Vătzămare corporală din culpă. Jurisprudență Loviri şi alte vătămări
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU Sentinţă penală nr. 572 din data de 27.03.2013
Obiect: vatamare corporala din culpa prev de art. 184 al.1 si 3 C.p.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 263/P/2012 din 06.03.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului NG pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev de art. 184 al.1 si 3 C.p. fapte constând în aceea că:
In data de 11.08.2010 in jurul orelor 18.00 , circuland pe str. I din mun. … la volanul autoturismului cu nr. de inmatriculare .., a patruns pe sensul opus de deplasare si a intrat in coliziune cu un alt autoturism, imprejurare in care s-a produs p.v. AN leziuni corporale vindecabile in 14-16 zile de ingrijiri medicale.
La termenul de judecată din data de 04.10.2012, înaintea citirii actului de sesizare inculpatul NG a declarat că recunoaste comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum s-au reținut în rechizitoriu, fiind de acord ca judecata sa se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, probe pe care le cunoaste și le însușeste, aplicându-se procedura simplificată prevăzută de art.3201 din C.p.p.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța reține următoarea situație de fapt:
In data de 11.08.2010 partea vatamata AN circula impreuna cu numitii AC si CF pe str. I cu autoturismul marca cu nr. de inmatriculare … in directia str. xi. Din sens opus circula autoturismul de inmatriculare BC-03-NRG condus de inculpatul Negelcu Georgel. Acesta a efectuat o menevra gresita si a intrat pe contrasens , generand astfel coliziunea cu autoturismul DM. Evenimentul rutier s-a soldat cu vatamarea corporala a partii vatamate AN.
Partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 20.000 lei reprezentand daune morale si 80.000 lei cu titlul de daune morale. Pentru dovedirea pretentiilor civile s-a dispus audierea martorilor F si B si efectuarea unei expertize medico-legala . S-a concluzionat ca AN prezinta diagnosticul-Status post traumatism cranio-facila cu cicatrici restante post plagi suturate. Cicatrice post plaga operata genunchi drept. Pentru recuperarea starii de sanatate, partea vatamata necesita 14-16 zile de ingrijiri medicale, nu prezinta infirmitati fizice sau psihice sau invaliditate posttraumatica.
Pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele , organul de urmarire penala a dispus efectuarea unei expertize tehnice .S-a concluzionat ca intrarea pe contrasens a autoturismului condus de inculpat a generat producerea accidentului.
Faptele reținute în sarcina inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:
declarația inculpatului din faza de urmărire penală si cea data in fata instantei la termenul din data de 04.10.2012 prin care acesta recunoaște întocmai faptele așa cum acestea au fost descrise anterior, coroborate cu declarațiile martorilor , declarațiile părții vătămate, raport de expertiza medico-legala, raport de expertiza tehnica; Buletin de analiza toxicologica -alcoolemie .
În drept, faptele inculpatului NG astfel cum au fost menționate anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii vatamate corporala din culpa, fapta prev de art. 184 al.1 si 3 C.p.
Făcându-se dovada existenței faptelor imputate inculpatului, dar și faptul că acestea a fost comisă cu vinovăție de către inculpat și că acestea constituie infracțiune, în temeiul art.345 al.2 din C.p.p. instanța va dispune condamnarea inculpatului NG pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala din culpa , fapta prev de art. 184 al.1 si 3 C.p.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 din C.pen., va avea în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează inculpatul, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret instanța constată că faptele inculpatului prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art.184 al.1 si 3 C.p. ( integritatea si sanatatea persoanei ). Totodată instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la art. 184 al.1 si 3 C.pen., limite de pedeapsă reduse cu o treime conform art.3201 al.7 din C.proc.pen. Se va avea în vedere și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind aplicabile dispozițiile art.74 alin.1 lit. a C.pen. Totodata instanta constata ca la momentul producerii accidentului inculpatul nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice, iar partea vatamta nu purta centura de siguranta.
Având în vedere aceste aspecte instanța apreciază că aplicând inculpatului NG o amenda penala in cuantum de 1.500 lei pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 al1 si 3 C.pen aceasta pedeapsa va avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din C.pen.
