Ultraj. Condiţii de existenţă a infracţiunii. Nerespectarea sau depăşirea de către funcţionarul public a atribuţiilor de serviciu. Consecinţe
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 329.
Ameninţarea, lovirea sau orice acte de violenţă săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii, constituie infracţiunea de ultraj. Nerespectarea sau depăşirea de către funcţionarul public a atribuţiilor de serviciu trebuie dovedită pe bază de probe de către persoana ce invocă o astfel de situaţie. Nedovedirea unei astfel de situaţii nu produce consecinţe juridice.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia penală, decizia penală nr. 7 din 12 ianuarie 2009)
Prin sentinţa penală nr. 237 din 10 octombrie 2007, Judecătoria Săveni a condamnat pe inculpatul R.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 239 alin. 1 şi 2 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
în temeiul art. 71 alin. 2 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
în temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei
închisorii.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată A C. nu a formulat pretenţii în cauză şi a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 27 iulie 2006, în jurul orelor 21,30, inculpatul împreună cu martorul C.V.M.G. au intrat în Punctul de frontieră Stanca, pe sensul de intrare în ţară dinspre Republica Moldova, acesta aflându-se la volanul autoturismului proprietate personală marca Opel Astra.
întrucât pe artera pe care urma să fie supuşi controlului vamal se mai aflau în faţă 2-3 autoturisme, inculpatul s-a arătat nemulţumit de faptul că trebuia să mai aştepte, începând să facă scandal.
Văzând atitudinea inculpatului, cât şi faptul că acesta era dat în consemn cu CAI/CAE, fiind suspectat de trafic cu ţigări, lucrătorii poliţiei de frontieră i-au anunţat telefonic pe şeful P.T.F. şi şeful S.P.F. Stânca, respectiv comisar B.M. şi comisar-şef
D.S., care au sosit ulterior în punctul de trecere al frontierei.
între timp, inculpatul împreună cu martorul s-au deplasat la un bar situat în punctul de trecere al frontierei unde au consumat băuturi alcoolice, continuând să vocifereze faţă de faptul că trebuie să aştepte în punctul de control vamal.
în momentul în care le-a venit rândul pentru efectuarea controlului, cei doi au fost întrebaţi dacă au ceva de declarat, aceştia precizând că se încadrează în plafonul vamal, arătând în acest sens 20 pachete de ţigări aflate la vedere. între timp, au sosit la faţa locului şeful P.T.F. şi cel al S.P.F., care au procedat la un nou control amănunţit al autoturismului, ocazie cu care au găsit ascunse în bordul maşinii, după torpedo, într-o ascunzătoare improvizată, un număr de 80 pachete ţigări „Plugarul” şi 39
pachete ţigări „L&M”, care au fost ridicate pe baza adeverinţei de reţinere a bunului nr. 310 din 27 iulie 2006.
Cu această ocazie, inculpatul a început să ameninţe pe comisarul B.M., referindu-se la copii acestuia şi la faptul că va ieşi la pensie, precum şi pe comisarul şef D.S., spunându-i că îi va arăta cine este el şi, întrucât se apropia de acesta din urmă gesticulând şi folosind un limbaj agresiv, s-a solicitat agentului I.M.R. o pereche de cătuşe pentru a fi folosite în caz de nevoie.
Inculpatul a invocat faptul că i-au fost încălcate drepturile şi a solicitat telefonic martorului A.S., de profesie consilier juridic, să se deplaseze în punctul de trecere al frontierei. De asemenea, i-a sunat pe martorii T. C. şi N.V., solicitându-le să vină şi ei la punctul de trecere al frontierei pentru a-l duce acasă întrucât consumase alcool şi nu mai putea să conducă autoturismul.
Pentru scandalul provocat de inculpat, pe timp cât a staţionat în punctul de trecere al frontierei, i s-a întocmit de către partea vătămata A.C. proces-verbal de contravenţie, fiind sancţionat conform Legii nr. 61/91.
S-a mai reţinut că, în timp ce inculpatul se afla în biroul vamal cu partea vătămată
A.C., care era şef de tură, la solicitarea acestuia să părăsească punctul vamal, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în faţă, la tras de haine, rupându-i nasturii de la cămaşă şi ecusonul, iar în momentul când i-a pus părţii vătămate mâna la gât a intrat în biroul vamal martorul C.C. Inculpatul a continuat să o ameninţe pe partea vătămată şi pe familia acestuia.
