Tentativă de omor - vătămare corporală gravă, deosebiri
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr.198 din 15 decembrie 2000, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpat pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal, reţinând că a lovit-o pe partea vătămată cu cuţitul în regiunea toracică şi i-a cauzat o leziune gravă care i-a pus viaţa în primejdie (hemopneumotorax).
Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 45 din 19 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, definitivă.
Instanţele au înlăturat apărarea inculpatului potrivit căreia fapta ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal.
Ceea ce deosebeşte cele două infracţiuni este poziţia subiectivă a făptuitorului.
Dacă în cazul infracţiunii prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal, făptuitorul urmăreşte să provoace suferinţe fizice caracteristice unei loviri obişnuite, iar rezultatul se produce fără a fi urmărit sau acceptat, în cazul tentativei la infracţiunea de omor, făptuitorul urmăreşte sau acceptă posibilitatea uciderii victimei, rezultatul neproducându-se datorită unor împrejurări independente de voinţa sa.
Lovind cu cuţitul în piept, inculpatul a dorit sau cel puţin a acceptat posibilitatea producerii morţii, partea vătămată fiind salvată datorită unor circumstanţe fericite, existente în afara acţiunilor făptuitorului (apropierea de spital, transportarea în timp util şi profesionalismul medicilor)
Aceste împrejurări nu sunt de natură să profite inculpatului spre a-i uşura situaţia printr-o încadrare juridică mai puţin gravă.
Decizia penală nr.45/19.02.2001 a Curţii de Apel Suceava
