Alte cereri. Decizia 367/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.367/AS
Ședința publică de la 15 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de recurentul contestator, cu domiciliul procesual ales la cabinetul d-nei avocat - C,-, -1,.C,.54, împotriva deciziei civile nr.176/17.06.2009 pronunțate de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul contestator G, avocat, conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar și consilier juridic, pentru intimata Casa Județeană de Pensii C, conform delegației nr.17301/2009, depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Apărătorul contestatorului procedează la semnarea contestației în anulare.
Fiind întrebate, părțile arată că nu mai au alte cereri, probe de formulat în cauză.
Apărătorul recurentului contestator, având cuvântul solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și procedând la rejudecarea recursului să se dispună modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii contestației.
Apreciază apărătorul contestatorului că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare, încercând să suplinească lipsa de motivare a instanței de fond.
Totodată, apărătorul recurentului consideră că sunt întrunite condițiile impuse de dispozițiile art. 318 alin.1 prima teză pr.civ. respectiv instanța de recurs datorită greșelii materiale de a reține un stagiu de cotizare sub 20 de ani realizat în condiții speciale a pronunțat o hotărâre de respingere a recursului.
Precizează apărătorul recurentului că instanța de recurs era datoare să prezinte un punct de vedere dacă înlătura unele din motivele de recurs.
Instanța de recurs era datoare să prezinte un punct de vedere dacă înlătura unele din motivele de recurs.
Consideră apărătorul recurentului că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile Legii nr.226/2006, datorită faptului că reclamantul a efectuat un stagiu de 20 de ani în condiții speciale.
Mai arată apărătorul contestatorului că instanța de fond reține în mod superficial faptul că nu a arătat concret din ce se compune stagiul de 20 de ani și 5 luni lucrat în condiții speciale, iar pe de altă parte că s-a indicat prin contestație că ar fi lucrat în condiții speciale doar un stagiu de 4 ani și 2 luni în perioada 01.01.2002 - 01.03.2006.
Recurentul contestator G, având cuvântul solicită admiterea contestației în anulare.
Reprezentantul intimatei pârâte Casa Județeană de Pensii C solicită respingerea contestației în anulare, considerând că nu este vorba de o greșeală materială. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile contestației în anulare.
CURTEA
Curtea cu privire la contestația în anulare de față.
Gaf ormulat contestație în anulare la 21.10.2009 împotriva sentinței civile 176/17.06.2009 pronunțate de Curtea de APEL CONSTANȚA, pe care a criticat-o în temeiul art. 318 alin. 1 din Pr. Civ.
În fapt, prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C anularea parțială a deciziei de pensionare nr.-/27.09.2006 emisă de pârâtă deoarece nu a fost stabilit corect stagiul de cotizare și implicit cuantumul pensiei cuvenită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că la data de 27.09.2006 pârâta a emis decizia de pensie pentru limita de vârsta și muncă depusă drept urmare a cererii reclamantului cu nr.31797/17.03.2006.
Astfel s-au stabilit drepturi de pensie în sumă de 943 lei începând cu data de 17.03.2006.
Stagiul de cotizare cuprinde și intervalul în care reclamantul a desfășurat activitate la SC SA, dovada fiind adeverința cu nr. 12008/15.09.2006, activitate prestată în condiții speciale de muncă, interval referitor la care pârâta reține doar stagiul de cotizare de 5 ani 10 luni si 25 de zile deși în realitate reclamantul și-a desfășurat activitatea și în cadrul SC SA, pe lângă această perioadă, mai exact în intervalul 18.03.1969-14.08.1970, aspect rezultat din adresa nr.313/16.01.2006.
Reclamantul a arătat că de fapt nu a primit buletinul de calcul pentru a se putea verifica măsura în care cuantumul pensiei a fost corect calculat.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată deoarece toate adeverințele de care se face referire în acțiune au fost valorificate cu ocazia emiterii deciziei de pensionare, aspect ce reiese și din buletinul de calcul atașat documentației, astfel că și cuantumul pensiei este corect.
Prin sentința civilă nr.472/17.12.2008, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Perioada efectiv lucrată este de 36 ani 5 luni si 2 zile, din care stagiul asimilat - perioada 05.06.1971-04.12.1972 este de 1 an 5 luni si 29 zile.
În grupa II de munca, reclamantul a lucrat 5 ani 10 luni si 25 de zile,atestată de adeverința cu nr. 313/16.01.2006 emisă de SC D SA și de adeverința cu nr. 945/09.03.2006 emisă de SC SA
Așadar cele doua adeverințe au fost valorificate, iar în grupa I de muncă reclamantul a lucrat 20 de ani și 5 luni,rezultați din adeverințele cu nr. 17473/14.12.2006 emisă de SC SA și nr.12008/15.09.2006 emisă de SC SA.
