Titlul: Drept procesual penal. Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale
| Comentarii |
|
Titlul: Drept procesual penal. Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei procurorului deneîncepere a urmăririi penale.Dosar nr. 1074/316/2009Prin Sentinţa penală nr. 14/14.01.2010, definitiva a Tribunalului Galati, s-a dispus:
Admiterea plângerii in recurs intrucât cercetare penală nu este completă.
Admite recursurile declarate de recurentii G V ( din Bucureşti), si G C( din jud.Galaţi) împotriva sentinţei penale nr. 142/15.10.2009 a Judecătoriei Tg. Bujor şi extindeefectele recursului şi cu privire la petenţii G V şi G S.
Casează sentinţa penală recurata si în rejudecare:
Admite plângerea formulată de petenţii G V, G C G V şi G S.
Desfiinţează rezoluţia nr.1727/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lingăJudecătoria Tg Bujor si dispune in baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b cod procedura penalatrimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor in vederea începeriiurmăririi penale împotriva numitului D P
Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr.142/15.10.2009 a Judecătoriei Tg. Bujor s-a respins canefondată plângerea formulată de petenţii G V, G C, G V şi G S împotriva rezoluţieinr.1727/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor.
În motivarea hotărârii s-a arătat că,petenţii au solicitat să se constate vinovăţiafăptuitorului D P şi să fie trimis în judecată pentru infracţiunile de fals în înscrisuri subsemnătură privată, prevăzută şi pedepsită de C.Pen. în art. 290 al. 1 şi uz de fals, prevăzută şipedepsită de C.Pen. în art. 291.
În motivarea plângerii, petenţii au arătat că făptuitorul a formulat o acţiune civilă încadrul căreia a solicitat obligarea petenţilor la plata contravalorii unor îmbunătăţiri efectuatela locuinţa lor, pe perioada cât a trăit în concubinaj cu petenta G V.
Printre actele doveditoare prezentate instanţei se numără şi factura nr.172905/10.08.2002, care este emisă cu doi ani înainte ca societatea vânzătoare (E E SRL) săfie înregistrată la Registrul Comerţului, fiind evident că este falsă.
Petenţii arată că organele de cercetare penală s-au mulţumit să constate doar căsemnătura de la rubrica privind primirea marfii aparţine făptuitorului, fără a se efectua toatecercetările care se impuneau.
O altă neregularitate a modului în care s-a efectuat cercetarea penală o constituiefaptul că făptuitorul nu a fost audiat în cauză, deoarece este plecat în America, iar în cuprinsulRezoluţiei se precizează faptul că făptuitorul a recunoscut că semnătura îi aparţine, petenţiiridicându-şi întrebarea cum a recunoscut dacă nu a putut fi audiat.
Petenţii au apreciat că organele de poliţie nu au făcut o temeinică şi judicioasăcercetare a tuturor aspectelor arătate de ei prin plângerea formulată, aducându-se o gravăvătămare a intereselor lor legitime.
Analizând coroborat probele administrate, instanţa a reţinut că prin rezoluţia nr.1727/P/2007 din data de 15.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor, s-aconfirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de D Ppentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 al. 1 şi art. 291 C.Pen, în temeiul art.228, al. 6, C.P.Pen., raportat la art. 10, lit. d., C.P.Pen., nefiind întrunite elementeleconstitutive ale acestor fapte.
S-a arătat că organul de cercetare penală nu doar s-a mulţumit" să constate doar căsemnătura de la rubrica privind primirea mărfurilor aparţine făptuitorului, administrând înacest sens o expertiză grafologică, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică aflându-se ladosarul de urmărire penală, la filele 116 - 122. din cuprinsul acestei probe, şi nu din declaraţiafăptuitorului, s-a reţinut că semnătura a fost executată în mod clar de către făptuitor, astfel căaprecierile petenţilor cu referire la această problemă sunt nefondate.
Însă, simpla constatare că semnătura aparţine făptuitorului, nu este suficientă pentrureţinerea existenţei infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Potrivit dispoziţiilor art. 290 alin. 1 Cod penal, constituie infracţiunea de fals înînscrisuri sub semnătură privată, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunuldin modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îlîncredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice,respectiv prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod.
