Solicitare de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu
| Comentarii |
|
Inculpat cercetat pentru omor asupra unui membru de familie. Respingerea cererii
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală, încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi nr. 144 din 1 octombrie 2014
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, asupra contestaţiei penale de faţă,
Prin încheierea penală nr. 201 din 26 septembrie 2014 pronunţată în dosarul nr. .../2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în temeiul disp. art. 234 Cod procedură penală rap.la art. 223 al. 2 Cod procedură penală rap.la art. 202 al. 1 şi 3 Cod procedură penală
S-a admis propunerea formulată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud ca fiind întemeiată şi în consecinţă:
- s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului S.V., ..., fără antecedente penale, ..., în prezent aflat în Arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud, cercetat pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 188 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 199 al. 1 Cod penal, cu 30 de zile începând cu data de 5 octombrie 2014 şi până la 3 noiembrie 2014 inclusiv.
S-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpat, av. C.F., onorariu în cuantum de 100 lei, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că prin propunerea nr. .../2014 din data de 25 septembrie 2014, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26 septembrie 2014 sub nr. .../2014, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5 octombrie 2014 şi până la data de 3 noiembrie 2014 inclusiv, a inculpatului S.V., ..., cercetat pentru comiterea infracţiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 Cod penal, motivat de faptul că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii unei persoane şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, raportat şi la temperamentul violent al inculpatului, apreciind că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică şi pentru familia sa.
Totodată, s-a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară şi pentru a se împiedica sustragerea acestuia de la urmărirea penală şi de la judecată, pentru a preîntâmpina comiterea altor infracţiuni.
Pe de altă parte urmărirea penală nu a fost finalizată, la dosar urmând a se depune raportul medico-legal privind autopsia victimei.
În fapt s-a reţinut că la data de 5 septembrie 2014, în jurul orei 01:30, parchetul a fost sesizat despre săvârşirea unei infracţiuni de omor săvârşite într-o locuinţă din comuna ..., satul ... , judeţul Bistriţa-Năsăud, între membri aceleiaşi familii ( fila 1).
Tot la acea dată s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la comiterea infracţiunii de omor, prev. de art. 188 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 199 al. 1 din codul penal şi în cursul aceleiaşi zile, stabilindu-se că autor al infracţiunii este numitul S.V. - tatăl victimei - s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de acesta pentru comiterea infracţiunii mai susmenţionate, stabilindu-se că în noaptea de 4/5 septembrie 2014 pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict spontan, l-a lovit cu cuţitul în două rânduri pe fiul său, pe numitul S.D., una dintre loviturile aplicate cu cuţitul, respectiv cea din zona toracelui, producând decesul victimei (f.2,28).
Prin constatările medico-legale provizorii emise de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud s-a stabilit că decesul a survenit ca urmare a insuficienţei circulatorii acute prin hemoragie internă şi externă consecutivă unor plăgi tăiate-înţepate dintre care una penetrantă în torace, cu leziune de arteră pulmonară stângă şi de plămân stâng, leziunea tanato-generatoare putându-se produce prin mecanism de lovire activă cu corp tăietor înţepător, posibil cuţit corp delict şi că poziţia victimă - agresor a putut fi cel mai probabil „faţă în faţă”, posibil victima uşor aplecată peste/înspre agresor, lucru firesc dacă se ţine seama de faptul că inculpatul a lovit victima mai întâi în piept, apoi i-a aplicat lovitura de cuţit în braţ (f.15).
Faţă de S.V. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţa procurorului din 5 septembrie 2014 ( fila 32).
Inculpatul a recunoscut că şi-a lovit fiul cu cuţitul, dar a susţinut că a făcut aceasta fiind ameninţat cu moartea şi lovit anterior cu pumnii de către victimă (filele 27,30,31,34,35). Soţia inculpatului şi mama victimei a precizat că inculpatul a fost cel agresiv, că şi-a lovit fiul cu cuţitul numai pentru că acesta îi ceruse să nu se mai manifeste agresiv în limbaj şi că anterior de a fi lovit de inculpat, victima i-ar fi dat un brânci uşor inculpatului care era pe pat. Acelaşi martor a susţinut că s-a dus la fiul său să îl îndepărteze de inculpat, dar că acesta după ce l-a lovit cu cuţitul în piept pe fiul său, a mai dat odată cu cuţitul în braţul victimei, acest aspect coroborându-se cu actul medico-legal şi cu procesul-verbal de cercetare a locului faptei ( filele 5,6,15).
