Asigurări sociale. Decizia 1581/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1581
Ședința publică din data de 22 august 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr. 654 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-intimată reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata a depus la dosar concluzii scrise, filele 6-7, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația reprezentantei recurentei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată solicită admiterea recursului conform motivelor arătate în motivare, modificarea sentinței primei instanțe și, pe fond, respingerea acțiunii și menținerea deciziei emisă de Casa Județeană de Pensii
Curtea
Deliberând asupra recursului civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr.1522/30.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acestei decizii ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că începând cu data de 14.03.2007 prin decizia nr. 530 din 14.03.1995 a fost pensionată pentru pierderea capacității de muncă.
Contestatoarea a invocat excepția inadmisibilității anulării deciziei pentru pierderea capacității de muncă, având în vedere că la data de 10.02.2007 prin decizia nr. 607/10.02.2007 a fost încadrată în gradul II de invaliditate, fără termen de revizuire, conform Legii nr. 19/2000, decizie care nu a fost contestată la Casa Județeană de Pensii D în termen de 30 de zile.
Conform fișelor medicale și a deciziilor privind incapacitatea de muncă de care suferă, a precizat că nu are voie la efort fizic, fiind în incapacitate de muncă.
A mai arătat că, din anul 1995, mers periodic la control medical, a fost internată și se află în permanență sub tratament și întreruperea medicamentației ar genera stări de localizare la pat.
Pentru dovedirea contestației au fost anexate, în copie, deciziile contestate, acte medicale și dovada de primire a deciziei contestate.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică.
Referitor la excepția inadmisibilității a arătat că, în conformitate cu prevederile art.56 alin.2, decizia trebuie contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la casa teritorială de pensii, în speță CJP D -Cabinetul de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă
Serviciul de expertiză și recuperare a capacității de muncă trebuie să se pronunțe asupra contestației și abia după soluționarea acesteia, decizia sau răspunsul dat putea fi contestat la instanța competentă.
Contestatoarea nu a urmat această procedură, contestând decizia nr. 1521/30.10.2007 direct la instanța de judecată, fapt pentru care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
Pe fond, intimata consideră decizia emisă ca temeinică și legală deoarece reclamanta nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a făcut pe baza unor documente contrafăcute.
Motivul pentru care s-a dispus anularea deciziilor anterioare de încadrare în grad de invaliditate a fost determinat de neregulile constatate prin nota de control nr. 50717/30.10.2007, întocmite de Direcția audit Intern și Control din cadrul S referitoare la nerespectarea procedurii de expertizare medicală prin folosirea unor documente neconforme, prin contribuția asistentei medicale din cadrul cabinetului de expertiză împotriva căreia s-a început urmărirea penală.
Au fost anexate întâmpinării, deciziile contestate, nota de constatare nr. 49576/25.10.2007 întocmită de Direcția de Audit Intern și Control a
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.654 din 17 aprilie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația, a anulat deciziile nr. 1521/30.10.2007 și nr. 47/04.01.2008 emise Cabinetul de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M și Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D și decizia nr. - din 07.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 1521/30.10.2007 emisă de Casa județeană de Pensii D -Cabinetul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă M, s-au anulat deciziile nr. 506/14.02.2003, 617/13.02.2004, 629/14.02.2005 pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr.-/07.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 7657 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.11.2004-01.11.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
Totodată, s-a arătat că potrivit prevederilor art.56 al.(6) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă, iar decizia asupra capacității de muncă menționată în cuprinsul deciziei nr.1156/25.10.2007 a devenit definitivă prin necontestare și intrat în circuitul civil, producând efecte juridice depline.
A arătat instanța de fond că, în mod cert, Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, în baza art. 39 din Ordinul 340/2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive, pentru că dispozițiile menționate stabilesc că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se pot emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, iar pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive sau, în cazul deciziei asupra capacității de muncă, în baza unei hotărâri civile pronunțată într-o cerere de anulare a deciziei respective, atunci când se invocă nulități ale acesteia
Tribunalul a mai reținut că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, aflat în subordinea intimatei, nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor întrucât nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act și numai în situația constatării săvârșirii unor fapte penale de către contestator sau de către salariați ai intimatei se poate solicita în cadrul procesului penal anularea deciziilor și a înscrisurilor nereale, precum și obligarea la plata despăgubirilor civile de către persoanele vinovate de săvârșirea faptelor penale.
Deoarece obligația comunicării unui răspuns este instituită de art.56 alin.2 din Lg.19/2000 care acordă un termen de 45 de zile pentru rezolvare, urmând a se emite o nouă decizie cu consultarea obligatorie Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, procedură pe care intimata nu a respectat-o neputându-se menționa de către aceasta că este o situație atipică câtă vreme și-a întemeiat decizia contestată pe dispozițiile art. 53-56 și 62-63 din lg.19/2000 și a indicat drept temei al contestării art.56 alin.2 din Lg.19/2000, cale urmată de reclamantă.
Împotriva sentinței primei instanțe, intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.6, 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că s-a reținut în mod greșit de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, având numărul 50717/30.10.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata-contestatoare a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimata-contestatoare la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe intimată.
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata contestatoare a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.1521/30.10.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emisă pentru intimata-contestatoare, având nr.506/14.02.2003, 617/13.02.2004 și 629/14.02.2005, reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
La numai câteva zile de la emiterea deciziei nr.1521/30.10.2007 și fără a se aștepta ca această decizie să rămână definitivă prin epuizarea căilor legale de contestare, Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr.-/07.11.2007, prin care, având în vedere decizia de anulare nr.1521/30.10.2007 a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatei-contestatoare și recuperarea sumei de 7657 lei de la acesta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.11.2004 - 1.11.2007.
Intimata-contestatoare s-a adresat, în termen legal, cu contestație împotriva deciziei nr.1521/30.10.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, primind decizia nr.47/04.01.2008 a Casei Județene de Pensii D - Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă, prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr.1521/30.10.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.50717/30.10.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr.50717/30.10.2007 invocată de recurentă, a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care, în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că, la dosarul medical, intimata-contestatoare nu a depus documente justificative și acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiar.
În consecință, nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei asupra capacității de muncă.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.654 din data de 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.PC/SȘ
2 ex./29.08.2008
Trib.D nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
