SECHESTRU ASIGURATOR APLICAT ÎN PENAL. EFECTE ASUPRA PROCEDURII DUPĂ SOLUŢIONAREA DEFINITIVĂ A PROCESULUI PENAL.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia a II-a civila Decizie nr. 44 din data de 19.02.2015
Măsura sechestrului are caracter temporar, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se pronunță în procesul principal și constă în indisponibilizarea bunurilor pentru a se asigura posibilitatea creditorului de a executa hotărârea ce urmează să se pronunțe cu privire la fondul drepturilor.
Art. 53 din Legea nr. 85/2006, cu modificările aduse prin art. 81 pct. 2 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, se interpretează în mod coroborat cu prevederile art.36 din Legea nr.85/2006 și are în vedere exclusiv măsurile asigurătorii luate până la soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.
După stabilirea definitivă a drepturilor creditorului, sechestrul asigurător ( indiferent dacă a fost instituit de instanța civilă sau de cea penală) nu se desființează, nu se ridică, ci se transformă în sechestru definitiv, executoriu, pentru a avea loc vânzarea bunurilor sechestrate, cu scopul de a asigura satisfacerea creditorului în favoarea căruia a fost luată măsura.
Prin sentința nr.1167/2014 din 29.09.2014, pronunțată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Gorj - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr.1985/95/2009/a9 s-a respins cererea formulată de T SPRL, în calitate de lichidator al debitoarei SC VDV SRL, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL PUPLIC-DIICOT-BT CRAIOVA și OCPI DOLJ.
Pentru a hotărî astfel, pe fondul cauzei, judecătorul-sindic a reținut că măsurile asigurătorii penale constituie măsuri procesuale cu caracter real, întrucât pe perioada activității lor au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora au fost instituite, efectul de indisponibilizare răsfrângându-se asupra întregii situații juridice a bunurilor, inclusiv asupra oricărei sarcini a terților cu privire la acestea.
Astfel, în cursul procesului penal, Statul, reprezentat în acest caz de DIICOT, beneficiază de măsuri de indisponibilizare și conservare care, odată instituite, împiedică distrugerea ori înstrăinarea bunurilor aflate sub imperiul lor.
Prin sentința nr. 421 din 24 martie 2009 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, fiind numit administrator judiciar T SPRL.
Prin sentința nr.1489 din 28 octombrie 2013, judecătorul-sindic a admis cererea formulată de administratorul judiciar T SPRL, desemnat pentru debitoarea SC VDV SRL, a dispus încetarea planului de reorganizare și, în temeiul art.107 alin.1 lit. C din legea privind procedura insolvenței, a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC VDV SRL.
Din examinarea cererii introductive și a deciziei penale nr. 595/28 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5247/63/2008, s-a constatat că, în temeiul art. 397 alin. 5 Cod procedură penală, a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă de procuror asupra bunurilor părții responsabile civilmente SC VDV SRL (fostă R SRL), administratorii de fapt sau de drept ai societății comerciale fiind condamnați pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute și pedepsite de Legea nr. 39/2003.
În temeiul art. 25 alin. 5 din Codul de procedură penală, a fost lăsată nesoluționată latura civilă exercitată de Statul Român prin ANAF BUCUREȘTI.
Măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora sunt instituie, ceea ce echivalează cu împiedicarea înstrăinării bunurilor. Or, obiectul cererii formulate de lichidatorul judiciar, care are în vedere în principal limitarea degradării lor vizibile în timp și a cheltuielilor cu paza și de procedură, este tocmai ridicarea unei astfel de măsuri, ceea ce excede atribuțiilor judecătorului-sindic, așa cum acestea sunt reglementate de Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 250 alin. 8 Cod procedură penală (în numerotarea anterioară modificării codului, art. 168 alin. 3) conform cărora ,,După rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii";, este evident că nu se poate ridica măsura în sine, ci se poate contesta modalitatea de punere în executare a măsurii.
Totodată, art. 53 din Legea nr. 85/2006, așa cum a fost modificat prin art. 81 pct. 2 și art. 104 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, dispune că măsurile asiguratorii instituite în procesul penal urmăresc bunurile societăților aflate în procedură, așa încât acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
La data de 11.12.2014 a depus întâmpinare intimatul MINISTERUL PUPLIC - DIICOT - BIROUL TERITORIAL CRAIOVA, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a susținut că la momentul luării măsurii asigurătorii era în vigoare vechiul Cod de procedură penală, astfel încât se aplică prevederile art. 163, 168, 275-278 din acest cod. Potrivit art.3, 103 și 104 din Legea nr. 255/2013, de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010, privind Codul de procedură penală, noua lege se aplică de la data intrării în vigoare, 01.02.2014, tuturor cauzelor aflate pe rol, prin urmare și cauzei de față, deoarece hotărârea a fost pronunțată la data de 07.08.2014, respectiv art.250 din noul cod. De altfel, măsura asigurătorie are caracter real, după pronunțarea hotărârii penale dobândind caracter definitiv și executoriu.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor și apărărilor formulate, potrivit prevederilor art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Din întâmpinarea formulată în recurs de intimatul MINISTERUL PUPLIC - DIICOT - BIROUL TERITORIAL CRAIOVA, reiese că, prin ordonanța emisă în dosarul nr.325/P/2004, s-a aplicat sechestrul asigurător asupra bunurilor proprietatea SC VITICOLA DEALUL VIILOR SRL.