În speță instanța a constatat că expertul a calculat același punctaj total ca și pârâta, însă la stabilirea punctajului mediu anual a aplicat greșit modalitatea de calcul prevăzută de art. 77 din Legea nr. 19/2000 potrivit cu care suma punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare se împarte la stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa 3, respectiv 30 ani și 9 luni.
Expertul a determinat punctajul mediu anual prin împărțirea punctajului total la un stagiu total de cotizare diminuat cu 10 ani, respectiv 20 ani și 9 luni.
Susținerea expertului în sensul diminuării stagiului de cotizare cu 10 ani nu a putut fi reținută deoarece temeiul legal invocat, respectiv anexa nr. 4 din lege prevede doar reducerea vârstei de pensionare în raport de diferite stagii de cotizare realizate în condiții speciale de muncă.
Din analiza capitolului IV Pensii din Legea nr. 19/2000 se poate observa că legiuitorul folosește doar sintagma reducerea vârstei de pensionare și nicidecum sintagma reducerea stagiului de cotizare.
Stagiul de cotizare avut în vedere de legiuitor este prevăzut la al. 4 al art. 41 din lege, respectiv 35 ani pentru bărbați, stagiu care urmează a fi atins prin creșterea stagiului de cotizare de la 30 de ani conform eșalonării prevăzute în anexa 3 la lege.
Se poate constata de asemenea că nici în cadrul Secțiunii a 6 - Calculul pensiilor legiuitorul nu folosește reducerea stagiului de cotizare, din contră se raportează la același stagiu de cotizare prevăzut în anexa 3, iar referirea la anexa 4 este făcută în sensul că asigurații beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu condiția de a realiza stagiul de cotizare în condiții speciale de muncă în cuantumul prevăzut în această anexă.
Împotriva sentinței civile nr.472/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, a formulat recurs reclamantul G, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
Sub un prim aspect instanța de fond a reținut și motivat hotărârea numai în temeiul disp. Legii nr.19/2000, republicată, ignorând faptul că sunt aplicabile și disp. Legii nr.226/2006, întrucât a efectuat un stagiu de 20 de ani în condiții speciale și având în vedere caracterul special al acestei legi, dispozițiile legale se aplicau cu prioritate, completându-se cu dispozițiile legii nr.19/2000.
Potrivit dispozițiilor legii speciale, două sunt efectele produse de înscrierea unei persoane în ipoteza legii, pe de o parte reducerea vârstei de pensionare, iar pe de altă parte stabilirea punctajului mediu anual în mod diferit față de sistemul Legii nr.19/2000.
Astfel, în cazul persoanelor care au efectuat un stagiu de cotizare de 25 de ani în condiții speciale punctajul mediu anual se stabilește prin împărțirea la 25 numărului total de puncte realizate.
Persoanele ce au realizat un stagiu de cotizare mai mic de 25 de ani, punctajul mediu anual se stabilește luându-se în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele 4 și 5 la Legea nr.-.
Revenind la dispozițiile legii generale, potrivit anexei 4, ipoteza persoanelor cu un stagiu complet de cotizare între 30 și 31 de ani, se observă că pentru o persoană cu un stagiu complet de cotizare de 30 de ani realizat în perioada aprilie 2001 - noiembrie 2006 și 20 de ani lucrați în condiții speciale, vârsta standard de pensionare este redusă cu 10 ani, iar stagiul total de cotizare ce urmează a fi reținut în calculul punctajului mediu anual este de 20 de ani.
Rezultă deci fără nici un dubiu că expertul contabil nu a fost în eroare în calculele sale care sunt exacte, instanța de fond pe de altă parte a fost în eroare făcând o greșită aplicare a legii.
Celelalte susțineri din considerentele hotărârii atacate, cum ar fi cele rezultând din analiza capitolului IV Pensii din Legea 19/2000, unde se pare că se vorbește doar de reducerea vârstei de pensionare și nicidecum de reducerea stagiului de cotizare apar ca simple alegații în consolidarea erorii în care se găsește instanța de fond.
Prin decizia civilă nr.176/AS/17 iunie 2009 Curtea de APEL CONSTANȚAa respins recursul civil formulat de recurentul reclamant G, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, ca nefondat.