Latura civila
Partea vatamata AN s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 100.000 lei din care 20.000 lei reprezentand daune materiale si 80.000 lei cu titlul de daune morale. Pentru dovedirea pretentiilor civile au fost audiati martorii BC si FC a fost dispusa efectuarea unei expertize medico-legale, au fost depuse inscrisuri.
Instanța reține că în aplicarea dispozițiilor art. 54 alin.4 și ale art. 55 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă, iar raporturile juridice dintre societățile de asigurare și asigurat au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenție, (răspundere contractuală)care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în baza art. 55 alin.1 și 3din Legea nr. 136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora cât și direct asiguratorului de răspundere civilă -art.44 din Legea nr. 136/1995.
Potrivit art. 49 din legea nr. 136/29.12.1995, așa cum a fost modificată inclusiv prin Legea nr. 304/2007 și Legea nr. 71/2011, privind asigurările și reasigurările în România, asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite pentru accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Potrivit art. 14 alin.1-3 din Codul de procedură penală, ,, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, ea poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar recuperarea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile";.
Prin art. 998 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara și potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil și intr-un termen rezonabil, de către o instanță care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale, ci și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Din definițiile date, atât în literatura juridică română cât și în cea străină, rezultă că trăsăturile esențiale ale prejudiciilor morale sunt rezultatul încălcării ilicite a unor drepturi extrapatrimoniale; nu se exprimă prin pierderi pecuniare, materiale, se manifestă însă prin suferințe fizice sau psihice pe care le resimte partea vătămată și nu pot fi evaluate în bani.
Repararea prejudiciului moral este tot atât de legitimă ca și repararea prejudiciului patrimonial, iar despăgubirile acordate părții vătămate trebuie să constituie întotdeauna o justă și integrală reparație a daunelor morale suferite și pot fi stabilite după principiile dreptului civil, într-o sumă globală corectă și fără exagerări.
Prejudiciul moral cauzat este apreciat de judecător nu în bani, ci după criterii proprii naturii acestuia, cum ar fi importanța prejudiciului, durata menținerii consecințelor vătămării, intensitatea durerilor fizice și psihice. Dacă gravitatea prejudiciului moral este important, conform aprecierii instanței, atunci indemnizația trebuie să fie și ea considerabilă, pentru a fi efectiv reparatorie, compensatorie.
Niciodată nu se impune stabilirea unei indemnizații de reparare exacte, pentru a repara un prejudiciu moral, ci se impune stabilirea unei indemnizații care poate oferi, prin utilizarea sa, o satisfacție compensatorie suficientă persoanei vătămate.
Majoritatea măsurilor nepatrimoniale au fost considerate pe bună dreptate, deficitare, insuficiente și neîndestulătoare, întrucât lezarea sentimentelor de afecțiune față de persoanele apropiate nu pot fi reparate prin măsuri nepatrimoniale. Aceste prejudicii morale, constând în suferințe pur psihice, care se regăsesc și în cauza de față au un caracter subiectiv, iar intensitatea suferințelor psihice diferă de la individ la individ, în funcție de echilibrul și sensibilitatea sa psihică, nivelul intelectual, vârstă, sex, etc.
Limitele minime de despăgubire stabilite de către Comisia de supraveghere a Asigurărilor constituie sumă minimă de asigurare dar nu obligă, în lipsa unor probe și a unor convingeri bazate pe probe și argumente întemeiate, instanța de judecată să le și acorde în acest cuantum pentru despăgubiri civile al căror cuantum stabilit cade doar in atributul instanței de judecată.
Instanta apreciază că în cuantificarea prejudiciului moral, criteriile de acordare a daunelor morale sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părților civile.
Importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială și socială, părții civile, impun netăgăduit acordarea de daune morale, dar cuantumul ce se impune a fi acordat trebuie să îl constituie o sumă rezonabilă și echitabilă în raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit.
Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Astfel, trebuie avut în vedere consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, dar în același timp nu poate să ducă la o îmbogățire fără justă cauză a victimei, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.
Pentru aceste motive instanta va obliga asiguratorul de raspundere civila sa plateasca partii civile AN suma de 10.000 lei reprezentand daune materiale si 5.000 lei cu titlul de daune morale.
Conform art.191 alin.1, 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul NG să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
