Revizuirea. Verificarea pe cale incidentală a existenţei cazului de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. b) C. pr. pen. Termen prescripţie răspundere penale pentru infracţiune împlinit la data introducerii cererii
| Comentarii |
|
- Cod procedură penală: art. 394 alin. 1 lit. b).
în situaţia în care termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea reclamată era împlinit la data introducerii cererii de revizuire, se impune verificarea pe cale incidentală a existenţei cazului de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. b) C. pr. pen.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia penală, decizia nr. 260 din 29 iunie 2009)
Prin sentinţa penală nr. 73 din data de 2 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. 3017/227/2008, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul L.C. în contradictoriu cu P.I., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că, prin adresa nr. 718/111/6/2008 din 27 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, a fost înaintată Judecătoriei Fălticeni cererea de revizuire formulată de revi-zuent împotriva sentinţei penale nr. 546 din 4 noiembrie 1996 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37 din 20 ianuarie 1997 a Tribunalului Suceava, împreună cu concluziile de respingere a acestei cereri.
în motivarea cererii, revizuentul a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost judecat şi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi a solicitat daune morale de 100.000 lei, apreciind că dosarul penal i-a fost întocmit prin abuz datorită numitului P.V. care l-ar fi determinat pe minorul P.l. să declare cum că ar fi fost agresat sexual de către el, revizuientul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că revizuientul a fost cercetat şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 200 alin. 1 şi 2 C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 17/18 aprilie 1996, a ademenit şi întreţinut relaţii sexuale pe cale anală cu minorul - parte vătămată P.I., în vârstă de 15 ani.
Prin sentinţa penală nr. 546 din 4 noiembrie 1996, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru fapta prev. de art. 200 alin. 1 şi 2 C. pen.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, iar prin decizia penală nr. 37 din 20 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin nerecurare, Tribunalul Suceava a admis apelul declarat de inculpat, desfiinţând în parte sentinţa apelată, doar în sensul deducerii din pedeapsa aplicată a arestării preventive de la 18 aprilie 1996 în loc de 19 aprilie 1996, fiind menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Analizând cererea de revizuire prin prisma cazurilor de revizuire stipulate în
articolul mai sus menţionat, prima instanţă a constatat că cererea este neîntemeiată, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. pr. pen.
împrejurarea că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, invocată de revizuient în cererea sa, nu a fost reţinută de instanţa de fond ca fiind motiv de revizuire, întrucât această situaţie reprezintă o chestiune de fond, invocată de altfel în cursul procesului penal de către acesta.
Pentru aceste considerente, prima instanţă a respins ca nefondate atât cererea de revizuire, cât şi cererea de daune morale.
împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat apel revizuientul, arătând că este nevinovat şi a fost condamnat pe nedrept, deoarece numitul P.V. l-a învăţat pe
copil să spună că l-ar fi agresat sexual din cauză că avea ură pe el.
Prin decizia penală nr. 127 din data de 11 mai 2009 a Tribunalului Suceava, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că motivele invocate de către revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute în mod expres şi limitativ de disp. art. 394 C. pr. pen., astfel încât în mod corect instanţa de fond a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, arătând că este nevinovat. Prin decizia penală nr. 260 din data de 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a admis recursul declarat de revizuient.
S-a casat în totalitate atât decizia penală atacată, cât şi sentinţa penală nr. 73 din 2 martie 2009 pronunţată de Judecătoria Fălticeni şi s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Fălticeni.
Astfel, revizuientul a susţinut că este nevinovat, martorul P.V. fiind acela care l-a determinat pe minorul P.l. să declare că a fost agresat de către el.
A reţinut atât prima instanţă, cât şi cea de apel că susţinerile revizuientului nu se încadrează în cazurile prevăzute expres şi limitativ de lege, împrejurările reclamate fiind de altfel invocate şi analizate în cursul procesului penal.
Faţă de susţinerile revizuientului, se impunea ca prima instanţă să analizeze dacă în sarcina martorului P.V. se poate reţine săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, aceasta pe cale incidentală, întrucât în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale.
