Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 366/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.366/AS
Ședința publică de la 15 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.308/04.09.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii C, consilier juridic, conform delegației nr.17301/2009, depusă la dosarul cauzei iar pentru intimata reclamantă, avocat, conform împuternicirii avocațiale din 11.12.2009.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Totodată evidențiază faptul că intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, fiind comunicat 1 exemplar recurentei la data de 25.11.2009.
Reprezentantul recurentei pârâte arată că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Apărătorul intimatei precizează de asemenea că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că părțile au arătat că nu mai au nu alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Să se constate că funcția îndeplinită de reclamantă în perioada 11.04.1974 - 12.11.1993 nu se regăsește în nr.1223/1990.
Apărătorul intimatei, având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Apreciază apărătorul intimatei că în mod nelegal nu a fost luată în calcul perioada desfășurată de reclamantă în perioada 11.04.1979 - 12.11.1993, activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, deși în carnetul de muncă există referire expresă.
Precizează apărătorul intimatei că Decretul 92/1976, privind carnetul de muncă prevede în articolul 1 că acesta este actul oficial prin care se dovedește vechimea, timpul lucrat în condiții deosebite, retribuția tarifară precum și alte drepturi ce se include în aceasta. Totodată Hotărârea nr.246/07.03.2007 prevede că dovedirea perioadelor de activitate desfășurată în locuri de muncă în condiții deosebite anterior datei de 1 aprilie 2001, în vederea pensionării, se face pa baza înregistrărilor din carnetul de muncă sau pe baza unei adeverințe emise de angajator.
Mai arată apărătorul intimatei că jurisprudența în materie a statuat că esențial pentru încadrarea unei persoane într-o anumită grupă de muncă, nu este funcția deținută, ci activitatea efectiv desfășurată precum și condițiile nocive, grele sau periculoase care duc la încadrarea în grupa a II-a de muncă.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- la data de 24.04.2009 reclamanta a chemat în judecată pe parata Casa Județeană de Pensii C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare având în vedere perioada lucrată în grupa a II-a de munca, de la 11.04.1979 până la 12.11.1993.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin decizia nr. - emisă de către pârâtă la data de 10.03.2009 i-au fost stabilite drepturile de pensie începând cu data de 01.03.2009, stabilindu-i-se un punctaj mediu anual de 1,57589 și o pensie lunară aferentă de 1 100 lei.
S-a arătat de reclamanta ca in perioada 11.04.1979-12.11.1993 si-a desfășurat activitatea pe șantiere, efectuând normarea muncitorilor din șantier, lucrând in program prelungit, fiind supusa la eforturi fizice, intemperii, in aceleași condiții ca si muncitorii din șantier, astfel încât aceasta activitate se încadrează in grupa a II-a de munca.
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei sus menționate, motivând ca la stabilirea pensiei pentru limita de vârsta nu s-a luat in considerare perioada la care a făcut referire anterior ca făcând parte din grupa a II-a de munca, deși in carnetul sau de munca exista mențiune expresa la aceasta perioada ca fiind încadrată in grupa a II-a de munca.
In drept au fost invocate disp. art. 1 din Decretul nr. 92/1976, dispozițiile G nr. 1223/1990 si ale Ordinului S nr. 50/1990, ale OUG nr. 100/2008 si art. 87 din Legea nr. 19/2000.
În susținerea acțiunii s-a depus la dosar decizia contestata si copia carnetului de munca.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând ca decizia nr. -/10.03.2009 reprezintă trecerea de la pensia anticipata parțiala la pensie pentru limita de vârsta, aceasta din urma fiind recalculata prin eliminarea diminuării prevăzute la art. 50 alin. 2 si prin adăugarea perioadei asimilate, întrucât funcțiile îndeplinite de reclamanta in perioada 11.04.1974-12.11.1993, de economist, sef birou salarizare, sef serviciu prognoza, personal, salarizare nu se regăsesc in cuprinsul nr. 1223/1990, singurul act normativ care prevedea expres locurile de munca încadrabile in grupa a II-a, până la intrarea in vigoare a Legii nr. 19/2000.
A depus la dosar decizia de pensionare contestata si documentația care a stat la baza întocmirii acesteia, inclusiv buletinul de calcul nr. 20782/2009.
Prin sentința civilă nr. 308/04.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea și în consecință s-a anulat decizia nr. -/ 10.03.2009 și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare care să aibă în vedere la determinarea punctajului mediu anual perioada 11.04.1979- 12.11.1993 lucrată în grupa a II a de muncă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/10.03.2009 s-a admis cererea de pensionare a reclamantei si s-a stabilit, in favoarea acesteia, o pensie pentru limita de vârsta in cuantum de 1.100 lei, începând cu data de 01.03.2009, corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 1,57589. S-a menționat de către parata, conform adeverinței nr. 20782/209 ca perioada 11.04.1974/12.11.1993 nu a fost considerată activitate desfășurata in grupa a II-a de muncă deoarece funcțiile deținute de reclamanta, de sef birou si sef serviciu nu se regăsesc printre cele prevăzute expres de prevederile nr. 1223/1990.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat prezenta contestație sub aspectul valorificării grupei superioare de muncă.
