Alte cereri. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 76/AS
Ședința publică de la 24 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în C,-, împotriva deciziei civile nr. 223/AS/2.12.2008, pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata Casa Județeană de Pensii C, consilier juridic, conform delegației nr.1552/23.02.2009, lipsind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată că recurentul - contestator a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ.declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul intimatei Casa Județeană de Pensii C solicită respingerea contestației în anulare, menținerea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța, considerând că art. 13 și art. 14 din legea nr.44/1994 republicată își mențin conținutul. Totodată arată că se mențin și diferențele de calcul în ce privește stabilirea rentei de veteran de război.
Apreciază reprezentantul intimatei că decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța este legală și temeinică și solicită menținerea acesteia.
INSTANȚA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C să îi plătească începând cu data de 1 martie 2004 renta luând în calcul solda de grad și solda de funcție în conformitate cu nr.OUG 12/2004, întrucât în prezent aceasta îi este plătită având în vedere numai solda de grad.
Totodată, a solicitat ca începând cu data de 1 ianuarie 2008 să-i fie recalculată renta de grad și de funcție ale unui sublocotenent majorată la 50%, așa cum prevede Legea nr. 303 din 13 noiembrie 2007, aplicată din 1 ianuarie 2008.
Prin sentința civilă nr. 257 din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant.
A fost obligată pârâta să recalculeze renta lunară de veteran de război a reclamantului, ca fiind 50% din solda de grad și solda de funcție la minim a unui sublocotenent din cadrul Ap.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile rezultate ca diferență din recalcularea, începând cu luna mai 2005, rentei lunare de veteran de război reprezentând 25% din solda de grad și solda de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul MApN și renta efectiv achitată pe perioada mai 2005 - decembrie 2007 și, respectiv, a drepturilor rezultate ca diferență din recalcularea începând cu luna ianuarie 2008, acestei rente ca fiind de 50% din solda de grad și funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul MApN și renta efectiv achitată pe perioada ianuarie 2008, la zi, până la data acordării acestui drept.
Au fost respinse ca prescrise drepturile solicitate pe perioada martie 2004 - aprilie 2005.
Împotriva sentinței civile nr. 257 din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii
Prin decizia civilă nr.223/AS/0212.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a admis recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și s-a modificat în parte sentința în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată, menținându-se dispozițiile sentinței referitoare la prescripția dreptului la acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Constanțaa reținut următoarele:
Considerentele instanței de fond în sensul că renta lunară ce se cuvine reclamantului ar trebui să se calculeze în funcție de solda de grad și de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, urmează a fi înlăturate, deoarece art. 141, introdus în Legea nr. 44/1994 prin intrarea în vigoare a nr.OUG 12/2004, este un text prin care se completează dispozițiile art. 13 și 14 din aceeași lege și nu unul prin care se modifică ori se abrogă implicit aceste prevederi legale.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2004 conține prevederea expresă că după art. 14 al Legii nr. 44/1994 "se introduce" un nou articol, art. 141. Ori, fiind doar un text de completare, el nu poate conduce la modificarea în vreun fel a dispozițiilor art. 13 și 14 din lege, acestea menținându-și conținutul neschimbat.
Nu se poate susține teza la care face referire prima instanță că veteranii de război, indiferent de ordinele, medaliile și distincțiile pe care le-au primit, sunt îndreptățiți să li se calculeze renta ce se cuvine, în funcție de solda de grad și de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, căci ar însemna să acceptăm ideea că art. 141modificat implicit art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994, ceea ce, așa cum s-a arătat anterior, nu s-a întâmplat, intenția legiuitorului, clar exprimată, fiind doar aceea de a completa legea nu de aom odifica în vreun fel.
Întrucât art. 13 și 14 își păstrează conținutul și după adoptarea art. 141din nr.OUG 12/2004, înseamnă că se mențin și diferențierile de calcul al rentei pentru categoriile de veterani de război la care fac trimitere textele în discuție.
Prin adoptarea nr.OUG 12/2004 s-a intenționat instituirea unui sistem de calcul al rentelor pentru veteranii de război, prin raportare la același criteriu (solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării), deoarece anterior stabilirea rentelor se efectua prin raportare fie la solda unui sublocotenent din Ministerul Apărării, fie la solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Scopul urmărit prin intrarea în vigoare a respectivei ordonanțe a fost, deci, cel de a introduce un unic element de referință în raport de care să se determine rentele veteranilor de război - solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării - pentru că între diferitele categorii de veterani existau discrepanțe nejustificate, solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative fiind mai mică decât cea a unui sublocotenent din Ministerul Apărării. Acesta este și sensul în care trebuie interpretată expunerea de motive a nr.OUG 12/2004.