S-a menţionat că la dosar s-a depus la data de 9 septembrie 2014 şi raportul de expertiză medico-legală nr. 2008/II/a/51/2014 emis de aceeaşi instituţie medico-legală sus-menţionată prin care s-a concluzionat că inculpatul S.V. prezintă leziuni corporale traumatice care s-au putut produce la data de 4/5 septembrie 2014 prin lovire cu corp dur, leziuni care necesită un număr de 5/6 zile de îngrijiri medicale (f. 51).
Astfel, având în vedere că inculpatul S.V. se află în situaţia prevăzută de art. 223 al. 2 Cod procedură penală, în sensul că a săvârşit o infracţiune de omor, deci o infracţiune intenţionată împotriva viaţii unei persoane, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 Cod procedură penală al. 2 Cod procedură penală rap.la art. 202 al. 1 şi 3 Cod procedură penală, s-a propus Tribunalului Bistriţa-Năsăud arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5 septembrie 2014 ( filele 52,53).
Prin Încheierea penală nr.190/CC/2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, propunerea procurorului a fost admisă, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului până la data de 4 octombrie 2014, inclusiv (filele 54-56).
De la data arestării preventive a inculpatului au fost depuse mai multe acte la dosar şi au fost audiate/reaudiate mai multe persoane astfel : au fost depuse planşe foto de la cercetarea locului faptei şi de la autopsia victimei ( filele 7-13,16-21); a fost depus procesul-verbal de audiere a inculpatului din data de 5 septembrie 2014 (fila 27); au fost audiaţi fraţii victimei ( filele 24,25); a fost reaudiat inculpatul (fila 35) şi soţia acestuia, martora S.M.(f. 46); a fost depus raportul de expertiză medico-legală privind leziunile corporale traumatice ale inculpatului (fila
51).
Ţinând seama că inculpatul se află în situaţia prevăzută de art. 223 al. 2 din Codul de procedură penală, iar comiterea infracţiunilor rezultă din materialul probatoriu administrat ( procese-verbale de sesizare şi de cercetare a locului faptei, act medico-legal, declaraţii ale persoanei vătămate, martori şi suspect/inculpat), în conformitate cu disp.art. 234 Cod procedură penală, art. 223 al. 2 Cod procedură penală rap.la art. 202 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală se solicită prelungirea măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 5 octombrie 2014 şi până la data de 3 noiembrie 2014 inclusiv, a inculpatului S.V., ..., cercetat pentru comiterea infracţiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 Cod penal, pentru motivele învederate anterior.
Examinând actele şi lucrările dosarului s-a constatat prin Încheierea penală nr. 190/CC/2014 pronunţată la data de 5 septembrie 2014 de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul cu nr. .../2014, s-a admis propunerea formulată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi în consecinţă s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.V., ..., în prezent deţinut în Arestul IPJ Bistriţa-Năsăud, cercetat pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 5.09.2014 şi până la data de 4.10 2014 inclusiv.
S-a reţinut că prin Ordonanţa din 5.09.2014 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul S.V., pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art.188 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.199 al.1 Cod penal, reţinându-se că inculpatul în noaptea de 4/5 septembrie 2014 pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict spontan, l-a lovit cu cuţitul, în două rânduri, pe fiul său, pe numitul S.D., una dintre loviturile aplicate cu cuţitul, respectiv cea din zona toracelui, producând decesul victimei.
In cauză s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile prev. de art.223 al.1 Cod procedură penală, întrucât din probe, reprezentate de: procesul-verbal de cercetare la faţa locului-f.5 dosar urmărire penală, constatările preliminarii din data de 5.09.2014 ale Serviciului Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud-f.10 dosar urmărire penală (din care rezultă că leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin mecanismul de lovire activă cu un corp tăietor-înţepător, posibil cuţitul-corp delict, între leziunile constatate şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, poziţia victimă-agresor, în momentul aplicării loviturii tanatogeneratoare, a fost cel mai probabil „faţă-în-faţă”, posibil victima uşor aplecată peste/înspre agresor, decesul putând data din cursul nopţii de 4/5.09.2014), declaraţia inculpatului - f.16 dosar urmărire penală, declaraţiile martorilor F.V. - f.23 dosar urmărire penală, S.M. - f.26 dosar urmărire penală, F.V. -f.29 dosar urmărire penală, C.F. - f.31 dosar urmărire penală, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care se derulează cercetările penale.