Din conţinutul raportului nu reiese că făptuitorul ar fi scris în întregime conţinutulfacturii, atestând efectuarea unor operaţiuni care nu au fost niciodată efectuate, astfel că subaspectul elementelor constitutive ale infracţiunii, acestea nu sunt întrunite.
În al doilea rând, pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii este necesar caautorul falsului să utilizeze înscrisul sau să îl încredinţeze altei persoane spre folosire.
Sub aspectul cercetărilor efectuate, în verificarea facturii seria CT VDU nr. 7704666-01, pentru care petenţii au făcut plângerea, s-a reţinut că aceasta a fost emisă de SC E E SRLAmzacea, societate care a fost înregistrată la registrul comerţului la data de 17.06.2004 şi aavut drept obiect activitatea de comerţ cu ridicata de cereale, seminţe şi furaje.
Din luna iunie 2006, societatea se găseşte în stare de insolvabilitate, fără bunuriurmăribile, neavând desemnat nici lichidator (fila 77 D.U.P.)
În ceea ce priveşte înfiinţarea acestei societăţi, în urma cercetărilor efectuate, s-astabilit că o persoană rămasă neidentificată a utilizat datele de stare civilă ale numitului C C,domiciliat în satul D, comuna H, jud. Iaşi, pentru a înfiinţa firma sus menţionată.
SC E E SRL a făcut obiectul mai multor dosare penale, aflate pe rolul unităţilor depoliţie şi al parchetelor din Mangalia, Turda, Caraş Severin, Tg. Mureş, la dosar (filele 106 -113).
Fiind audiat în cauză, numitul C C a arătat că nu are nici un fel de legătură cusocietatea SC E E SRL (filele 98 -100), existând şi dovezi în acest sens şi, în consecinţă nu sepoate identifica persoana care ar fi săvârşit infracţiunea de fals.
S-a precizat că pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii nu este necesar numaica autorul să utilizeze sau să încredinţeze înscrisul spre folosire altei persoane, este necesar caaceastă din urmă persoană să intre în posesia înscrisului falsificat prin încredinţarea de cătreautor spre a-l folosi. Din probele administrate nu rezultă în mod obiectiv că făptuitorul ar fiprimit această factură, de la o persoană rămasă neidentificată, tocmai cu scopul de a fi folositădrept probă în dosarul civil nr. 351/316/2006 al Judecătoriei Tg. Bujor. De altfel, dincuprinsul hotărârilor judecătoreşti pronunţate la fond, respectiv în căile de atac, se observă căinstanţa a apreciat asupra pretenţiilor ca fiind dovedite IN PARTE cu facturile fiscale şichitanţele depuse la dosar, cu declaraţiile martorilor şi recunoaşterile pârâţilor (petenţii dinprezenta cauză) prezenţi la interogatoriu.
S-a apreciat că, luată la modul singular, nu se poate aprecia dacă factura în cauză aavut sau nu aptitudinea de a produce consecinţe juridice, care reprezintă un elementconstitutiv determinant pentru existenţa infracţiunii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenţii G V şi G C arătând că aceastaeste netemeinică şi nelegală.
Recursurile declarate de petenţii G V şi G C sunt fondate.
Examinând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.385 6 al. 3 C.pr.pen., tribunalul constată că hotărârea primei instanţe este nelegală pentruconsiderentele ce se vor arăta în continuare.
Susţinerea din rezoluţia nr.1727/P/2007, precum şi din hotărârea recurată, cum că,luată în mod singular, factura nr.172905/10.08.2002 nu are aptitudinea de a produceconsecinţe juridice şi că nu ar fi fost considerată drept dovadă de către instanţa civilă esteeronată întrucât prin sentinţa civilă nr.529/11.10.2006 a Judecătoriei Tg. Bujor au fost obligaţipârâţii G V, G C, G V şi G S, petenţi în prezenta cauză, la plata sumei de 10.790,289 RONcătre D P, instanţa reţinând ca fiind dovedită această sumă cu bonurile fiscale, facturile,chitanţe depuse la dosar, declaraţiile martorilor şi recunoaşterile pârâţilor(fila 65 dosarurmărire penală).