Adoptarea acestui act normativ a fost determinată de intrarea în vigoare a nr.OUG 2/2004, prin care solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării se majorase, depășind-o semnificativ pe cea a unui sublocotenent din Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Faptul că nr.OUG 12/2004 este, în realitate, o consecință a intrării în vigoare a nr.OUG 2/2004 (și deci că este corect modul în care recurenta pârâtă a calculat renta cuvenită intimatului reclamant) rezultă și din împrejurarea că cele două acte normative au fost adoptate la un interval foarte scurt de timp (nici două luni de zile) de către aceeași autoritate, Guvernul României. Este un aspect ce rezultă și din conținutul Notei de fundamentare a nr.OUG 12/2004.
La aceeași concluzie, a netemeiniciei pretențiilor deduse judecății, se ajunge și prin faptul că în conținutul art. 141se utilizează sintagma "după caz". Existența acesteia confirmă ipoteza că la calculul rentei se vor menține diferențierile dintre veteranii de război ce decurg din interpretarea art. 13 și 14, fiecare dintre cele patru categorii (cazuri) de veterani urmând să beneficieze de o rentă stabilită strict conform procentului și soldei, de grad și/sau funcție, indicate expres de lege prin normele juridice sus amintite.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație în anulare reclamantul.
În motivare a arătat următoarele:
Curtea de Apel Constanțaa interpretat eronat prevederile OUG nr. 12/2004 în special prevederile art. 141întrucât acest text folosește conjuncția "și", în mod greșit avându-se în vedere sintagma "după caz" care se referă la procentul acordat - de 100%, 75% sau 50% în funcție de medalia de veteran primită. A invocat totodată existența a 302 situații de veterani din cadrul MApN și 200 de veterani din cadrul MI care au câștigat aceste drepturi. În acest sens s-au invocat condițiile similare în care a activat în cadrul forțelor armate. În sfârșit, a precizat că "legea 303 nu anulează OUG 12/2004", fără a indica în ce an a fost adoptată legea nr. 303 la care se referă și ce reglementează ea.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Potrivit art.317(1) Cod.pr.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Alineatul (2) al aceluiași articol stabilește însă că, totuși, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Apoi, art.318(1) Cod.pr.civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Se constată că în cauză nu se invocă motive care să se încadreze în prevederile art. 317 Cod.pr.civ.
De asemenea contestatorul nu invocă neanalizarea vreunui motiv de recurs și de altfel nici nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 318 al.1 teza II Cod.pr.civ.
Pe de altă parte, susținerile contestatorului privind greșita apreciere a situației de fapt sau greșita aplicare a unor reguli de drept sau norme juridice concrete, nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială iar o eroare de judecată nu poate fi îndreptată pe această cale întrucât contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește desființarea unei hotărâri irevocabile nu pentru că fondul pricinii nu a fost corect soluționat, ci pentru că instanța de recurs a comis erori materiale.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare și neputând fi valorificate pe această cale greșeli de judecată respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale întrucât a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac ceea ce este ilegal.
Aceasta ar constitui și o încălcare ar constitui o încălcare a principiului securității raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa din prevederile Convenției, ca fiind unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului. Acest principiu a cărui încălcare echivalează cu încălcarea art.61 din Convenție, impune ca o soluție definitivă a oricărui litigiu pronunțată de o instanță judecătorească să nu mai fie repusă în discuție.
De altfel, invocând aceste motive în contestație în anulare, contestatorul nu indică în concret care ar fi greșeala materială a instanței de recurs. Acesta exprimă nemulțumiri cu privire la soluția pronunțată în recurs urmărind o nouă judecare a recursului, aceste nemulțumiri neputând fi însă încadrate în noțiunea de eroare materială.
Rezultă astfel că nu se pot reține nici motive care să se încadreze în prevederile art. 318 Cod.pr.civ.
În consecință, contestația în anulare se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în C,-, împotriva deciziei civile nr. 257/20.06.2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.02.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
- jud. -
02.03.2009/2 ex.
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Maria Apostol, Jelena Zalman