Fiind examinată medico-legal, s-a constatat că partea vătămată, ca urmare a loviturilor primite, a suferit un traumatism cranio-facial cu plagă zdrobită buză inferioară, echimoză mandibulară dreaptă în regiunea cervicală anterioară, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu procesul-verbal de constatare, declaraţiile părţii vătămate, certificatul medico-legal şi raportul de expertiză medico-legală, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor U.C.C.. C.P.C., F.F.V., I.M.R., C.C., A.L., H.C., D.S.,
B. M.
Pe baza probatoriului administrat, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prev. şi ped. de art. 239 alin. 1 şi 2 C. pen., şi, în raport de circumstanţele personale ale acestuia, a apreciat că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului pot fi obţinute prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
în ceea ce priveşte latura civilă, s-a avut în vedere că partea vătămată A.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
împotriva acestei sentinţe, au formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate sub aspectul faptului că, în mod greşit, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., motivând că, la săvârşirea infracţiunii, nu s-a folosit de cunoştinţele dobândite în exercitarea unei profesii sau activităţi.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie cu motivarea că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, solicitând a fi achitat.
în dovedirea apelului a solicitat ataşarea dosarului nr. 1014/297/2006 al Judecătoriei Săveni, ce a avut ca obiect plângerea sa împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de către Inspectoratul Poliţiei de Frontieră Botoşani, la data de 27 iulie
2006, şi audierea martorului G.O.I., probe ce au fost admise de către instanţa de apel.
Prin decizia penală nr. 139 A din 24 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Botoşani, au fost admise apelurile declarate şi desfiinţată în parte sentinţa, în sensul că s-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) C. pen., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că prima instanţă a aplicat inculpatului printre pedepsele accesorii şi pe cea prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. c) C. pen., potrivit căreia se interzice inculpatului dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.
în cauza dedusă judecăţii nu se justifică aplicarea acestei pedepse accesorii, întrucât inculpatul nu s-a folosit de nicio funcţie sau profesie pentru săvârşirea infracţiunii.
în ce priveşte motivele care au stat la baza apelului promovat de inculpat, s-a constatat că acestea sunt nefondate, susţinerile inculpatului cu privire la nevinovăţia sa, necoroborându-se cu probele administrate în cauză.
S-a reţinut că instanţa de fond a făcut o cercetare amănunţită cu privire la situaţia de fapt, reieşind cu certitudine vinovăţia inculpatului pentru fapta de ultraj.
Deşi inculpatul nu a recunoscut niciun moment săvârşirea infracţiunii, sunt relevante declaraţiile martorilor U.C., C.C., C.P.C., F.F.V., care au relatat împrejurările în care a fost comisă fapta de ultraj şi comportamentul violent al inculpatului în momentul controlului vamal asupra autoturismului său.
Aceste declaraţii se coroborează cu declaraţia părţii vătămate, cu certificatul medico-legal şi cu procesul-verbal de contravenţie încheiat cu această ocazie.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, susţinând că, din probele administrate în cauză, a reieşit că, în realitate, cursul evenimentelor a fost cu totul altul decât cel relatat de partea vătămata A.C.
Instanţa de apel nu s-a pronunţat şi nu a luat în considerare probatoriului, depăşirea cadrului legal de către partea vătămata fiind rezultatul nerespectării prevederilor legale relativ la efectuarea controlului la trecerea frontierei, nerespectării ordinei cronologice şi legale referitoare la exercitarea unui control amănunţit.
Apreciind că recursul este întemeiat, Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 337 din 22 septembrie 2008, l-a admis, considerând că Tribunalul, ca instanţă de apel, a omis să examineze motivele invocate de către inculpat, printre care şi existenţa cauzei care înlătură caracterul penal al faptei, prev. de art. 46 alin. 2 C. pen., şi nici nu a analizat probele în apărare propuse de inculpat, justificând menţinerea sau înlăturarea acestora, cât şi a probelor în acuzare.
Deşi în cauză s-au admis astfel de probe în apărare, instanţa de apel a omis să le analizeze şi să se pronunţe motivat asupra relevanţei lor.