Deşi inculpatul a avansat ideea legitimei apărări în faţa fiului său, probele dosarului (declaraţia martorei S.F. - martor ocular) indică faptul că inculpatul a declanşat incidentul, întrucât a început să vorbească urât cu soţia sa şi cu fiul său - care nu avea nimic în mâini, şi care i-a reproşat tatălui său felul cum vorbeşte, şi l-a împins, după care inculpatul l-a lovit pe fiul său cu cuţitul în zona toracelui, iar apoi încă o dată în zona braţului. În ceea ce priveşte circumstanţele concrete ale comiterii faptei, cercetările penale sunt în derulare, în prezent constatându-se că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunea de omor.
În cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art.223 al.2 Cod procedură penală, întrucât fapta pretins comisă de către inculpat, pentru care se efectuează cercetări penale, este pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani, şi pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a calităţii victimei, care era fiul inculpatului, dar şi a faptului că acţiunea ilicită derulată de către inculpat s-a soldat cu decesul acestuia, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
S-a menţionat faptul că din probele dosarului rezultă faptul că inculpatul este o fire violentă, mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice - conform declaraţiei soţiei sale, martora S.M., au avut o relaţie zbuciumată de-a lungul timpului, întrucât inculpatul, din cauza consumului de alcool, o înjura, o ameninţa cu moartea, şi chiar a bătut-o de vreo 4 ori, motive pentru care martora a părăsit domiciliul conjugal pentru o perioadă de trei ani, locuind la fiica sa, F., în oraşul Bistriţa.
S-a apreciat că măsura arestării preventive este singura adecvată în cauză, chiar dacă inculpatul are o vârstă înaintată, avându-se în vedere faptul că relaţia sa cu soţia sa este tensionată în plus, datorită decesului fiului lor, existând riscul comiterii unei alte violenţe, exercitată fie asupra acesteia, fie asupra altei persoane, în condiţiile în care inculpatul şi-a justificat fapta prin simpla afirmaţie că l-a ucis pe fiul său fiindcă acesta s-a înrăit (declaraţia martorei F.F.).
Pe de altă parte, întrucât există riscul instaurării în rândul opiniei publice a unei stări de temere, determinată de faptul că inculpatul, pe fondul unei noi stări de nervozitate, determinată sau nu de consumul de alcool, ar putea comite o altă faptă violentă gravă, ca şi a unei stări de neîncredere în fermitatea organelor judiciare, în condiţiile în care faţă de cei bănuiţi de comiterea unor fapte atât de grave, soldate cu decesul unor persoane, s-ar lua măsuri preventive alternative, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, dar şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, celelalte măsuri preventive fiind apreciate la acest moment procesual ca fiind neadecvate.
Potrivit art. 234 alin. (1) C. proc. pen., „arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii”.
Analizând propunerea Ministerului Public în raport cu actele şi lucrările dosarului dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, se apreciază că aceasta este întemeiată, întrucât temeiurile care au condus la luarea măsurii privative de libertate subzistă, nu au dispărut, fiind întrunite în continuare disp. art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece inculpatul este cercetat pentru o infracţiune contra vieţii, pedepsită cu închisoarea mai mare de 5 ani, natura şi gravitatea infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat, urmările faptei sale, soldată cu decesul fiului inculpatului.
Chiar şi având în vedere vârsta înaintată a inculpatului, precum şi lipsa antecedentelor penale, s-a apreciat că măsura arestării preventive se impune, fiind cea mai adecvată situaţiei inculpatului, cu atât mai mult cu cât s-a făcut dovada agresivităţii inculpatului pe baza consumului de alcool. În concret, potrivit declaraţiei soţiei acestuia, după ce şi-a înjunghiat băiatul, fiind apostrofat de soţie, a ameninţat că o omoară şi pe ea. Aşa fiind, există pericolul săvârşirii unor noi infracţiuni cu violenţă de către inculpat, în situaţia în care ar fi cercetat în stare de libertate.
