Rol activ al organelor judiciare Actiune civila exercitata din oficiu
| Comentarii |
|
C.S.J., secţia penală, nr. 1526 din 10.10.1991
Deşi, cu unele excepţii, instanţa de judecată nu exercită din oficiu acţiunea civilă în procesul penal, ea este obligată, ca şi organele de urmărire penală, să aibă rol activ în exercitarea acesteia de către partea civilă. În acest sens, trebuie să i se ceară precizări părţii vătămate în situaţiile când constituirea de parte civilă este insuficient concretizată şi să se ceară indicarea probelor pentru determinarea întinderii reale a daunelor suferite.
Judecătoria Vălenii de Munte, prin sentinţa penală nr. 344 din 5 noiembrie 1990, a condamnat pe inculpaţii N.P. şi N.C. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 alin. (1) C. pen. şi i-a obligat, solidar, să plătească despăgubiri în sumă de 1.100 de lei părţii civile M.L şi de 6.868 de lei Spitalului Judeţean Prahova.Instanţa a reţinut că, în ziua de 5 mai 1990, inculpaţii au lovit pe M.L, consătean al lor, provocându-i leziuni grave care i-au pus viaţa în pericol şi au necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.În soluţionarea laturii civile a procesului, prima instanţă a avut în vedere declaraţia părţii vătămate, în sensul că se constituie parte civilă cu suma de 1.100 de lei.Tribunalul Judeţean Prahova, prin decizia penală nr. 44 din 16 ianuarie 1991, a admis, între altele, recursul părţii civile, dispunând majorarea despăgubirilor de la 1.100 la 4.453 de lei.Majorând despăgubirile acordate părţii civile, instanţa de recurs a luat în considerare situaţia rezultată din actele dosarului privind diferenţa dintre retribuţia realizată anterior vătămării provocate părţii civile de inculpaţi şi ajutorul social primit ulterior, precum şi valoarea unor cheltuieli de transport suportate de aceasta. Tribunalul a respins cererea de obligare a inculpaţilor la plata unor despăgubiri lunare, cu motivarea că instanţa nu exercită acţiunea civilă din oficiu şi că partea civilă nu a formulat, în condiţiile legii, alte pretenţii decât cele avute în vedere prin hotărârile pronunţate.Recursul extraordinar declarat în cauză este întemeiat.În conformitate cu dispoziţiile art. 998 C. civ., persoana care a provocat un prejudiciu printr-o acţiune ilicită are obligaţia să repare integral prejudiciul cauzat.În speţă, atât instanţa de fond cât şi cea de recurs au soluţionat latura civilă a procesului fără a stabili întinderea reală a pagubei suferite de victimă în urma infracţiunii comise de inculpaţi.Prima instanţă a stabilit despăgubirea datorată la suma de 1.100 de lei, apreciind greşit că partea civilă a evaluat, ca însăşi, paguba la această sumă. În realitate, în declaraţiile date la urmărirea penală şi în instanţă, aceasta a arătat că suma de 1.100 de lei reprezintă diferenţa dintre retribuţia realizată înainte de comiterea infracţiunii şi venitul obţinut ulterior.La rândul său, tribunalul judeţean a reţinut greşit că nu i se poate acorda întreaga despăgubire la care este îndreptăţită, deoarece în felul acesta s-ar depăşi limitele pretenţiilor formulate de ea atunci când s-a constituit parte civilă.Este adevărat că acţiunea civilă în procesul penal, cu unele excepţii, urmând principiile specifice naturii sale juridice, nu se exercită din oficiu, ci la cererea părţii civile şi în limitele stabilite de aceasta.Art. 4 C. proc. pen. prevede, însă, obligaţia instanţei de a avea rol activ în desfăşurarea procesului, ceea ce implică îndatorirea de a da părţilor sprijin în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor. Pentru exercitarea rolului activ, tribunalul trebuia să constate că prima instanţă - care a judecat cauza la primul termen - nu numai că a apreciat incomplet dovezile prezentate de partea civilă, dar nici nu a cerut acesteia să-şi precizeze pretenţiile, insuficient concretizate în declaraţiile date la urmărirea penală şi la judecată, şi să indice probele pentru dovedirea lor. Dar, chiar şi fără alte precizări din partea acesteia, instanţa trebuia să reţină că ea solicită să fie despăgubită cu diferenţa dintre retribuţia lunară primită înainte de pierderea capacităţii de muncă şi venitul obţinut după aceea şi să administreze probe pentru a stabili perioadele în care partea civilă s-a aflat în concedii medicale, suma ajutoarelor sociale primite în aceste perioade şi retribuţia medie încasată anterior.Din actele dosarului, inclusiv cele anexate recursului extraordinar, rezultă că, după vătămarea corporală ce i-a fost provocată de inculpat, partea civilă a fost internată în spital în mai multe rânduri, iar la data de 25 decembrie 1990 a fost pensionată pentru pierderea capacităţii de muncă.În vederea soluţionării temeinice şi legale a laturii civile a procesului s-a dispus casarea hotărârilor pronunţate şi rejudecarea cauzei, când se va cere părţii civile să-şi precizeze pretenţiile şi se vor administra toate probele necesare stabilirii întinderii reale a prejudiciului.