După reprimirea dosarului de către instanţa de apel, a fost reaudiat inculpatul şi a fost întrebat dacă înţelege să formuleze şi alte probe în susţinerea poziţie sale procesuale, cât şi a motivelor de apel.
Prin decizia penală nr. 225A din 18 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul penal nr. 1.265/297/2007, s-au dispus următoarele:
S-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni şi de către inculpatul R.C. împotriva sentinţei penale nr. 237 din 10 octombrie 2007 a Judecătoriei Săveni.
S-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a fost înlăturată pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, s-a reţinut că în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă.
S-a mai reţinut că situaţia de fapt invocată de către inculpat, în sensul că ar fi fost
lovit de către partea vătămată A.C., nu a fost dovedită în cauză.
S-a apreciat că faţă de probatoriul administrat şi situaţia de fapt reţinută în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 46 alin. 2 C. pen., nefiind date condiţiile constrângerii fizice.
în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a)-c) C. pen. aplicată inculpatului, s-a reţinut că acesta nu s-a folosit în săvârşirea infracţiunii de vreo funcţie sau profesie, iar această pedeapsă se aplică în conformitate cu exigenţele jurisprudenţei C E.D O. în materie, cât şi ale art. 71 alin. 3 C. pen.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.C. care a
criticat hotărârile pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în principal că instanţele de judecată nu s-au pronunţat cu privire la unele probe administrate, de natură să-i garanteze drepturile şi să influenţeze soluţia procesului.
A arătat în dezvoltarea motivelor de recurs că agentul poliţiei de frontieră a încălcat la data de 27 iulie 2006 principiile fundamentale ale drepturilor omului în ceea ce priveşte controlul şi reţinerea unei persoane şi nu a respectat cadrul legal al exercitării atribuţiilor de serviciu.
A mai arătat că la instanţa de apel, din completul de judecată a făcut parte un judecător incompatibil, care a soluţionat apelul în primul ciclu procesual.
Sub aspectul netemeiniciei, a solicitat ca instanţa de recurs să analizeze şi circumstanţele sale personale, cu consecinţa reducerii pedepsei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a reţinut că probele administrate în cauză au dovedit pe deplin vinovăţia inculpatului R.C.
Probatoriul testimonial administrat în cauză a dovedit că staţionarea inculpatului în punctul de frontieră s-a datorat atitudinii adoptate de către acesta, care a refuzat controlul autoturismului, şi nu datorită atitudinii agenţilor sau a agentului de poliţie de frontieră A.C., a cărui activitate s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale.
în acest sens, s-a reţinut că inculpatul a refuzat iniţial urcarea autoturismului pe rampă, pe motiv că aceasta era prea joasă pentru a efectua o asemenea manevră, după care a relatat organelor de control că i-au fost sustrase cheile de la autoturism, a consumat băuturi alcoolice şi, fiind sub influenţa lor, a sunat pe martorii T.C. şi N.V.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv rapoartele de activitate ale agenţilor poliţiei de frontieră şi procesele-verbale de contravenţie, cât şi din declaraţiile martorilor audiaţi, a rezultat că de mai multe ori inculpatul R.C. a adoptat în punctul de frontieră Stânca o atitudine recalcitrantă, adresând organelor poliţiei de frontieră injurii şi ameninţări, fapte ce au condus la sancţionarea contravenţională a acestuia.
în lipsa unor probe certe din care să rezulte că agentul poliţiei de frontieră A.C. nu a respectat sau şi-a depăşit în vreun mod atribuţiile de serviciu, susţinerile inculpatului
au fost înlăturate ca fiind nefondate, fapta acestuia fiind săvârşită în condiţiile reţinute de către prima instanţă şi întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj.
în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, instanţa de recurs a reţinut că au fost respectate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cu privire la motivul invocat de inculpatul recurent privind participarea la judecarea cauzei în apel a unui judecător incompatibil ce a soluţionat apelul în primul ciclu procesual, s-a constatat că aceasta este neîntemeiat întrucât, conform încheierii de şedinţă din data de 17 noiembrie 2008, a fost admisă cererea de abţinere formulată de magistrat, acesta nemaiparticipând la rejudecarea apelului.
în raport cu aspectele reţinute, Curtea a respins recursul declarat de inculpatul R.C. ca nefondat.