Prin decizia penală nr.595/28.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori în dosarul nr.5247/63/2008, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă STATUL ROMÂN prin ANAF, conform prevederilor art.25 alin. 5 din Cod de procedură penală, iar în baza art.397 alin. 5 Cod procedură penală s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului, dispusă de procuror asupra bunurilor părții responsabile civilmente SC VDV SRL, prin lichidator T SPRL.
Ca urmare, creditorul STATUL ROMÂN prin ANAF - DGRFP CRAIOVA a solicitat, pe cale separată, obligarea pârâților ( inculpați) DRC, PAD, BG, ȘF și a pârâților ( părți responsabile civilmente) SC VDV SRL prin lichidator T SPRL și SC D SRL prin lichidator RVA IS SPRL, la plata sumei de 2.791.250 lei, reprezentând prejudiciul produs prin rambursarea nelegală de TVA.
Prin încheierea din 26 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția I Civilă, în dosarul nr.11285/63/2014, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale pârâților, până la concurența sumei de 2.791.250 lei.
În consecință, în prezent, există două dispoziții ale instanțelor cu privitoare la indisponibilizarea bunurilor debitoarei SC VDV SRL, pentru recuperarea creanțelor STATULUI ROMÂN prin ANAF - DGRFP CRAIOVA.
Pentru a stabili efectele acestor măsuri, este necesară precizarea că, indiferent dacă acțiunea civilă se soluționează împreună cu acțiunea penală sau pe cale separată, dispozițiile civile se execută potrivit legii civile.
SC VDV SRL este supusă procedurii insolvenței, astfel încât, în ceea ce o privește, operează suspendarea de drept, în temeiul legii - art.36 din Legea nr.85/2006 - a oricărei acțiuni judiciare, extrajudiciare sau măsuri de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra SC VDV SRL sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal, deoarece orice asemenea acțiune sau măsură nu se poate desfășura decât în procedura specială, colectivă și concursuală a insolvenței.
Excepția referitoare la acțiunile exercitate în cadrul procesului penal nu este incidentă în cauză deoarece, așa cum s-a arătat, nu mai există un proces penal pe rol.
Ca urmare, atât stabilirea, cât și urmărirea silită a încasării creanțelor împotriva SC VDV SRL nu se poate realiza decât în procedura specială, prin intermediul lichidatorului.
Stabilirea creanței bugetare a avut deja loc, AJFP GORJ fiind înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitoarei SC VDV SRL cu suma de 2.907.763 lei creanță garantată și cu suma de 61.729 lei creanță privilegiată ( fila nr.99 din apel).
În aceste condiții, în cauză, nu se pune problema ridicării măsurii sechestrului, ci se impune a se constata transformarea caracterului asigurător al măsurii în caracter executoriu și, pe cale de consecință, a trecerii la lichidarea bunurile sechestrate.
Măsura sechestrului are caracter temporar, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se pronunță în procesul principal și constă în indisponibilizarea bunurilor pentru a se asigura posibilitatea creditorului de a executa hotărârea ce urmează să se pronunțe cu privire la fondul drepturilor.
În speță, valorificarea bunurilor sechestrate nu este împiedicată, așa cum a susținut lichidatorul, de prevederile art. 53 din Legea nr. 85/2006, cu modificările aduse prin art. 81 pct. 2 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, conform cărora "Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, cu excepția măsurilor asigurătorii sau măsurilor preventive specifice, instituite în cursul procesului penal";.
Textul se interpretează în mod coroborat cu prevederile art.36 din Legea nr.85/2006 și are în vedere exclusiv măsurile asigurătorii luate până la soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.
De altfel, măsurile asigurătorii sunt luate cu scopul satisfacerii creditorului în favoarea căruia au fost instituite, după pronunțarea hotărârii definitive din procesul penal și nicidecum pentru a împiedica îndestularea acestuia.
Or, așa cum s-a arătat, nu mai există proces penal pe rol, iar acțiunea civilă îndreptată de STATUL ROMÂN prin ANAF - DGRFP CRAIOVA - AJFP GORJ împotriva SC VDV SRL, este soluționată în mod definitiv în procedura de insolvență a debitoarei.
După stabilirea definitivă a drepturilor creditorului, sechestrul asigurător ( indiferent dacă a fost instituit de instanța civilă sau de cea penală) nu se desființează, nu se ridică, ci se transformă în sechestru definitiv, executoriu, pentru a avea loc vânzarea bunurilor sechestrate, cu scopul de a asigura satisfacerea creditorului în favoarea căruia a fost luată măsura.
În concluzie, măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor din averea debitoarei SC VDV SRL în favoarea STATULUI ROMÂN prin ANAF - DGRFP CRAIOVA - AJFP GORJ sunt în prezent executorii, deoarece s-a stabilit creanța bugetară în cadrul procedurii și, prin urmare, valorificarea bunurilor sechestrate atât în procesul penal, cât și în cauza civilă separată, se va realiza de către lichidator, iar distribuirea fondurilor obținute se va face conform dispozițiilor Legii nr.85/2006, bunurile urmând să fie înstrăinate libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție ori măsuri asigurătorii, de orice fel.
În concluzie, cu această motivare, soluția judecătorului-sindic de respingere a cererii de ridicare a sechestrului instituit asupra bunurilor debitoarei SC VDV SRL a fost apreciată corectă.
Față de considerentele expuse, Curtea a respins recursul ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă.