Din copia carnetului de munca al reclamantei anexat cererii rezultă că în perioada 11.04.1979 (data angajării la de Construcții Locale Constanta devenit ulterior SA) până la 12.11.1993 (data încetării activității la aceasta unitate) reclamanta a lucrat la. SA, unde a îndeplinit funcțiile de economist, sef birou personal salarizare, sef serviciu prognoza, funcții care au fost considerate drept activitate prestată în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990, așa cum se menționează expres in carnetul de munca (mențiune cuprinsa intre nr. crt. 31 si 32).
Susținerea paratei din întimpinare, cum ca încadrarea unei activități in grupa a II-a de munca se face exclusiv de legiuitor, prin HG 1223/1990 nu este întemeiata, având in vedere reglementările legale existente anterior intrării in vigoare a legii nr. 19/2000, in mod deosebit prin Ordinul nr. 50/1990, care constituia sediul materiei. Astfel, prin acest act normativ s-au stabilit categoriile de persoane îndreptățite la beneficiul grupei a II-a de munca, in sensul ca o prima categorie a fost determinata prin normele legale suscitate si pentru care nu mai era necesar sa se facă dovada ca au lucrat in condiții deosebite de munca, aceasta situație fiind prezumata de lege, iar pentru a doua categorie au fost enumerate unele funcții, cu titlu exemplificativ si pentru care trebuia sa se facă dovada ca au desfășurat activitate in condiții deosebite de munca.
Este adevărat ca funcțiile deținute de reclamanta pentru perioada de referința, nu se regăsesc printre cele enumerate de textul de lege, dar reclamanta a făcut dovada ca a activat in condiții de munca deosebite prin mențiunile înscrise in carnetul sau de munca, potrivit cărora "activitatea desfășurata de reclamanta in perioada 11.04.1979-31.12.1991 se încadrează in grupa a II-a de munca".
Față de această situație, în mod greșit parata nu a procedat la calcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei cu luarea in considerare a perioadei in care a desfășurat activitate in grupa a II-a de muncă.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta.
În motivarea recursului său, pârâta a arătat următoarele: raportat la prevederile HG nr.1223/1990, funcția îndeplinită de reclamantă în perioada 11.04.1974 - 12.11.1993 nu se regăsește în cuprinsul acestui act normativ.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. În acest sens a arătat că încadrarea în grupa II de muncă rezultă din datele înscrise în carnetul de muncă.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, se constată că în cauză instanța de fond a stabilit că pârâta trebuie să aibă în vedere ca încadrată în grupa II de muncă perioada 11.04.1979 - 12.11.1993.
Ca urmare, referirea recurentei la perioada începând cu 11.04.1974 excede obiectului acțiunii și în consecință nu trebuie analizate motivele de recurs pentru perioada 11.04.1974 - 11.04.1979.
În ceea ce privește perioada 11.04.1979 - 12.11.1993 se constată că instanța de fond a reținut în mod corect încadrarea în grupa II de muncă.
Astfel, în carnetul de muncă seria - nr. - s-a înscris la rubrica 31 că în perioada 11.04.1979- 31.12.1991 activitatea reclamantei a fost încadrată în grupa II de muncă în procent de 100% conform "HG nr. 1223".
Apoi, la rubrica 41 apare mențiunea că în perioada 01.01.1992 -12.11.1993 reclamanta a activat în locuri de muncă care se încadrau în grupa II de muncă în procent de 70% conform HG nr. 1223/1990, art. 3 din Ordinul nr.50/1990, Deciziei nr.30/14.12.1990 a C și procesului - verbal din 29.05.1992 al Consiliului de administrație al SC SA
Aceste înscrieri apar a fi făcute în anul 1992 și în anul 1993, deci anterior abrogării HG nr. 1223/1990 prin HG nr. 261/2001.
Potrivit art. 1(1) din Decretul nr.92/1976, "carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea in munca, vechimea neîntreruptă in munca, vechimea neîntreruptă in aceeași unitate, vechimea in funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifara de încadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta.
Față de aceste prevederi și față de prevederile art. 82 alin.2 și art.160 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 și pct. 28 lit.a) din subsecțiunea VII, secțiunea B din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, rezultă că datele cuprinse în carnetul de muncă sunt suficiente pentru stabilirea drepturilor de pensie raportat la grupa Ii de muncă în perioada 11.04.1979 - 12.11.1993.
Mai trebuie avut în vedere că în conformitate cu prevederile art.2 din HG nr. 1223/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupa a II-a de muncă, se făcea de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Acest act normativ se aplica așa cum rezultă din art. 1 personalului care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare.
Ca urmare, nu avea relevanță funcția ocupată ci împrejurările concrete în care persoana respectivă lucra, situația de fapt concretă.
Atributul încadrării în grupa II de muncă revenea deci conducerii societății, avea informațiile necesare și care era deci în măsură să nominalizeze persoanele cu activitate în grupa I de muncă, potrivit condițiilor concrete în care lucra.
De asemenea, potrivit pct.6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Sociale, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Ca urmare, este responsabilitatea angajatorului încadrarea activității în grupe speciale de muncă a activității desfășurate de fiecare salariat, față de condițiile concrete de desfășurare a acesteia, și câtă vreme înscrierea din carnetul de muncă, în cazul de față, nu a fost anulată, recurenta pârâtă nu poate ignora această mențiune pentru simplul motiv că în opinia sa este eronată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civilformulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.308/04.09.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Jud.fond:;
redactat jud. - 15.01.2010
tehnoredactor dispozitiv - gref.-
2 ex./20.01.2010
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
