Tentativă de omor. încăierare. Distincţie
| Comentarii |
|
Din situaţia de fapt corect reţinută de instanţa de fond, care are la bază întregul material probator, administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, rezultă că inculpaţii, pe fondul unor relaţii de duşmănie cu familia părţilor vătămate, după ce s-au înarmat cu două furci şi o bâtă, au pătruns în curtea locuinţei acestora, şi cu obiectele pe care le aveau asupra lor, le-au aplicat lovituri, unele cu intensitate deosebită şi care le-au pus viaţa în pericol, dovedindu-se astfel că au acţionat cu intenţia de a ucide.
Susţinerea inculpaţilor că în cauză încadrarea juridică corectă a faptei ar fi cea de încăierare, infracţiune prevăzută de art. 322 Cod penal, nu corespunde adevărului.
încăierarea, ca faptă penală distinctă, se caracterizează prin săvârşirea de violenţe între mai multe persoane, unele împotriva celorlalte. Caracteristic acestei infracţiuni este faptul că, în cursul actelor de agresiune, este greu de stabilit contribuţia fiecărui participant, iar intenţia cu care se acţionează de la început nu este aceea de a vătăma ori suprima viaţa unei persoane.
în cazul de faţă nu ne aflăm în prezenţa unei asemenea situaţii, deoarece inculpaţii de la început au plănuit să ucidă, dovadă că s-au înarmat cu obiecte apte de a ucide şi le-au aplicat părţilor vătămate lovituri de o intensitate deosebită.
Inculpaţii, la rândul lor, au fost loviţi de părţile vătămate, unul dintre ei suferind leziuni, dar aceasta se datorează faptului că victimele, fiind nevoite să se apere, au reacţionat, lovindu-i cu pietre şi cărămizi.
Nefiind întrunite condiţiile cerute de art. 322 Cod penal, cererea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de încăierare a fost respinsă, prin decizia penală nr. 114/2001 a Curţii de Apel Craiova, menţinându-se hotărârea instanţei de fond.
Decizia penală nr.114/2001 a Curţii de Apel Craiova
