Alte cereri. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/AS
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuientul, cu domiciliul în C,-, -7,.A,.2,.5 împotriva Deciziei civile nr.163/AS/30.09.2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI, cu sediul în B, sector 2,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuientul, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Revizuientul depune la dosarul cauzei concluzii scrise și precizează că înscrisurile noi sunt două declarații notariale și hotărârea nr.1308/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Totodată revizuientul arată că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat.
Instanța, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Revizuientul, având cuvântul solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea de Construcții în Transporturi, obligarea acesteia să elibereze adeverință privind perioada în care a lucrat reclamantul la Grupul de Șantiere nr. 5 - 01.09.1978-01.06.1988, în funcția de contabil șef, cu program de lucru normal de 10 ore și salarizarea cu spor de salariu de 25 % din salariul tarifar.
A precizat că de la data de 01.06.1984, Grupul de Șantiere nr. 5 s-a reorganizat și a trecut activul și pasivul de la M la cu denumirea de pentru Montaje și Instalații.
La data de 01.12.1988, ca urmare a demarării lucrărilor la Dunăre -Marea Neagră - își mută sediul la -Județ și denumirea în Construcții Montaje.
În urma apariției OUG nr. 4/2005 referitoare la recalcularea pensiilor de care a luat la cunoștință târziu, a demarat investigații pentru depistarea societății care a preluat activitatea Construcții Montaje.
Prin sentința civilă nr.493/22.04.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul.
S-a constatat că susținerile reclamantului referitoare la schimbarea denumirii, preluarea activului și pasivului societății anterioare de către societatea chemată în judecată, nu se confirmă.
Astfel, s-a arătat că din cuprinsul Hotărârii Consiliului de Administrație al Centralei de Construcții Ferate, se constată desființarea de Construcții la data de 01.04.1990 și trecerea activului și pasivului către Construcții hidrotehnice din subordinea directă a Întreprinderii de Drumuri și Poduri Dar, dn adresa nr. 1213/30.06.1990 rezultă că reclamantul a fost angajatul -Șantierul nr. 32, iar din carnetul de muncă al reclamantului, se constată că acesta a fost angajatul - 2 în perioada 01-.07.1977-01.10.1977 iar în intervalul 01.09.1978-01.06.1980, angajatul -Centrala Dunăre -Marea Neagră M, care nu este aceeași unitate cu cea chemată în judecată sau nu s-a demonstrat identitatea acestora.
S-a mai reținut că reclamantul are dreptul de a se adresa angajatorului său pentru a i se elibera adeverință privind activitatea desfășurată, conform disp. art. 40 alin. 2 lit. h codul muncii iar corelativ acestui drept, angajatorului îi incumbă în principal obligația de a elibera actele necesare angajatului său.
Pentru exercitarea acestui drept și îndeplinirea obligației corelative, reclamantul trebuie să producă dovada certă că a avut calitatea de angajat al unității de la care solicită acte, ori în speță cum s-a arătat, nu s-a făcut această dovadă a identității societății chemate în judecată cu societatea la care susține reclamantul că a fost angajat, înscrisurile depuse la dosarul cauzei nefiind edificatoare sub acest aspect.
S-a mai reținut și faptul că din adresa nr. 1003/08.12.2005 aflată la dosar rezultă că arhiva SA Baf ost incendiată, distrusă în totalitate, la 23.01.1999 astfel încât reclamantul nu a fost regăsit ca fost angajat al acestei unități.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurentul că în baza documentelor prezentate a solicitat ca să-i elibereze o adeverință pentru sporurile ce i se cuvin și de care a beneficiat în perioada 01.09.1978 - 01.06.1988, la cele trei unități: Grupul de Șantiere nr.5, pentru Montaje și Instalații și Construcții Montaj - sporul de 25% la salariul tarifar cuvenit pentru programul de lucru efectuat de 10 ore, program dispus de B și transmis unităților de execuție de Centrala Canal - Dunăre Marea Neagră M, pentru perioada 01.09.1978 - 01.06.984 și de Centrala Construcții Ferate B pentru perioada 01.06.1984 - 01.06.1988.
