Vătămare corporală din culpă - art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal – Element material, stabilirea culpei inculpatului, culpa concurentă a victimei
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 1561 din data de 28.05.2013
Prin sentința penală nr. 1561/2013, instanța a dispus condamnarea inculpatului M.P. la pedeapsa de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 20.07.2009, în jurul orei 10,30, partea vătămată R.A., minoră în vârstă de 10 ani, s-a deplasat pe drumul județean DJ248, împreună cu bunica sa, G.O., la un magazin situat pe raza localității L., într-o zonă frecventată de mai mulți câini fără stăpân, pentru a cumpăra pâine. La solicitarea nepoatei sale, G.O. a rămas pe loc, pe partea stângă a drumului, așteptând-o pe R.A. să se întoarcă de la magazin.
După ce a ieșit de la magazin, fetița a circulat o porțiune de drum pe partea dreaptă, pe sensul de mers spre C.. La un moment dat, în jurul orei 10,45, la km 1+900m, de frica unui câine care începuse să latre la ea, a decis să traverseze și să își continue deplasarea pe partea stângă a drumului unde, la câteva zeci de metri, o aștepta bunica sa. Uitându-se în partea stângă, a văzut că se apropia autoturismul Opel Astra break de culoare S, la volanul căruia se afla inculpatul M.P.. Partea vătămată a apreciat greșit viteza cu care se apropia autoturismul și timpul pe care îl avea la dispoziție și s-a angajat în traversare, spre stânga, fără ca în acel loc să existe vreo semnalizare care să îi permită aceasta. Fiind surprins, inculpatul a apreciat în mod greșit că o manevră de ocolire prin stânga a fetiței i-ar fi permis să o evite fără a trebui să frâneze, și s-a îndreptat spre partea stângă a drumului, însă partea vătămată a ajuns pe marginea din stânga a drumului și, după câțiva pași, a fost lovită din spate, chiar în momentul în care se întorcea să vadă dacă acel câine traversa după ea, de autoturismul inculpatului, care nu a mai apucat să acționeze sistemul de frânare. Partea vătămată a fost lovită cu partea din față dreapta a autovehiculului, fiind proiectată în aer și căzând pe carosabil în urma autoturismului, care și-a continuat pentru câțiva metri deplasarea pe spațiul verde de pe marginea drumului, până la oprire.
Partea vătămată a fost transportată de inculpat, cu mașina sa, la locuința bunicilor din apropiere, aici având loc o discuție între inculpat și părinții acesteia, cu care era rudă, în cadrul căreia M.P. a încercat să îi convingă să declare că fata căzuse dintr-un copac. În aceeași zi, partea vătămată a fost transportată de tatăl său la spital.
Potrivit raportului de primă expertiză medico-legală nr. 571/15.04.2010, R.A. a prezentat excoriații, hematom epicranian, comoție cerebrală, fractură coronară 23 și fractură subcapilară redusă chirurgical, leziuni ce au necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale.
Potrivit concluziilor expertizei criminalistice efectuate în cauză de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, viteza cu care se deplasa inculpatul anterior accidentului era de 53 km pe oră, impactul producându-se la marginea din stânga a carosabilului, potrivit direcției de deplasare a autovehiculului, accidentul putând fi evitat chiar la viteza de 54 km pe oră dacă inculpatul ar fi păstrat direcția rectilinie de deplasare și ar fi acționat sistemul de frânare, chiar dacă acesta era eficient doar în proporție de 72%, manevra sa fiind una neinspirată.
În ceea ce privește motivul pentru care partea vătămată a traversat strada, atacul unui câine, astfel cum a susținut inculpatul, acesta ar fi fost, eventual, relevant, dacă accidentul s-ar fi petrecut pe partea dreaptă a drumului, deci fără ca acesta să apuce să execute manevre de evitare. Partea vătămată a susținut că acel câine nu a sărit să o muște, dar că decizia ei de a traversa în grabă carosabilul a fost determinată de teama de un astfel de atac, fetița având timp să se asigure și să observe apropierea mașinii.
Instanța a constatat că inculpatul a comis infracțiunea din culpă, în modalitatea culpei fără prevedere, acesta neprevăzând că, prin manevra de ocolire prin stânga, putea cauza accidentarea victimei, deși ar fi trebuit și ar fi putut să prevadă un asemenea rezultat. Inculpatul avea obligația de a păstra direcția de deplasare a vehiculului și de a acționa imediat sistemul de frânare, alegând în schimb manevra cea mai riscantă, de a încerca să ocolească victima chiar pe direcția spre care se îndrepta aceasta, fără a încetini.
Instanța a apreciat că, în cauză, se poate reține și o culpă concurentă a victimei, în sensul că manevra acesteia de traversare prin loc nepermis, apreciind greșit timpul pe care îl avea la dispoziție, a declanșat starea de pericol la care a reacționat, prin manevra sa greșită, inculpatul, dar ținând cont de conduita inculpatului, de împrejurările concrete ale comiterii faptei, de vârsta victimei, această culpă concurentă nu putea avea o proporție mai mare de 20% în lanțul cauzal ce a dus la producerea accidentului.
