Revizuire. Procedură. Asistenţă judiciară
| Comentarii |
|
În cazul unui revizuent aflat în executarea unei pedepse, deţinut în penitenciar, asistenţa juridică este obligatorie, iar pronunţarea unei hotărâri în apel fără ca acesta să fie asistat de un apărător ales sau numit din oficiu este lovită de nulitate absolută, prevăzută de art. 197 alin. (2) C.pen.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 112 din 17 februarie 2011
Prin sentința penală nr. 745/29.06.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în baza art. 403 alin. (3) C.proc.pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei penale nr. 29/A/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș care a desființat în întregime sentința penală nr. 16/09.01.2007 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, cerere formulată de către revizuentul P.P.P.
în motivarea sentinței, s-a arătat că prin sentința penală nr. 16/09.01.2007 a Judecătoriei Târgu Mureș s-a dispus achitarea inculpatului P.P.P. pentru infracțiunile de viol și de lipsire de libertate în mod ilegal.
Această sentință a fost desființată integral prin decizia penală nr. 29/A/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, care a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol și la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. în cauză s-a dispus contopirea celor două pedepse.
Din analiza motivelor invocate de către revizuent în sprijinul cererii de revizuire instanța s-a constatat că acestea se înscriu în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.
în cauză, concret, nu sunt îndeplinite condițiile de existență a acestui motiv de revizuire.
Astfel, revizuentul nu expune vreun aspect, împrejurare, fapt sau situație de fapt nouă ci învederează din nou faptul că nu este autorul faptei.
Acest aspect nu este nou, el fiind susținut și în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești în primă instanță și în apel.
Prin urmare, această apărare era cunoscută de către instanța care a judecat cauza a cărei revizuire se cere.
De asemenea, prin aceeași cerere, revizuentul a propus audierea unor martori noi.
Or, această simplă solicitare nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece, potrivit textului legal citat, se cere ca faptele și împrejurările învederate să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și soluționate de instanțele care au soluționat cauza.
Or, chiar dacă persoanele care se propun a fi audiate ca martori la acest moment nu au fost audiate în această calitate pe parcursul procesului penal finalizat cu condamnarea revizuentului, totuși se poate observa din declarația revizuentului dată la 7.07.2009, precum și din motivarea cererii sale de revizuire, că se urmărește ca aceste persoane să depună mărturie cu privire la următoarele împrejurări: derularea faptelor, motivul prezenței părții vătămate S.A.R. la domiciliul revizuentului, prezența părții vătămate în com. P., sat B., precum și a împrejurării că partea vătămată a circulat nestingherită prin sat și a efectuat multiple drumuri cu mijloace de transport în comun, dinspre sat spre Târgu Mureș și înapoi.
însă, aceste împrejurări au fost deja ridicate de către revizuent în cadrul apărărilor pe care el și le-a făcut în procesul derulat pe fond, au fost avute în vedere atât de către prima instanță de judecată, cât și de către instanța de apel și au fost analizate și apreciate ca atare în cuprinsul hotărârilor judecătorești care au fost pronunțate în cauză.
Ca atare, s-a conchis de prima instanță, că motivul de revizuire invocat de către revizuent este neîntemeiat.
împotriva acestei hotărâri, a formulat apel revizuentul, reiterând susținerile cu privire la nevinovăția sa, conform probelor dosarului.
S-a plâns că în cursul procesului în urma căruia a fost condamnat i-a fost încălcat dreptul la apărare, a fost bătut la poliție, s-a omis administrarea probei cu expertiza ADN și confruntarea cu partea vătămată.
A solicitat ascultarea martorului B.N., pentru a dovedi că anterior comiterii faptei victima a fost concubina lui și a fost șantajat de către aceasta.
Prin decizia penală nr. 338/A/20.12.2010 Tribunalul Mureș, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul P.P.P. în baza art. 192 alin. (2) C.proc.pen. a fost obligat revizuentul apelant să plătească statului suma de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Mureș a reținut că, potrivit art. 394 alin. (1) și (2) C.proc.pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, astfel:
- cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare;
- cazurile de la lit. b), c) și d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Potrivit art. 395 C.proc.pen., situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
Când organele arătate în alin. (1) nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situațiile menționate se constată în procedura de revizuire.
Prin Decizia nr. 60/24.09.2007, Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție au decis că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C.proc.pen. este inadmisibilă.
De asemenea, prin Decizia nr. 36/14.12.2009, Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit că cererile repetate de revizuire și respectiv contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora.
Regula este prevăzută și în Codul de procedură penală, la art. 403 alin. (31): cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări.
în fine, instanța de apel a avut în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, Belasin c. României, în care se arată că revizuirea nu trebuie să fie un apel deghizat, iar singurul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu e un motiv suficient de a rejudeca o cauză.
Aceasta este o aplicare a principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive, la care se referă și jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție (spre exemplu, în decizia nr. 157/21.01.2009 a Secției penale).
Principiul este recunoscut pentru protejarea atât a societății, cât și a victimei, care au interesul de a nu vedea redeschis procesul din simpla dorință a revizuentului de a prelungi probatoriul sau discuțiile în cauză.
