Revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în cazul inculpatului bolnav care a urmat un tratament medical în străinătate
| Comentarii |
|
Actele medicale depuse de inculpat nu sunt de natură a justifica temeinicia cererii sale de a i se permite părăsirea ţării pentru perioada menţionată, cu atât mai mult cu cât este vorba de o altă ţară pe teritoriul căreia a săvârşit faptele de trafic de persoane ce constituie obiectul cercetării penale aflate în curs de desfăşurare. (Opinie majoritară) Bazându-se pe documentele medicale, judecătorul fondului a încuviinţat corect ca inculpatul să se deplaseze pe teritoriul altui stat numai într-o anumită perioadă de timp, de o lună de zile, mai ales că cel în cauză a fost anterior pacientul unei clinici de specialitate din această ţară. (Opinie separată)
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 833 din 11 iulie 2011
Prin încheierea din 6.07.2011, Tribunalul Vâlcea a admis cererea formulată de inculpatul Gh.M.B.
A încuviințat inculpatului Gh.M.B. să se deplaseze în Spania în perioada 15.07.2011 - 15.08.2011, inclusiv în vederea efectuării de investigații medicale, cu obligația de a depune, la întoarcere, documente doveditoare, la organul de supraveghere și la instanță.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că la data de 29.06.2011, inculpatul Gh.M.B. a solicitat instanței încuviințarea de a părăsi țara timp de o lună cu destinația Spania, unde susține că urmează să-și efectueze investigații medicale amănunțite și eventuale intervenții.
A mai arătat că față de afecțiunile de care suferă, în țară nu există posibilități de diagnoză și stabilire a tratamentului, înțelegând să depună și acte în acest sens.
Față de inculpat s-a dispus în cursul judecății înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Ulterior și această măsură a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Potrivit art. 1451C.proc.pen., măsura obligării de a nu părăsi țara constă în îndatorirea impusă învinuitului ori inculpatului de a nu părăsi țara fără încuviințarea organului care a dispus această măsură.
per a contrario, organul care a dispus această măsură poate încuviința ca inculpatul suspus acesteia să părăsească țara evident pentru motive întemeiate și pe perioade determinate.
în cauză, inculpatul a depus o serie de acte medicale din care rezultă că suferă de o serie de afecțiuni, în special hepatice, fiind în trecut și operat.
La data de 1.03.2011 i s-a emis de către medicul de familie un bilet de trimitere către Institutul Fundeni în vederea investigației și tratamentului.
Potrivit scrisorii medicale din 1.07.2011 a aceluiași medic de familie, în continuare se constată o serie de afecțiuni, chisturi hepatice și formațiuni de etiologie necunoscută, făcându-se precizarea că în data din 20.06.2011, datorită lipsei de reactivi și de aparatură necesară nu i s-a stabilit diagnostic și tratament la Institutul Fundeni, astfel că i se recomandă investigații paraclinice într-o instituție din spațiul U.E.
Chiar dacă această precizare aparține medicului de familie și nu este emisă de Institutul Clinic Fundeni, actul depus este totuși un act autentic, astfel că, potrivit legii, face dovadă până la înscrierea în fals.
Ca urmare, având în vedere că instrucția penală și măsurile procesuale luate asupra unui inculpat nu trebuie să-l supună unor tratamente inumane ori degradante, să-i pună sănătatea ori viața în pericol ori să-i cauzeze suferințe inutile, instanța constată că cererea inculpatului de a se deplasa pe o durată determinată în Spania (stat în care potrivit actelor depuse și-a mai efectuat investigații în trecut) este întemeiată, nefiind în măsură să împiedice normala desfășurare a procesului penal ori să lipsească de eficiență măsura preventivă căreia îi este supus inculpatul.
Nu există nici un temei de a crede că inculpatul s-ar sustrage în acest fel de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Față de cele expuse, a fost admisă cererea și s-a încuviințat ca inculpatul să părăsească țara cu destinația Spania în perioada 15.07.2011 - 15.08.2011, cu obligația acestuia ca la întoarcere să depună atât la organul desemnat cu supravegherea, cât și la instanță documente doveditoare că într-adevăr deplasarea sa a avut ca scop efectuarea de investigații medicale.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia.
Prin decizia penală nr. 833/R/MF din 11.07.2011, Curtea de Apel Pitești, cu majoritate, a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea și a casat în întregime încheierea.
Rejudecând, a respins cererea formulată de inculpatul Gh.M.B.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarea situație de fapt:
Este adevărat că în preambulul cererii pe care a formulat-o, condamnatul a solicitat încuviințarea deplasării în Spania pentru efectuarea de investigații medicale la o clinică unde a mai fost anterior tratat.
