Rejudecarea cauzei. Calificarea corectă a cererii în funcţie de conţinutul acesteia
| Comentarii |
|
Formularea unei cereri intitulate „contestaţie în anulare” prin care se solicită rejudecarea condamnatului în lipsă nu poate fi calificată ca atare şi declinată în favoarea instanţei de recurs, ci, faţă de conţinutul ei şi de actele dosarului, coroborată cu susţinerile orale ale condamnatului, nu poate fi calificată decât ca o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 5221C.proc.pen.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1328 din 14 octombrie 2011
Prin sentința penală nr. 222 din 20.07.2011 a Judecătoriei Pucioasa, în baza art. 28 pct. 3 C.proc.pen. și art. 389 C.proc.pen. s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație în anulare formulată de petentul Z.A., în favoarea Curții de Apel Ploiești.
în considerentele acestei hotărâri s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 820/283/2011, petentul a formulat contestație la executare privind mandatul de executare nr. 1281/2007.
în motivarea cererii petentul a arătat că, în timpul judecării cauzei (dosar nr. 798/2006 al Judecătoriei Pucioasa) nu s-a aflat în țară, fiind condamnat în lipsă.
La primul termen de judecată, apărătorul ales al acestuia a precizat cererea, arătând că se întemeiază pe dispozițiile art. 386 lit. a) C.proc.pen., iar la termenul de judecată din 6.07.2011 a arătat că decizia pe care o atacă aparține Curții de Apel Ploiești.
Potrivit dispozițiilor art. 389 C.proc.pen., în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a), c) și e) C.proc.pen., cererile se introduc la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
Cum petentul a învederat că recursul a fost judecat de către Curtea de Apel Ploiești, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 28 pct. 3 teza ultimă C.proc.pen., rezultă că acestei instanțe îi revine competența să se pronunțe asupra contestației în anulare.
Față de cele expuse, instanța de fond a admis excepția lipsei competenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C.proc.pen., în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Conform art. 192 alin. (3) C.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
în baza art. 28 pct. 3 C.proc.pen. și art. 389 C.proc.pen. s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C.proc.pen. formulată de petentul Z.A. în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond atașat, precum și susținerile contestatorului condamnat, Curtea a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 460/2006 a Judecătoriei Pucioasa, contestatorul Z.A. a fost condamnat, alături de alți doi coinculpați, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, hotărâre rămasă definitivă în privința acestuia prin decizia penală nr. 785/2007 a Curții de Apel Ploiești.
Atât la judecarea cauzei în primă instanță, cât și în apel sau recurs, inculpatul Z.A. nu s-a prezentat, cauza soluționându-se în lipsa sa.
Din actele dosarului de executare rezultă că inculpatul a fost prins în baza unui mandat european de arestare emis de Judecătoria Pucioasa, arestat în Spania și trimis în țară pentru executarea pedepsei de 7 ani închisoare. Conform adreselor organelor de poliție și a Penitenciarului Mărgineni, pedeapsa a început la data de 20.04.2011 și expiră la 19.04.2018, fără deducerea vreunei perioade executate.
Cererea adresată Judecătoriei Pucioasa de condamnatul Z.A. este intitulată contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C.proc.pen.
în aceste condiții, Judecătoria Pucioasa a considerat că cererea condamnatului este dată în competența instanței de recurs, respectiv a Curții de Apel Ploiești, care a judecat și soluționat recursul altor părți decât contestatorul, prin decizia penală sus-menționată.
Este adevărat că, competența de soluționare a unei contestații în anulare aparține instanței de recurs, conform art. 389 C.proc.pen., dar intitularea greșită a unei cereri de către un justițiabil nu conduce la calificarea ei juridică, instanța de judecată fiind datoare a verifica conținutul și motivele ce stau la baza acesteia pentru a stabili încadrarea ei în drept.
în cazul de față condamnatul a precizat în fața Curții că, de fapt, solicită judecarea dosarului său, întrucât el nu a fost prezent la soluționarea acestuia în cursul judecății, fiind prins și extrădat din Spania pentru executarea pedepsei.
Având în vedere aceste precizări ale condamnatului, coroborate cu actele dosarului atașat, de unde rezultă lipsa lui de la judecată (fond, apel și recurs) și predarea lui ulterioară de către autoritățile spaniole, Curtea apreciază că ne aflăm în prezența unei cereri de rejudecare întemeiată pe dispozițiile art. 5221 C.proc.pen., iar nu a unei contestații în anulare pe motivul nelegalei citări de către instanța de recurs, motiv pentru care va trimite cauza la Judecătoria Pucioasa pentru rejudecare.
(Judecător Mihai Frățilescu)