În plus, prelungirea măsurii preventive se impune şi pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la urmărirea penală şi de la judecată, de asemenea, pentru a nu influenţa martorii audiaţi în cauză, dintre care majoritatea sunt rude apropiate cu inculpatul. Totodată, urmărirea penală nu a putut fi finalizată, din motive obiective, la dosar urmând a se depune raportul medico-legal privitor la autopsia victimei.
Faţă de cele de mai sus, apreciind ca întemeiată propunerea de prelungire formulată în cauză, în conformitate cu disp. art. 234 şi urm. Cod procedură penală, aceasta s-a admis, potrivit dispozitivului prezentei încheieri.
Potrivit disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar cele legate de apărarea obligatorie a inculpatului au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei, în conformitate cu disp. art. 272 alin. 2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul S.V. solicitând admiterea acesteia şi înlocuirea arestului preventiv cu cel la domiciliu raportat la vârsta de 78 de ani a inculpatului.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, examinând contestaţia formulată, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Instanţa de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.234 alin.1 şi art. 223 alin 1 şi 2 C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 188 alin.1 şi art. 199 alin 1 Cod penal.
La data de 5 septembrie 2014 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud pe o durată de 30 de zile, până la data de 4 octombrie 2014 inclusiv, iar prin încheierea penală nr. 201 din 26 septembrie 2014 prima instanţă a prelungit arestarea preventivă cu încă 30 de zile, de la 5 octombrie 2014 la 3 noiembrie 2014 inclusiv, măsură care este contestată în prezent.
Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.223 alin 1 şi 2 raportat la art. 234 alin 1 Cod procedură penală, în sarcina acestuia reţinându-se că la 5 septembrie 2014 a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul asupra fiului său, pe care l-a ucis în acest mod.
În speţă, Curtea apreciază că sunt întrunite condiţiile prev. de art.223 al.1 Cod procedură penală, întrucât din probe, reprezentate de: procesul-verbal de cercetare la faţa locului-f.5 dosar urmărire penală, constatările preliminarii din data de 5.09.2014 ale Serviciului Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud-f.10 dosar urmărire penală (din care rezultă că leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin mecanismul de lovire activă cu un corp tăietor-înţepător, posibil cuţitul-corp delict, între leziunile constatate şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, poziţia victimă-agresor, în momentul aplicării loviturii tanatogeneratoare, a fost cel mai probabil „faţă-în-faţă”, posibil victima uşor aplecată peste/înspre agresor, decesul putând data din cursul nopţii de 4/5.09.2014), declaraţia inculpatului - f.16 dosar urmărire penală, declaraţiile martorilor F.V. - f.23 dosar urmărire penală, S.M. - f.26 dosar urmărire penală, F.V. -f.29 dosar urmărire penală, C.F. - f.31 dosar urmărire penală, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis presupusa faptă pentru care se derulează urmărirea penală.
În cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art.223 al.2 Cod procedură penală, întrucât fapta pretins a fi comisă de către inculpat, pentru care se efectuează urmărirea penală, este pedepsită cu închisoare mai mare de 5 ani, şi pe baza evaluării gravităţii presupusei fapte, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a calităţii victimei, care era fiul inculpatului, dar şi a împrejurării că acţiunea ilicită derulată de către contestator s-a soldat cu decesul acestuia, rezultă fără dubiu că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Probele dosarului relevă că inculpatul este un consumator notoriu de băuturi alcoolice, sub influenţa cărora provoacă repetate scandaluri, manifestându-se violent în mod excesiv faţă de membrii familiei, aşa cum rezultă din declaraţia soţiei sale S.M..
Din actele depuse la dosar rezultă că aceasta a părăsit domiciliul conjugal de aproximativ 3 ani, locuind la fiica comună cu inculpatul, S.F., în oraşul Bistriţa.
