Ultraj Aplicarea Decretului legea nr. 41/1990
| Comentarii |
|
C.S.J., secţia penală, nr. 1773 din 07.11.1991
Ultragierea unui lucrător de poliţie, în timpul când acesta nu se află într-o misiune dintre cele prevăzute în art. 1 din Decretul-lege nr. 41/1990, şi anume pentru motivul că nu a avizat favorabil cererea inculpatului de a fi angajat ca paznic, nu se încadrează în faptele prevăzute în acelaşi decret şi, ca atare, în cauză trebuie aplicate numai dispoziţiile art. 239 C. pen.Judecătoria Tulcea, prin sentinţa penală nr. 160 din 8 martie 1991 a condamnat pe inculpatul S.N. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută în art. 239 alin. (1) C. pen., raportat la art. 1 din Decretul-lege nr. 41/1990Instanţa a reţinut că, în ziua de 1 iulie 1990, inculpatul a insultat şi ameninţat pe lucrătorul de poliţie D. Gh., aflat în exerciţiul funcţiunii.Tribunalul Judeţean Tulcea, prin decizia penală nr. 104 din 18 aprilie 1991, a respins recursul inculpatului.Recursul extraordinar declarat în cauză este întemeiat.Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 41/1990, insulta, calomnia ori ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui ofiţer, maistru militar, subofiţer sau militar în termen din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, poliţiei sau altor unităţi ale Ministerului de Interne, aflat în exercitarea unei misiuni de asigurare a ordinii şi liniştii publice, de apărare a avuţiei naţionale, a vieţii, integrităţii corporale şi a bunurilor cetăţenilor, ori în legătură cu activităţi îndeplinite în executarea unei asemenea misiuni, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.Din probele administrate rezultă, însă, că inculpatul a insultat şi ameninţat pe lucrătorul de poliţie, care nu se afla în vreuna din misiunile menţionate, pentru motivul că acesta a avizat nefavorabil cererea lui de angajare într-un post de paznic.În această situaţie, lucrătorul de poliţie nu se afla într-una din situaţiile prevăzute de dispoziţia legală mai sus citată, astfel că instanţele trebuiau să constate că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj prevăzută în art. 239 alin. (1) C. pen., să schimbe încadrarea juridică în acest sens şi să aplice pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
