fi înlăturată decât prin refacerea urmăririi penale.
Cum nu există nici vreun caz de nulitate absolută a actelor de urmărire penală, de nerespectare a dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, nu se impune refacerea urmăririi penale și, implicit, restituirea cauzei la procuror în baza art. 332 alin. (2) C.proc.pen.
Instanța de fond a făcut referire la art. 300 alin. (2) C.proc.pen. privind restituirea dosarului „când sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen în acest scop”. Critica judecătoriei este neîntemeiată deoarece, conform art. 263 C.proc.pen., rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia cuprinde fapta, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, precum și dispozițiile de punere în mișcare a acțiunii penale și de trimitere în judecată; în condițiile în care faptele imputate inculpatului sunt descrise, este indicată încadrarea în drept a acestora, o eventuală eroare de încadrare juridică nu atrage neregularitatea actului de inculpare.
Prin urmare, criticile formulate de procuror sunt întemeiate cu consecința admiterii recursului, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C.proc.pen. raportat la art. 332 alin. (4) C.proc.pen., casării sentinței primei instanțe și trimiterii cauzei la Judecătoria Medgidia pentru continuarea judecății.
(Judecător Adriana Ispas)