S-a apreciat judicios de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud, că măsura arestării preventive este singura adecvată în cauză, chiar dacă inculpatul are o vârstă înaintată, avându-se în vedere faptul că relaţia sa cu soţia sa este tensionată în plus, datorită decesului fiului lor, existând riscul comiterii unei alte violenţe, exercitată fie asupra acesteia, fie asupra altei persoane, în condiţiile în care contestatorul şi-a justificat fapta, prin simpla susţinere „că l-a ucis pe fiul său fiindcă acesta s-a înrăit” (declaraţia martorei F.F.).
Împrejurarea că inculpatul susţine că este nevinovat de comiterea infracţiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumţie legală, respectată de autorităţi şi care subzistă până la momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare.
În consecinţă, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumţie, ci doar s-au verificat condiţiile limitative prevăzute de art.223 alin 1 şi 2 şi 234 alin 1 Cod procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanţa de fond sub aspectul reţinerii sau nu a vinovăţiei inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate şi aceste dispoziţii, în sensul că inculpatul contestator a fost iniţial arestat în vederea aducerii în faţa instanţei competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
În legislaţia română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.223 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.234 C.proc.pen, vizând prelungirea arestării.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferenţă, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura şi gravitatea infracţiunii comise, cât şi cu rezonanţa socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârşirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracţiunii săvârşite de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naţionale a susţinut că pentru infracţiuni deosebit de grave, cum este şi omorul, probele referitoare la existenţa acestor infracţiuni şi identificarea suspectului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanţă şi implicaţii negative asupra siguranţei colective.
Prin urmare, există anumite tipuri de infracţiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracţional pe care îl presupun şi îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivităţi, şi care justifică luarea măsurii arestării preventive. Este cazul infracţiunilor de trafic de droguri, trafic de persoane, corupţie.
Art.5 paragraf 1 lit c din Convenţie şi implicit practica CEDO au dezvoltat noţiunea autonomă de „ motive plauzibile” ( cauza Fox, Campbell şi Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noţiune depinde de circumstanţele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci şi să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracţiune, motive puse în evidenţă de circumstanţele particulare ale speţei de faţă.
Din piesele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că prelungirea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale cât şi la cele din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanţa ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât şi mediul social.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilităţii unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale şi, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivităţii.
Ori, exigenţele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfăşurarea activităţilor specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea suspecţilor de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, care impune luarea măsurilor preventive.
Măsura prelungirii arestării este justificată şi de împrejurarea că infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar şi indubitabil implicarea contestatorului în comiterea acesteia.
Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse şi, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influenţeze administrarea lor.
În acest context, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar şi pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, reţine că infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat prezintă o gravitate sporită, aceasta având o rezonanţă în rândul opiniei publice şi determinând reacţia negativă a acesteia faţă de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzaţii sunt judecate în stare de libertate.
În plus, curtea reţine că existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie, conform jurisprudenţei CEDO „factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie”, măsura prelungirii arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracţiune”, măsura arestării preventive este justificată şi prin prisma aceleiaşi jurisprudenţe.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că în baza art.223, 218 şi 234 C.proc.pen.pentru desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a procesului penal şi pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror şi reţinute de judecătorul fondului.
Solicitarea apărătorului inculpatului de a se înlocui arestul preventiv cu arestul la domiciliu nu este fondată şi nici posibilă întrucât în art. 218 alin 3 Cod procedură penală se învederează textual că „ măsura arestului la domiciliu nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul faţă de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit o infracţiune asupra unui membru de familie”.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că solicitarea procurorului de prelungire a arestării preventive este fondată, de la dosarul de urmărire penală lipsind o probă ştiinţifică esenţială, vizând actul medico-legal prin care să se ateste efectuarea autopsiei victimei.
Raportat la acest aspect, ţinând cont şi de motivele evocate mai sus în considerentele încheierii, magistratul de drepturi şi libertăţi de la Curte, va respinge ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul S.V. în baza art. 425 alin 7 pct 1 lit b Cod procedură penală, împotriva încheierii penale nr.201 din 26.09.2014 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Se va stabili în favoarea apărătorului desemnat din oficiu av.Purcărin Paul din Baroul Cluj, suma de 100 lei onorariu avocaţial care se va achita din FMJ, conform art 272 alin 1 Cod procedură penală.
Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei, conform art 275 alin 2 Cod procedură penală. (Judecător Delia Purice)