Aplicând aceste reguli la speța de față, instanța de apel a constatat următoarele:
Proba nou propusă asupra căreia inculpatul a insistat în mod special în apel, martorul B.N., a mai fost invocată ca temei al revizuirii într-un dosar precedent având ca obiect cererea lui P.P.P. de revizuire a deciziei penale nr. 29/A/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș care a desființat în întregime sentința penală nr. 16/09.01.2007 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș: dosarul 9012.2/320/2009, din care s-a anexat la prezentul în copie decizia penală nr. 136/A/05.05.2010 a Tribunalului Mureș. Prin prisma acestui motiv, cererea de revizuire din cauză este inadmisibilă.
Pretinsa omisiune a administrării unor probe cu ocazia judecării fondului cauzei, ca și cererea de reapreciere a probatoriului administrat nu pot fi avute în vedere ca temeiuri de admitere a revizuirii. în caz contrar, s-ar aduce atingere în mod nelegal principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.
Cercetarea abuzivă căreia i-ar fi căzut victimă revizuentul este o infracțiune care trebuie dovedită prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului.
Revizuentul nu a justificat niciun motiv pentru care nu s-a adresat cu plângere penală pentru comiterea infracțiunii organelor în drept și acestea nu au fost în măsură să o examineze pe fond.
Alte încălcări ale drepturilor și garanțiilor procesuale nu pot constitui motive de revizuire, ci trebuiau invocate în fața instanței de fond, precum și în fața instanței de apel și de recurs în cursul judecării pe fond a cauzei. Prin urmare, pentru toate motivele invocate cererea de revizuire este inadmisibilă. în lumina celor constatate, a rezultat că sentința prin care a fost respinsă cererea ca atare este legală și temeinică.
împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 3853alin. (1) C.proc.pen., a declarat recurs revizuentul P.P.P.
în motivarea recursului revizuentul arată că în data de 17.12.2010 a fost judecat fără a avea apărător ales sau numit din oficiu, fiind nemulțumit de pedeapsa de 7 ani închisoare la care a fost condamnat pe nedrept, cu toate că la Judecătoria Târgu Mureș a fost achitat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C.proc.pen., Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 24 din Constituția României, dreptul la apărare este garantat. în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
în conformitate cu art. 6 alin. (1) și (2) C.proc.pen., dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal.
în cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare.
Potrivit art. 171 alin. (1)-(4) C.proc.pen., învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător, în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștință acest drept.
Asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege. în cursul judecății, asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Când asistența juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu și-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
Dispoziții asemănătoare sunt cuprinse și în art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 407 C.proc.pen., sentințele instanței de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1) sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
Așadar, din coroborarea tuturor acestor texte de lege rezultă în mod neechivoc că în cazul unui revizuent aflat în executarea unei pedepse, deținut în penitenciar, asistența juridică este obligatorie, iar pronunțarea unei hotărâri în apel fără ca acesta să fie asistat de un apărător ales sau numit din oficiu este lovită de nulitate absolută, prevăzută de art. 197 alin. (2) C.pen.
în textele de lege citate mai sus legiuitorul face referire la sintagma „în tot cursul procesului penal”, ceea ce înseamnă că judecata în căile extraordinare de atac face parte tot din cursul procesului penal.
Este adevărat că potrivit art. 403 alin. (1) C.proc.pen., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului, iar în această fază nu este necesară numirea unui avocat din oficiu, însă în cazul căilor de atac, care se judecă în ședință publică, cu participarea procurorului, asistența juridică a revizuentului aflat în stare de deținere este obligatorie, întrucât nefiind prevăzute norme speciale pentru judecarea căilor de atac a hotărârii pronunțate în revizuire, sunt aplicabile dispozițiile generale care reglementează căile ordinare de atac și care prevăd în mod expres că prezența procurorului și a persoanei aflată în stare de deținere este obligatorie, ca și asistarea acesteia de către un apărător ales sau numit din oficiu.
în sprijinul acestor afirmații vin și dispozițiile art. 405 C.proc.pen., care prevăd că rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță; or, în primă instanță este obligatorie asistența juridică a persoanei aflată în stare de deținere.
Prin urmare, având în vedere că instanța de apel a soluționat apelul revizuentului fără ca acesta să aibă apărător ales sau numit din oficiu, iar hotărârea pronunțată în cauză este lovită de nulitate absolută, nu se mai impune să analizăm și celelalte aspecte invocate de revizuent în recurs, aceste urmând a fi avute în vedere la rejudecarea apelului.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. art. 3859pct. 6 teza a doua, astfel că, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C.proc.pen., urmează să admită recursul revizuentului, să caseze integral decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul Mureș.
Cu ocazia rejudecării apelului, instanța urmează să asigure prezența revizuentului la dezbaterea căii de atac, să numească un avocat din oficiu dacă revizuentul nu își angajează avocat ales, care să pună concluzii pe fondul apelului și să-i acorde asistență juridică de specialitate.