Pentru a dispune astfel instanța de recurs a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul recurent a solicitat anularea deciziei de pensionare cu motivarea că pe de o parte în ceea ce privește stagiul de cotizare nu au fost luate în considerare unele adeverințe, iar pe de altă parte nu s-a avut în vedere că în perioada 01.01.2002 - 01.03.2006 a desfășurat activitate în condiții speciale și respectiv că nu a lucrat în gr.II de muncă doar o perioadă de 6 ani 10 luni și 25 zile, ci la această perioadă se adaugă și perioada 18.03.1969 - 14.08.1970, conform adeverinței nr.313/16.01.2006, eliberată de SC D SA.
În referire la adeverința nr.313/16.01.2006 eliberată de SC D SA aceasta a fost fructificată, astfel cum rezultă din buletinul de culegere a datelor pag.I, cât și din raportul de expertiză, fila 3, care atestă că reclamantul beneficiază de o perioadă de 5 ani 10 luni și 25 zile în grupa II de muncă în care este inclusă și cea indicată în adeverința nr.313.
Cât privește perioada de activitate desfășurată în condiții speciale aceasta nu poate să atragă recalcularea pensiei potrivit disp. Legii nr.226/2006 și implicit stabilirea punctajului mediu anual diferit față de sistemul Legii nr.19/2000.
Recurentul a afirmat în recurs că ar fi lucrat în condiții speciale o perioadă de 20 ani și 9 luni, și prin urmare "punctajul mediu anual se stabilește luându-se în considerare stagiile totale de cotizare necesare, prevăzute în anexele nr.4 și 5 la Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare".
Recurentul nu a arătat în concret cum a ajuns la calcularea acestui stagiu de 20 ani și 9 luni, din ce perioade este compus și în baza căror adeverințe, mulțumindu-se să preia concluziile raportului de expertiză contabilă pe care le apreciază ca fiind cele corecte, întrucât fără îndoială îi sunt favorabile.
În realitate, în cauză sunt incidente dispozițiile punctului 14 din Ordinul Ministerului Muncii, prin care au fost aprobate normele de aplicare a Legii nr.226, potrivit căruia - persoanele pensionate în perioada 01.04.2001 - 17.06.2006 - beneficiază la cerere de recalcularea dreptului de pensie prin considerarea activității în condiții speciale, numai în situația în care la data deschiderii dreptului, în cazul reclamantului la data de 17.03.2006 ar fi îndeplinite condițiile potrivit art.3 sau 4 din Legea nr.226/2006, condiție neîndeplinită în cazul reclamantului recurent.
Astfel, art.3 din Legea nr.226/2006 reglementează situația asiguraților care realizează un stagiu de cotizare de 25 ani în condițiile speciale și care beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa3 din Legea nr.19/2000 cu 15 ani.
În art.4 din Legea nr.226/2006, se reglementează situația asiguraților care au un stagiu de cotizare în condiții speciale mai mic de 25 ani și care beneficiază de reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, dar în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor din anexa 4 la legea nr.19/2000.
În privința calculării punctajului mediu anual pentru asigurații cu un stagiu de cotizare mai mic de 25 ani se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexa 4 din Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Recurentul reclamant a afirmat însă în cererea de chemare în judecată că a lucrat în condiții speciale o perioadă de 4 ani și 2 luni în perioada 01.01.2002 - 01.03.2006, astfel că la calculul punctajului mediu anual sunt avute în vedere disp. art.5(2) din Legea nr.226/2006.
Rezultă deci că nu este posibilă calcularea punctajului mediu anual în modalitatea indicată de recurent, el nerealizând un stagiu de cotizare necesar de 20 de ani în condiții speciale conform tabelului 1 din anexa 4 la legea nr.19/2000.
S-a arătat totodată că, nu toate perioadele de activitate în grupa I anterioare intrării în vigoare sunt asimilate stagiilor de cotizare în condiții speciale, o asemenea asimilare fiind posibilă numai pentru locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I și care, potrivit prezentei legi sunt încadrate în condiții speciale.
Pe cale de consecință, Curtea a găsit toate criticile neîntemeiate și a respins recursul ca nefondat, în conformitate cu disp. art.312 cod pr.civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
Motivele contestației în anulare au vizat în esență următoarele:
1. Instanța de recurs reține în mod superficial faptul că nu a arătat în concret din ce se compune stagiul de 20 de ani și 5 luni lucrat în condiții speciale, iar pe de altă parte că ar fi indicat în contestație că ar fi lucrat în condiții speciale doar un stagiu de 4 ani și 2 luni în perioada 01.01.2002-01.03.2006.