Din actele aflate la dosar rezultă că suma de 8.090,289 RON (80.902.890 ROL) a fostdovedită cu bonurile fiscale, facturile, chitanţe depuse la dosar (filele 28-57 dosar urmărirepenală), între care şi factura nr.172905/10.08.2002, iar restul până la 10.790,289 RON cudeclaraţiile martorilor şi recunoaşterile pârâţilor.
În consecinţă, factura nr.172905/10.08.2002 a fost reţinută de instanţă pentrudovedirea parţială a pretenţiilor numitului D P, aceasta producând consecinţe juridice.
Însă, factura nr.172905/10.08.2002 este falsă întrucât nu putea fi emisă de S.C. E ES.R.L. la data de 10.08.2002, aceasta fiind înfiinţată abia în anul 2004. Această factură puteafi întocmită după înfiinţarea S.C. E E S.R.L. şi până la data folosirii de către D P laJudecătoria Tg. Bujor, respectiv între anii 2004-2006.
Susţinerea din rezoluţia atacată, precum şi din hotărârea recurată, cum că D P nu ar ficunoscut caracterul fals al facturii şi că nu ar fi primit-o în scopul de a o folosi ca probă nupoate fi primită întrucât nu s-au administrat nici un fel de probe în acest sens.
Analizând dosarul de urmărire penală se constată că cercetarea penală nu estecompletă.
Astfel, deşi s-a efectuat o constatare grafoscopică prin care s-a stabilit că semnătura dela rubrica semnătura de primire" de pe factura nr.172905/10.08.2002 aparţine făptuitoruluiD P (filele 118-122 dosar urmărire penală), în cauză nu s-au făcut cercetări cu privire la cine acompletat celelalte date cuprinse în factură, respectiv de la rubricile: denumirea produselor,cantitatea, preţul, date privind expediţia, date privind cumpărătorul, nr. şi data facturii.
În acest sens trebuia efectuată o expertiză grafoscopică prin care să se stabilească dacăfăptuitorul D P a scris sau nu celelalte menţiuni din factura în cauză.
De asemenea, nu s-a stabilit modul în care a intrat făptuitorul D P în posesia facturiinr.172905/10.08.2002. În declaraţia olografă (fila 128 dosar urmărire penală) făptuitorul D Pafirmă că a cumpărat tabla înscrisă în factură în anul 2004, fiind însoţit de numitul B P,împrejurare în care a solicitat şi obţinut factura în cauză.
Pentru a se verifica susţinerile făptuitorului trebuia identificat şi audiat numitul B P.
Din cele arătate rezultă că pentru lămurirea aspectelor arătate mai sus trebuieadministrate noi probe în cauză.
În consecinţă trebuie începută urmărirea şi administrarea de probe, respectiv:identificare şi audierea în calitate de martor a numitului B P, efectuarea unei expertizegrafoscopice, pentru stabilirea cu exactitate a situaţiei de fapt, respectiv: modul în care a intratfăptuitorul D P în posesia facturii nr.172905/10.08.2002, dacă făptuitorul D P a scris sau nucelelalte menţiuni din factura respectivă, dacă a cunoscut caracterul fals al acestei facturi.
Faţă de cele aratate, în baza disp.art. 385 15 al. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen., vor fi admiserecursurile declarate de petenţii G V şi G C, se vor extinde efectele recursurilor şi cu privirela petenţii G V şi G S şi se va casa sentinţa penală recurată.
În rejudecare, în baza disp. art.2781 al.8 lit.b C.pr.pen. se va admite plângereaformulată de petenţii G V, G C, G V şi G S, se va desfiinţa rezoluţia nr.1727/P/2007 din15.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor şi se va dispune trimiterea cauzeila Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor în vederea începerii urmării penale faţă denumitul D P şi efectuarea actelor arătate mai sus, după care să se dea soluţia legală.1
