Vătămare corporală gravă. Latura subiectivă
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 1175/2002, a Judecătoriei Bârlad, inculpatul H.M. a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal. S-a reţinut că H.M., în timp ce se afla pe imaşul situat între staţiile CFR comuna Banca şi CFR comuna Zorleni, judeţul Vaslui, a aruncat cu pietre în trenul accelerat 1561, care se deplasa pe ruta Braşov-Iaşi, una dintre pietre a intrat pe geamul întredeschis într-un compartiment al unuia din vagoanele trenului şi a lovit-o pe partea vătămată, minorul P.A.C., în ochiul drept, cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale şi o infirmitate fizică permanentă de 35%.
Prin decizia penală nr. 23/2003, a Tribunalului Vaslui, a fost admis apelul declarat de inculpat, sentinţa a fost desfiinţată în parte, iar în rejudecare, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 Cod penal. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere împrejurările în care s-a produs fapta, comportarea inculpatului în timpul procesului penal, lipsa antecedentelor penale şi situaţia familială a acestuia, astfel că s-au reţinut în favoarea lui H.M. dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) Cod penal.
Instanţa de apel a apreciat că invocarea dispoziţiilor art. 184 alin. 2 Cod penal de către inculpat nu poate fi reţinută, întrucât acesta, prin aruncarea cu pietre în direcţia trenului, cu o anumită forţă şi prin faptul că o piatră a pătruns în compartiment, a prevăzut că ar putea să lovească un călător din tren şi, deşi nu a urmărit acest rezultat, putea şi trebuia să prevadă rezultatul mai grav al faptei sale, care a dus la pierderea ochiului drept de către partea vătămată P. A.C.
Infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal, se comite cu praeterintenţie şi nu cu intenţie indirectă, pentru existenţa laturii subiective a infracţiunii fiind necesară intenţia făptuitorului de a lovi ori de a produce o vătămare a integrităţii corporale (intenţie care poate fi directă sau indirectă) şi culpa (uşurinţă sau neglijenţă) în ceea ce priveşte rezultatul mai grav.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 424/2003 a Curţii de Apel Iaşi, prin respingerea recursului formulat de inculpat.
Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 424 din 2003