De asemenea a mai solicitat menționarea indemnizației de șantier de 10% la salariul tarifar pentru perioada 01.12.1987 - 01.06.1988 cât a lucrat la, deoarece acesta nu era localnic.
Recurentul apreciază că B trebuia să-i elibereze adeverința necesară conform OUG nr.4/2005 în vederea recalculării pensiei, deoarece această societate a preluat de la. - Șantier 32 activul și pasivul existent precum și personalul și arhiva unității. Urmare Hotărârii Consiliului de Administrație al Centralei de Construcții Ferate B nr.11/4416/3.04.1990 s-a transformat în Șantierul 32 în subordinea care, cu această ocazie a fost subordonată direct Întreprinderii de Drumuri și Poduri B, actuala
În baza documentelor existente la dosarul cauzei, a celor relatate mai sus și a dispozițiilor OUG nr.4/2005 care obligă societățile să elibereze adeverințe în vederea recalculării pensiei, B fiind cea care a preluat arhiva respectivă, recurentul solicită obligarea societății să-i elibereze adeverința necesară la calcularea pensiei.
Prin decizia civilă nr. 163/AS/30.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a respins recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Pentru ca instanța să oblige societatea pârâtă la eliberarea adeverinței cu sporurile de care a beneficiat reclamantul în timpul activității desfășurate în perioada septembrie 1978-iunie 1988, trebuiau administrate probe care să releve faptul că în toată această perioadă, pârâta este cea care a avut calitatea de angajator sau, că aceasta a preluat arhiva fostelor societăți la care reclamantul a fost salariat.
Se arată că în urma reorganizării, pârâta a preluat de la - Șantier 32, activul, pasivul existent precum și personalul și arhiva societății.
Toate acestea rămân însă la stadiul de afirmații pentru că nu există la dosarul cauzei nici un înscris care să facă dovada că au avut loc reorganizări ale celor trei societăți indicate și că, pârâta a preluat arhiva în cazul desființării uneia dintre ele.
În lipsa unor astfel de dovezi, instanța nu poate obliga societatea pârâtă la eliberarea adeverințelor, reclamantul având obligația să identifice mai întâi societatea care deține arhiva cu statele de plată aferente acelei perioade, pentru că datele se extrag din actele originale și sunt certificate de unitate, care își asumă răspunderea pentru corectitudinea mențiunilor efectuate în adeverințele eliberate.
Așadar, criticile recurentului nu pot fi primite, în lipsa unor înscrisuri pertinente care să susțină afirmațiile sale, motiv pentru care nu se impune reformarea sentinței atacate.
Împotriva acestei soluții a formulat cerere de revizuire recurentul - reclamant.
În motivare a arătat că la data de 10.01.2009 a intrat în posesia a două înscrisuri de care nu a avut cunoștință și care confirmă afirmațiile făcute în cererea introductivă (a arătat că cele două înscrisuri sunt anexate cererii de revizuire); la aceeași dată a intrat în posesia unei copii a sentinței civile nr. 1308/14.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța într-o cauză similară, acțiunea fiind admisă; a intrat în posesia adeverinței nr. 334/03.02.2009 eliberată unei alte persoane care i-a fost coleg în perioada 1978 - 1988.
În drept a invocat prevederile art. 322 pct. 5 Cod.pr.civ.
Revizuentul a mai arătat că depune la dosar și alte înscrisuri care demonstrează că SC TBa re calitate procesual pasivă și are obligația să îi elibereze adeverința solicitată, respectiv copia carnetului de muncă, adeverința nr. 1213/30.06.1990 emisă de Șantierul nr. 32, copia Hotărârii Consiliului de Administrație al Centralei de Construcții Ferate B nr. 11/4416/31.04.1990, scrisoarea Societății de Construcții SA B nr. 1055/11.04.2008, copia sentinței civile nr. 1792/16.03.2007 pronunțată de Tribunalul București.
