Parte care nu a declarat apel. Recurs. Admisibilitate. Infracţiunea de reţinere şi nevărsare a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă
| Comentarii |
|
Potrivit art. 3851alin. (4) teza a II-a C.proc.pen,, persoanele care nu au uzat de calea de atac a apelului, pot să declare recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, dacă prin aceasta din urmă a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
Secţia penală, Decizia nr. 644 din 19 octombrie 2011
Prin sentința penală nr. 1282 din 23.11.2010, pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș, instanța de fond a dispus următoarele:
în temeiul art. 345 alin. (1) și (2) C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul B.R.A.I. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005, cu reținerea art. 41 alin. (2) C.pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C.pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C.pen.
în temeiul art. 71 C.pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen.
în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 9 luni, calculat conform dispozițiilor art. 82 C.pen.
în baza art. 359 C.proc.pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
în temeiul art. 71 alin. (4) C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
în temeiul art. 346,art. 14 C.proc.pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de ANAF - DGFP Mureș și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 29 lei reprezentând diferențe de dobândă neachitată la debitul principal reprezentând contribuția de asigurări sociale reținute de la salariați și la debitul principal reprezentând contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la salariați.
în baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 230 lei, din care suma de 100 lei provine din faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul B.R.A.I. în perioada 31.12.2004 - 25.04.2008 deținea, în fapt, funcția de administrator al societății comerciale SC P.V. SRL Târgu-Mureș, astfel cum rezultă din declarațiile asociaților acestei societăți comerciale (soția, respectiv copiii inculpatului) ce au fost audiați în calitate de martori în cursul urmăririi penale.
La data de 26.05.2008 s-a constatat de către organele fiscale, în urma verificării și consultării documentelor aparținând societății comerciale, precum și din analiza fișei sintetice, că în perioada 31.12.2004 - 25.04.2008, deși contribuțiile au fost reținute la momentul achitării obligațiilor salariale, nu s-a îndeplinit obligația legală în ceea ce privește virarea acestor sume către bugetul consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la reținere. S-a procedat la sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în formă continuată.
S-a precizat în cuprinsul sesizării penale că obligațiile fiscale sunt în cuantum total de 15.734 lei.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că în perioada supusă inspecției fiscale, respectiv decembrie 2004 - aprilie 2008, sumele ce se constituie prin stopaj la sursă au fost reținute în momentul achitării obligațiilor salariale, dar acestea nu au fost virate întotdeauna către bugetele statului în termenul prevăzut de lege. Inculpatul a precizat că nerespectarea termenului de 30 de zile s-a datorat necesității efectuării unor plăți necesare pentru continuarea activității societății. Inculpatul a mai arătat faptul că în toată această perioadă a efectuat mai multe plăți către bugetul statului în contul sumelor datorate, însă aceste sume de bani au fost depuse într-un cont unic de trezorerie, cont din care sumele au fost direcționate de către organele fiscale pentru stingerea altor obligații, după criteriile avute în vedere de acestea.
Și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul și-a reiterat același punct de vedere, precizând în plus că suma pe care organele fiscale au precizat-o ca fiind datorată nu o recunoaște ca fiind datorată întrucât nu i se poate imputa - deoarece este culpa organelor fiscale faptul că sumele plătite nu au fost distribuite corespunzător.
Analizând documentele financiar-contabile ale societății comerciale SC P.V. SRL Târgu-Mureș, instanța de fond a constatat următoarele:
- la data de 31.12.2004 societatea comercială datora bugetelor de stat suma totală de 250.107 lei (din care 207.321 lei datorii curente). La aceeași dată societatea comercială a înregistrat un profit de 627.782 lei; diferență în plus de 377.675 lei;
- la data de 30.06.2005 societatea comercială datora bugetelor de stat suma totală de 213.129 lei (din care 164.131 lei datorii curente). La aceeași dată s-a înregistrat un profit de 107.867 lei; diferență în minus de 105.262 lei;
- la data de 31.12.2005 societatea comercială datora bugetelor de stat suma totală de 33.173 lei (din care 23.714 lei datorii curente), la aceeași dată înregistrând un profit de 39.027 lei; diferență în plus de 6.541 lei;
- la data de 30.06.2006, societatea comercială datora bugetelor de stat suma totală de 34.173 lei (din care 24.542 lei datorii curente), la aceeași dată înregistrând un profit de 36.887 lei; diferență în plus de 2.714 lei;
- la data de 31.12.2006, societatea comercială datora bugetelor de stat suma totală de 36.544 lei (din care 27.816 lei datorii curente), la aceeași dată înregistrând un profit de 81.423 lei; diferență în plus de 44.879 lei;
- la data de 30.06.2007, societatea comercială datora bugetelor de stat suma de 50.597 lei (din care 27.722 lei datorii curente), la aceeași dată înregistrând un profit de 19.821 lei; diferență în minus de 30.776 lei;
- la data de 31.12.2007, societatea comercială datora bugetelor de stat suma de 73.546 lei (din care 35.112 lei datorii curente), la aceeași dată înregistrând un profit de 16.004 lei; diferență în minus de 57.542 lei;
- la data de 30.06.2008, societatea comercială datora bugetelor de stat suma de 65.111 lei (din care 39.531 lei datorii curente), la aceeași dată înregistrând un profit de 22.471 lei; diferență în minus de 42.640 lei.
