Tulburare de posesie. Posesia efectivă. Condiţie de bază pentru existenţa infracţiunii
| Comentarii |
|
Incidenţa dispoziţiilor art. 220 C.pen. este condiţionată de necesitatea existenţei unei posesii efective exercitate de către partea vătămată, ca stare de fapt concretizată în acţiuni de stăpânire a terenului (cultivare, amenajare etc.). În speţa de faţă, aşa cum de altfel a reţinut şi instanţa de apel, partea vătămată nu a intrat în posesia de fapt a terenului aflat în litigiu. Acest aspect rezultă chiar din declaraţiile părţii vătămate, care arată că a cumpărat terenul, iar atunci când şi-a manifestat intenţia de a-l ara a constatat că deja o parte din acesta era ocupat de inculpat, precum şi din declaraţia martorului P.I. şi declaraţiile inculpatului. Nefiind îndeplinită condiţia de bază pentru reţinerea în sarcina inculpatului a săvârşirii infracţiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C.pen., respectiv o posesie efectivă exercitată de către partea vătămată, aceasta din urmă are la îndemână acţiunea civilă în revendicare pentru apărarea şi conservarea dreptului său de proprietate, singura în măsură să-i protejeze eficient interesele în această situaţie.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 705 din 19 noiembrie 2009
Prin decizia penală nr. 248/AP/05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr. 2815/291/2007 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și partea vătămată M.E. împotriva sentinței penale nr. 556/27.10.2008 a Judecătoriei Roman.
A fost desființată sentința apelată și rejudecându-se cauza a fost dispusă condamnarea inculpatului împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul C.C.A fost criticată decizia recurată pe motiv că nu a fost aut în vedere caracterul civil al litigiului dintre părți, faptul că terenul înscris în titlul de proprietate al inculpatului se suprapune în parte cu cel dobândit de către partea vătămată prin act de vânzare-cumpărare. S-a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea sentinței nr. 556/27.10.2008 a Judecătoriei Roman.
Analizând recursul formulat în funcție de motivele de recurs invocate, precum și din oficiu instanța reține următoarele:
Incidența dispozițiilor art. 220 C.pen. este condiționată de necesitatea existenței unei posesii efective exercitate de către partea vătămată, ca stare de fapt concretizată în acțiuni de stăpânire a terenului (cultivare, amenajare etc.).
în speța de față, așa cum de altfel a reținut și instanța de apel, partea vătămată nu a intrat în posesia de fapt a terenului aflat în litigiu. Acest aspect rezultă chiar din declarațiile părții vătămate, care arată că a cumpărat terenul, iar atunci când și-a manifestat intenția de a-l ara a constatat că deja o parte din acesta era ocupat de inculpat, precum și din declarația martorului P.I. și declarațiile inculpatului.
Nefiind îndeplinită condiția de bază pentru reținerea în sarcina inculpatului a săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C.pen., respectiv o posesie efectivă exercitată de către partea vătămată, aceasta din urmă are la îndemână acțiunea civilă în revendicare pentru apărarea și conservarea dreptului său de proprietate, singura în măsură să-i protejeze eficient interesele în această situație.
Se observă astfel că instanța de apel în mod greșit a dispus condamnarea inculpatului, situația de fapt mai sus expusă impunând achitarea acestuia, întrucât litigiul dintre părți este unul de natură civilă, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 3859pct. 13 C.proc.pen.
Va fi admis prin urmare recursul inculpatului, casată decizia recurată și menținută sentința cu nr. 556/27.10.2008 a Judecătoriei Roman prin care a fost dispusă achitarea inculpatului.
(Judecător Arin Mengoni)