La cerere a atașat înscrisurile de care a făcut vorbire în cerere precum și alte înscrisuri referitoare la raporturile de muncă în care a fost parte și situația unităților la care a lucrat. Revizuentul a arătat în mod expres că înscrisurile care motivează cererea de revizuire sunt: încheierile de legalizare de semnătură nr. 19733 respectiv nr. 19734 din 07.10.2008 - și, Sentința civilă nr. 1308/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța și copia adeverinței nr. 334/03.02.2009.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 322 și următoarele Cod.pr.civ. Curtea constată că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac care nu se poate exercita decât pentru motive expres stabilite de lege, într-un termen anume stabilit, pentru a nu fi încălcat principiul securității raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa din prevederile Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit art. 322 Cod.proc.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați de loc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În nici un caz, în soluționarea unei cereri de revizuire nu se poate proceda la o nouă judecată a cauzei, întrucât principiul securității raporturilor juridice civile impune ca o hotărâre irevocabilă să nu mai fie repusă în discuție iar a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac ceea ce este ilegal.
În cauză, se constată că în a doua parte a cererii de revizuire, revizuentul invocă motive care vizează modul de apreciere a probatoriului de către instanța de recurs, aspecte referitoare la calitatea de succesor în drepturi și obligații a societății pârâte în raport cu angajatorul inițial.
A accepta reluarea judecății recursului pentru a se face o nouă analiză a probelor ar însemna o încălcare ilegală a autorității de lucru judecat.
Aceste motive invocate de revizuent, privind fondul cauzei, nu se încadrează în nici unul din cazuri le prevăzute de art. 322 Cod.proc.civ. În realitate, prin motivarea formulată, revizuentul critică modalitatea de soluționare a recursului, prin prisma unor înscrisuri care au fost analizate și avute în vedere de instanța de fond și de recurs, aceste critici nefiind admisibile.
În ceea ce privește incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod.pr.civ., față de motivele de fapt invocate de revizuent, Curtea constată că în cauză se invocă faptul că, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare noi, însă acestea trebuie să fi fost reținute de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. De asemenea, înscrisurile trebuie să fie anterioare pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere și să nu fi fost prezentate instanței care a pronunțat respectiva hotărâre.
Mai întâi, se constată că două dintre înscrisurile la care face referire revizuentul nu sunt în realitate înscrisuri în sensul art. 322 pct. 5 Cod.pr.civ. ci declarații făcute în fața notarului public și autentificate de acesta (declarația lui și autentificate sub nr. 19733 respectiv nr. 19734din 07.10.2008 la BNP Asociați și B). În aceste două declarații cele două persoane fac referire la reorganizarea unității în care a activat revizuentul. Aceste două declarații, constituie în realitate mărturii ale unor persoane, date în fața notarului public iar nu în fața unei instanțe, fără a respecta principiile oralității, nemijlocirii și contradictorialității care guvernează procesul civil, astfel încât nu sunt probe valabil administrate și oricum, revizuirea pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod.pr.civ. nu poate fi bazată pe proba testimonială ci numai pe înscrisuri, așa cum în mod expres prevede acest text legal.
Sentința civilă nr. 1308/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, nu se încadrează nici ea în noțiunea de înscris la care se referă art. 322 pct. 5 Cod.pr.civ. care are în vedere înscrisurile ca mijloc de probă, este oricum ulterioară pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, privește un terț, și ca urmare nu poate fi avută în vedere în soluționarea cererii de revizuire.
Aceeași este situația adeverinței nr. 334/03.02.2009 emisă de Societatea de Construcții în Transporturi B SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată revizuientul, cu domiciliul în C,-, -7,.A,.2,.5 împotriva Deciziei civile nr.163/AS/30.09.2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI, cu sediul în B, sector 2,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.03.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
redactat jud. - 17.04.2009
tehnoredactor dispozitiv-gref.
2 ex./27.04.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu, Vanghelița Tase