A rezultat deci că în perioada supusă controlului fiscal inculpatul, în calitatea sa de administrator al societății comerciale, deși a dispus reținerea sumelor cu reținere la sursă, acesta nu a dispus virarea acestora către bugetele speciale ale statului.
Inculpatul a arătat, așa cum s-a reținut, faptul că sumele nu au fost virate către bugetele statului deoarece în calitatea sa de administrator, a considerat că este prioritară plata acelor obligații care decurgeau din activitatea curentă a societății comerciale.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, „constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, cu alte cuvinte legea sancționează inacțiunea (nedepunerea sumelor reținute la sursă).
Instanța de fond a constatat că potrivit textului legal se instituie obligația administratorului societății comerciale ca, după reținerea sumelor cu reținere la sursă, în termen de 30 de zile, să dispună virarea acestora către bugetele de stat. Ca urmare, simpla trecere a termenului prevăzut de lege, neurmată de virarea sumelor către bugetele de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.R.A.I., iar în înscrisul depus la dosarul cauzei în motivarea căii de atac declarate a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. b1) C.proc.pen., în condițiile în care pe parcursul desfășurării procedurilor a achitat contravaloarea prejudiciului cauzat, iar cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri judiciare apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia, în temeiul art. 10 lit. d) C.proc.pen., deoarece faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, și anume intenția.
Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 10765/320/2009 al Judecătoriei Tg. Mureș, a motivelor invocate, potrivit dispozițiilor art. 371 C.proc.pen., art. 378 C.proc.pen., Tribunalul Mureș a găsit calea de atac declarată a fi fondată, cu mențiunea că aspectele pe care le-a semnalat impun admiterea acesteia, cu consecința reformării hotărârii judecătorești analizate în următoarele limite:
în cauza de față, inculpatul B.R.A.I. - care în urma întocmirii procurii speciale nr. 2223 din 29.07.2008 a dobândit puteri depline pentru administrarea SC P.V. SRL - a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., deoarece a reținut de la salariații societății, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, sumele datorate bugetului de stat (impozite sau contribuții cu reținere la sursă), în cuantum de 11.228 lei și nu le-a virat în termenele prevăzute de lege, pe destinațiile legale, în perioada 31.12.2004 - 25.04.2008.
Referitor la motivele de apel invocate de titularul căii ordinare de atac, s-a considerat că solicitarea acuzatului privind achitarea lui, deoarece nu sunt îndeplinite toate elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății, nu poate fi primită, în condițiile în care reanalizând întreg materialul probator administrat, s-a apreciat că se confirmă, pe deplin, angajarea inculpatului în câmpul infracțional, în modalitatea descrisă.
în consecință, prin prisma acestei împrejurări, criticile aduse de inculpatul-apelant hotărârii instanței de prim-grad s-au apreciat că nu sunt întemeiate, probele administrate în cauză conducând la concluzia că inculpatul este cel care a săvârșit fapta reținută în sarcina lui în actul de inculpare, faptă care există în materialitatea ei și nu se poate susține că nu ar fi îndeplinite toate elementele constitutive ale infracțiunii analizate, fiind imposibilă prin urmare achitarea acuzatului în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C.proc.pen.
Motivele pentru care Tribunalul Mureș a considerat că apelul declarat de inculpat este întemeiat se bazează pe următoarele argumentații:
Pe parcursul desfășurării procesului penal, inculpatul a achitat o parte din cuantumul prejudiciului datorat bugetului de stat și așa cum rezultă din actele dosarului și sintetizate în considerentele sentinței penale atacate, la data de 8.01.2010, cuantumul debitului rămas restant era în valoare de 29 de lei.
în fața Tribunalului Mureș la termenul de judecată din 9.03.2011, inculpatul a depus chitanța seria TS7 din data de 16.02.2011 care atestă plata debitului restant în cuantum de 29 de lei.
Prin Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor („mica reformă”), intrată în vigoare la data de 25.11.2010, s-au modificat, printre altele, și dispozițiile Codul penal.