A învederat că nu a considerat necesar și instanța de recurs nu a pus în discuția contradictorie a părților detalierea stagiului de 20 de ani și 5 luni întrucât în raportul de expertiză efectuat în cauză expertul a detaliat din ce se compune acest stagiu.
Rezultă că instanța de recurs s-a aflat în eroare când a apreciat că nu ar îndeplini condiția unui stagiu de cotizare necesar de 20 de ani pentru a-i fi aplicabile disp. Legii 226/2006.
În ceea ce privește susținerea potrivit cu care nu toate perioadele de activitate în grupa I anterioare intrării în vigoare sunt asimilate stagiilor de cotizare în condiții speciale ci doar acele perioade încadrate conform legislației anterioare în grupa I și care potrivit Legii 226/2006 sunt încadrate conform legislației anterioare în condiții speciale, instanța de recurs era datoare să precizeze care dintre perioadele lucrate în grupa I de muncă nu s-ar încadra în condițiile speciale reglementate de noul act normativ.
Instanța de recurs apreciază că dispozițiile Legii 226/2006 nu erau aplicabile recurentului deși două sunt efectele produse de înscrierea unei persoane în ipoteza legii: pe de o parte reducerea vârstei de pensionare, iar pe de altă parte stabilirea punctajului mediu anual în mod diferit față de sistemul Legii 19/2000.
Expertul nu a fost în eroare în legătură cu modalitatea de calcul a vârstei standard de pensionare și a stagiului actual de cotizare ce urmează a fi reținut în calculul punctajului mediu anual ci instanța de fond și recurs au fost în eroare făcând o greșită aplicare a legii în speță.
De asemenea și interpretarea potrivit cu care pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor speciale trebuie îndeplinită condiția unui stagiu minim de 20 de ani în condiții speciale reprezintă o veritabilă adăugare la textul de lege.
Drept urmare, față de considerentele expuse a apreciat că sunt întrunite condițiile impuse de disp. art. 318 alin. 1 prima teză Cod. Pr. Civ. respectiv instanța de recurs datorită greșelii materiale de a reține un stagiu de cotizare sub 20 de ani realizat în condiții speciale a pronunțat o hotărâre de respingere a recursului.
În drept au fost invocate disp. art. 318 Cod. Pr. Civ.
Contestația în anulare nu este fondată.
Curtea analizând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele contestației în anulare precum și a textelor incidente în cauză o va respinge pentru următoarele considerente:
Art. 318(1) Pr. Civ. dispune:
" Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
avute în vedere de legiuitor în acest caz sunt două și anume: prima este aceea în care dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, iar a doua este aceea în care instanța de recurs respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze recursul din motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul a încadrat contestația în anulare în prima ipoteză oferită de art. 318(1) și anume dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Deși temeiul juridic invocat este acesta, situația de fapt expusă vizează în realitate aspecte referitoare la judecată, criticându-se decizia instanței de recurs din această perspectivă.
Contestatarul își exprimă nemulțumiri cu privire la hotărârea pronunțată care a dat o altă interpretare disp. Legi 226/2006 referitoare la beneficiile pe care le poate aduce acest act normativ în privința vârstei standard de pensionare și a modalității de calcul și implicit a punctajului mediu anual.
Prin această cerere se reiau argumente din recurs, se analizează din nou expertiza contabilă.
Ceea ce trebuie subliniat este faptul că decisiv în adoptarea soluției de către instanța de recurs l-a reprezentat împrejurarea că în recurs, reclamantul recurent nu a dovedit o altă situație de fapt decât aceea reținută de către Tribunal, beneficiul pe care îl poate primi fiind acela de reducere a vârstei standard de pensionare și nicidecum reducerea stagiului de cotizare.
Obligația conturării altei situații de fapt era a recurentului reclamant și nu a instanței de recurs, întrucât acesta s-a declarat nemulțumit de împrejurarea că Tribunalul a apreciat perioada lucrată în grupa I și II de muncă, conform adeverințelor depuse și nu în condiții speciale, preluarea concluziilor raportului de expertiză nefiind obligatorie pentru instanțe, întrucât nu expertul contabil este autoritatea în competența căruia cade atribuția de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, procedura fiind una reglementată de lege.
Pe cale de consecință, în cauză nefiind incidente disp. art. 318. Pr. Civ, Curtea va respinge contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ĂN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de recurentul contestator, cu domiciliul procesual ales la cabinetul d-nei avocat - C,-, -1,.C,.54, împotriva deciziei civile nr.176/17.06.2009 pronunțate de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12.2009
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.dec.-/14.01.2010
- gref.-
2 ex./19.01.2010
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
