Asigurări sociale. Decizia 1416/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar NR-
DECIZIA NR.1416
Ședința publică din data de 15 iulie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște, str.- nr.1A, jud.D, împotriva sentinței civile nr.741 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-contestatoare prin avocat din cadrul Baroului D, lipsă fiind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimata-contestatoare.
Avocat pentru intimata-contestatoare arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimata-contestatoare, solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor din întâmpinarea aflată la dosar, menținerea ca temeinică și legală sentinței instanței de fond și obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată către intimata-contestatoare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Casa
Județeană de Pensii D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.-/2.05.2007 emisă de intimată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că prin decizia nr.316/25.04.2007 i s-au anulat deciziile de încadrare în grad de invaliditate pe baza
cărora a fost pensionată și că nu s-a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare, respectiv dispozițiile Legii nr.19/2000, anulându-i-se deciziile de pensionare și imputându-i-se sumele încasate.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.741 din 30 aprilie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația, a anulat decizia nr.24044/02.05.2007 emisă de intimată și a obligat intimata la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata-contestatoare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin decizia nr.316/25.04.2007 Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă a contestatoarei, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr.24044/2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 6009 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.06.2005-01.05.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în gradul de invaliditate.
S-a mai reținut de tribunal, că Direcția de audit Intern și Control din cadrul Casei Naționale de Pensii a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă -Cabinetul Medical
Controlul a avut loc în baza HG nr. 13 /08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340 /2001.
S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
În mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Această concluzie rezultă din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul 340 /2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
S-a mai reținut de instanța de fond, că susținerea intimatei în sensul că, contestatoarea nu ar fi respectat procedura prealabilă de contestare a deciziei de anulare a deciziei medicale, nu este întemeiată întrucât nu face dovada respectării procedurii prevăzute de art.53-56 și 62,63 din Legea nr.19/2000.
Obligația comunicării unui răspuns este instituită de art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 care acordă un termen de 45 de zile pentru rezolvare, urmând a se emite o decizie, cu consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, ce poate fi contestată mai departe în instanță în termen de 30 de zile, ori intimata nu s-a conformat acestor prevederi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod proc.civilă.
Recurenta a învederat faptul că intimata nu a urmat procedura legală sens în care, necontestând răspunsul Oficiului Județean la instanța judecătorească, decizia de anulare asupra capacității de muncă a rămas definitivă. În aceste condiții, decizia de anulare a rămas definitivă iar instanța nu putea să dispună anularea deciziei de încetare a plății pensiei care a fost emisă în baza deciziei de anulare care era definitivă. Astfel, contestatoarea nu a făcut dovada contestării deciziei de anulare nici la Oficiu și nici la instanță.
Pe fondul cauzei, a susținut recurenta, în mod greșit prima instanță a reținut ca temei legal al soluției disp. art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât în mod corect și legal, dispozițiile aplicabile sunt cele prevăzute de art. 41, cap. III, secțiunea din Ordinul menționat, care precizează că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS, ori în cauză au fost constatate erori, așa cum rezultă din Nota de constatare nr. 18392/24.04.2007.
Pentru aceste considerente, s- solicitat admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziilor emise de către recurentă ca fiind legale și temeinice.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la data de 25.04.2007 recurenta a emis decizia 316 prin care a anulat decizia asupra capacității de muncă emisă în anul 2005 pentru intimată, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege. În această decizie este prevăzută și calea de atac a contestației ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Fără să respecte termenul legal de exercitare a căii de atac a deciziei, la data de 2 mai 2007, recurenta emite decizia nr. - prin care dispune încetarea plății de invaliditate începând cu 01.06. 2005 și recuperarea de la intimată a sumei încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate în cuantum de 6009 RON, pentru perioada 01.06.2005 - 01.05.2007. În această decizie se menționează că reprezintă titlu executoriu și poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța competentă.
În aceste condiții, este de netăgăduit că dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000 nu au fost respectate chiar de către recurentă, care nu putea emite decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate decât după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei de anulare asupra capacității de muncă.
Pentru aceste considerente nu se poate reține așa cum în mod greșit susține recurenta, că intimata nu a respectat procedura legală, neputându-se transfera culpa nerespectării legii de către recurentă, cu toate efectele pe care le-a
produs, în sarcina contestatoarei care, așa cum rezultă din actele dosarului a înțeles să conteste și răspunsul primit.
Rezultă din actele dosarului că și în aceste condiții de nerespectare a dispozițiilor art. 53-56 și 62-63 din Legea nr. 19/2000, contestatorul a formulat contestație în legătură cu deciziile emise, astfel încât nu se poate reține critica potrivit căreia procedura legală nu ar fi fost respectată de către contestatoare.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că rima p. instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatoarei anterior, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin. 3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Față de aceste considerente, Curtea reține că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 Cod proc.civilă să îl respingă ca atare.
Văzând și dispoziții art. 274 Cod proc.civilă,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște, str.- nr.1A, jud.D, împotriva sentinței civile nr.741 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, jud.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iulie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. /MD
2 ex/17.07.2008
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