Ținând cont însă de principiul potrivit căruia instanța și, în general, organele judiciare nu sunt ținute de calificarea pe care un petent o dă cererii sale (în condițiile în care acesta nu are întotdeauna cunoștințele juridice necesare), instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii avea obligația de a stabili obiectul acesteia numai după lecturarea atentă a motivelor formulate de petent în susținerea ei.
Or, lecturând această cerere, rezultă că petentul Gh.M.B. a solicitat de fapt revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, ce i-a fost aplicată în cauza în care a avut calitatea de inculpat.
în consecință, nefiind ținută de calificarea pe care petentul a dat-o cererii sale, Curtea constată că în cauză solicitarea petentului este o veritabilă cerere de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, astfel încât excepția de inadmisibilitate a recursului va fi respinsă.
Actele medicale depuse de inculpatul Gh.M.B. nu sunt de natură a justifica temeinicia cererii sale de a i se permite părăsirea țării pentru perioada menționată, cu atât mai mult cu cât este vorba de Spania, teritoriu pe raza căruia s-au săvârșit faptele de trafic de persoane, pentru care acesta se află în curs de cercetare penală.
Evident, aceste acte medicale au fost făcute pro causa, iar în opinia Curții, o instituție medicală din România, care cunoaște situația medicală a inculpatului, l-ar putea trata fără să-i pună sănătatea sau viața în pericol.
A admite cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ar însemna a permite petentului să pătrundă în zona comiterii pretinselor infracțiuni, respectiv acolo unde se presupune că au fost traficate victimele (existând indicii că unele părți vătămate se află plecate în Spania).
Opinia separată se întemeiază pe următoarele argumente:
Soluția pronunțată de judecătorul fondului este temeinică și legală, ea având la bază acte medicale emise de instituții de specialitate, din care rezultă fără dubiu că afecțiunile de care suferă inculpatul Gh.M.B. sunt grave, de natură a-i pune în pericol viața, pe de o parte, iar pe de altă parte, că instituțiile medicale din România nu dispun de substanțele chimice și de aparatura necesară în vederea stabilirii diagnosticului exact și a tratamentului corespunzător, în funcție de acesta.
Astfel, Institutul Clinic Fundeni, în urma examinării inculpatului, i-a eliberat buletinul ecografic nr. 8/18.12.2006, în care se menționează că la examinarea abdomenului pacientului Gh.M. au fost vizualizate „mai multe formațiuni bine delimitate”, iar la data de 1.07.2011 medicul de familie al inculpatului a constatat că acesta prezintă mai multe chisturi hepatice și formațiuni tumorale, fiind necesară internarea sa, în vederea efectuării unor investigații paraclinice, într-o instituție de specialitate dintr-o altă țară membră a Uniunii Europene.
Bazându-se pe aceste documente medicale, judecătorul fondului a încuviințat ca inculpatul să se deplaseze în Spania, numai într-o anumită perioadă de timp, de o lună de zile (15.07.2011 - 15.08.2011), mai ales că cel în cauză a fost anterior pacientul unei clinici de specialitate din această țară, dovadă în acest sens fiind actele depuse la dosar.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră, în art. 2, dreptul la viață al oricărei persoane, iar situațiile în care moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol sunt expres și limitativ prevăzute la paragraful al doilea, printre ele neregăsindu-se și cazul în speță, acela de a se asigura prezența unei persoane la proces, ori de a se preveni pătrunderea acesteia în zona comiterii faptelor care fac obiectul cauzei (invocat de către opinia majoritară).
Prin acordarea posibilității ca cel în cauză să se interneze într-o unitate spitalicească din Spania, judecătorul fondului a avut în vedere aceste prevederi obligatorii pentru instanțele din țara noastră, întrucât a făcut vorbire, în considerentele încheierii, despre adoptarea unor măsuri prin care să se evite ca instrucția penală și măsurile procesuale luate împotriva inculpatului să îi pună acestuia viața în pericol, ori să îl supună unor tratamente inumane sau degradante, încălcându-se astfel art. 3 din Convenție.
Prin urmare, încheierea prin care cererea promovată de inculpatul Gh.M.B. a fost soluționată favorabil, în deplină concordanță cu 1451 C.proc.pen., se impunea a fi menținută, cu consecința respingerii recursului declarat împotriva acesteia, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu, Judecător Raluca-Elena Șimonescu-Diaconu)