S-a remarcat faptul că în cazul infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, care intră în categoria infracțiunilor economice, în ipoteza recuperării prejudiciului în cuantum de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, dispoziția legală mai sus arătată prevede o cauză de nepedepsire.
Raportat la cuantumul prejudiciului total cauzat de inculpat, în cauza dedusă judecății, s-a observat că acesta se situează sub limita de 50.000 euro, prejudiciu care a și fost achitat în întregime, așa cum rezultă din chitanțele mai sus arătate, situație în care în cauza de față sunt aplicabile prevederile art. 741 alin. (2) teza finală C.pen., care nu lasă loc la interpretări, stipulând expres că în asemenea situații se aplică o sancțiune administrativă.
Este adevărat că prin Decizia nr. 573 din 3.05.2011 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 741 C.pen., însă în condițiile în care această hotărâre încă nu a fost publicată în Monitorul Oficial (la data de referință 19.05.2011), aceste prevederi își produc pe deplin efectele juridice. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, efectele juridice ale prevederilor art. 741C.pen. vor fi suspendate de drept pe durata unui termen de 45 de zile doar de la data publicării deciziei mai sus arătate în Monitorul Oficial.
Așadar, sintetizând cele mai sus arătate și în contextul menționat în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., s-a admis apelul declarat de apelantul-inculpat B.R.A.I. împotriva sentinței penale nr. 1282 din 23.11.2010, pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș, în dosarul nr. 10765/320/2009 și în consecință:
S-a desființat parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza:
în temeiul art. 741alin. (2) teza finală C.pen., coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. i1) C.proc.pen, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.R.A.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
în baza art. 741alin. (2) teza finală C.pen., raportat la art. 91 lit. c) C.pen., i s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative, în cuantum de 200 lei.
Potrivit art. 741alin. (2) teza finală C.pen., sancțiunea amenzii administrative se va înregistra în cazierul judiciar al inculpatului.
S-a luat act că inculpatul a achitat în întregime prejudiciul cauzat părții civile A.N.A.F.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DGFP Mureș în numele Statului Român prin ANAF.
în motivarea recursului, DGFP Mureș solicită obligarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor și a accesoriilor până la achitarea efectivă a sumei.
Inculpatul a invocat inadmisibilitatea recursului, pe considerentul că recurenta nu a atacat cu apel hotărârea primei instanțe.
Examinând recursul promovat, din prisma dispozițiilor art. 3858,art. 3859raportat la art. 52și art. 62-68 C.proc.pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea instanței de apel nu comportă niciun fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit tribunalul, inclusiv la constatarea că inculpatul a achitat în întregime prejudicial cauzat părții civile.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar constată că prima instanță a calculat în mod corect diferența rămasă de achitat de către inculpat către partea civilă în sumă de numai 29 lei, sumă la care acesta a fost obligat.
De subliniat faptul că partea civilă nu a contestat această sumă, respectiv nu a atacat cu apel sentința pronunțată la 23.11.2010.
Apoi și Tribunalul a pronunțat o soluție temeinică și legală, luând act că inculpatul a achitat în întregime diferența rămasă de 29 lei.
în aceste condiții, motivele de recurs invocate de partea civilă apar ca nefondate, atâta vreme cât aceasta nu a atacat cu apel hotărârea primei instanțe, iar în apel inculpatul a achitat în întregime diferența de 29 lei. Invocarea anumitor adrese nu poate fi reținută, deoarece partea civilă nu a avut calitatea de apelantă și nu putea solicita alte sume decât cele stabilite de prima instanță.
Analizând excepția inadmisibilității recursului formulat de partea civilă, excepție invocată de inculpat, aceasta apare ca fiind nefondată.
Este adevărat că, potrivit art. 3851 alin. (4) teza I C.proc.pen., persoanele care nu au atacat cu apel o sentință, nu mai pot exercita calea de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel. însă în prezenta cauză devin incidente dispozițiile art. 3851alin. (4) teza a II-a C.proc.pen, potrivit cărora respectivele persoane pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
în cazul pendinte, soluția din sentință de obligare a inculpatului la plata sumei de 29 lei către partea civilă a fost modificată în apel, prin constatarea Tribunalului că inculpatul a achitat integral pretențiile părții civile.
Recursul este însă nefondat, așa cum am arătat mai sus, dar nu inadmisibil. Spre exemplu, ar fi fost fondat dacă inculpatul ar fi achitat o sumă mai mică de 29 lei, iar Tribunalul ar fi luat act că suma a fost achitată integral. Din acest exemplu este evident că recursul nu poate fi respins ca inadmisibil.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, recursul declarat de DGFP Mureș în numele Statului Român prin ANAF împotriva deciziei penale nr. 1688/A/19.05.2011 pronunțată de Tribunalul Mureș este nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen, urmează a fi respins.
