Asigurări sociale. Decizia 1693/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale cod operator 2928
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1693
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 1762 pronunțată la 21 august 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul intimat personal și asistat de avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură al instanței, la 11 noiembrie 2009, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reclamantul intimat, prin avocat având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată. Arata ca instanța de fond a dat eficiență principiului contributivității și că în ce privește reducerea onorariului de avocat sunt incidente prevederile art. 34 alin. 1 din Legea avocaturii, contractul dintre avocat și client neputând fi cenzurat de instanță.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Timiș la 20 februarie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii T solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta să procedeze la recalcularea pensiei prin valorificarea sumelor menționate în adeverințele nr. 1489/17 octombrie 2008, nr. 280/17 februarie 2009 eliberate de SA T și nr. 4324//19 eliberată de SA Reșița, începând cu data de 1 decembrie 2005 potrivit art. 3, art. 7 alin. 3, alin. 5 din OUG nr. 4/2005, HG nr. 1456/2005, Legea nr. 262/7 noiembrie 2008 și emiterea unei noi decizii de pensionare; să oblige pârâta să-i plătească diferențele de drepturi dintre cele cuvenite și cele efectiv încasate potrivit deciziei nr. -/30 noiembrie 2005, în baza art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, HG nr. 1456/2005, Legea nr. 262/7 noiembrie 2008, începând cu data de 1 decembrie 2005, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că în perioada 1 decembrie 1975-31 iulie 1994 realizat venituri suplimentare conform adeverințelor menționate, care nu au fost introduse în carnetul de muncă, dar care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și care au avut un caracter permanent.
Mai arată că în mod greșit aceste venituri nu au fost luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei prin decizia nr. -/10 noiembrie 2000 și -/30 noiembrie 2005, ignorându-se dispozițiile art. 160, 161, 164 alin. 2 litera e din Legea nr. 19/2000 și principiul contributivității și faptul că aceste venituri se încadrează în sporurile pentru care se calculează punctajul mediu anual potrivit art. 4 din OUG nr. 4/2005, anexa pct. V ultima categorie de sporuri, întrucât acestea s-au acordat în proiectare pe fiecare proiect și pe întreaga perioadă de derulare aferentă.
Deși la 11 noiembrie 2008, prin cererea nr. 37966, solicitat pârâtei să-i recalculeze pensia, cu luarea în considerare și a acestor venituri, pârâta i-a respins în mod eronat cererea.
In drept a invocat dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 raportat la art. 5 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 19/2000, art. 19 lit. a-h din Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, art. 2 litera e din Legea nr. 19/2000, art. 160 alin. 5, art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, art. 40 din Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, art. 3, art. 7 alin. 3, 5 din OUG nr. 5/2005.
Prin sentința civilă nr. 1762 pronunțată la 21 august 2009, instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii T să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin valorificarea sumelor menționate în adeverințele nr. 1489/17 octombrie 2008 și nr. 280/17 februarie 2009 emise de SC SA T și adeverința nr. 4324/1/19 noiembrie 2008 emisă de SA Reșița, începând cu data de 23 februarie 2006 și să-i plătească diferențele de drepturi dintre cele cuvenite și cele efectiv încasate, potrivit art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată - onorariu de avocat, a respins acțiunea pentru perioada 1 decembrie 2005 - 22 februarie 2006 ca prescrisă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a beneficiat de venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, cu caracter permanent, venituri care nu au fost trecute în carnetul de muncă, dar au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale.
A apreciat că în mod eronat aceste venituri nu au fost luate în considerare la pensie contrar prevederilor art. 23 alin. 1 litera e din Legea nr. 19/2000, art. 5 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, art. 19 litera a-h din Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, art. 2 litera e din Legea nr. 19/2000.
A apreciat prescris dreptul la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 decembrie 2005 - 22 februarie 2006, deoarece acestea au fost formulate cu depășirea termenului de trei ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii T, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și în subsidiar, reducerea onorariului avocațial motivat de faptul că onorariu este nepotrivit de mare și nu se justifică față de volumul de muncă îndeplinit de avocat, presupus de noutatea și dificultatea litigiului.
Arată că reclamantul nu a depus adeverința nr. 280/17 februarie 2009 decât la dosarul instanței, astfel că acțiunea este prematură; că în cele două adeverințe depuse la casa de pensii sunt menționate venituri suplimentare sub formă de acord și prime, care sunt exceptate prin pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005; că pentru suma menționată în adeverința nr. 280/2009 nu s-a datorat contribuție de asigurări sociale; că fiind norme legale exprese nu se pot aplica principiile de drept; că art. 23 alin. 1 litera a din Legea nr. 19/2000 stabilește baza de calcul a pensiei, iar nu modul de calcul a pensiei.
In drept a făcut aplicarea art. 274 cod procedură civilă.
Reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi cenzurat, că instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, potrivit cu care recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea Legii nr. 19/2000; că introducerea acestor sporuri în baza de calcul contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în prevederile art. 23 din Legea nr. 19/2000; că veniturile menționate în adeverință au fost avute în vedere la plata contribuțiilor, astfel că se impune a fi avute în vedere și la calculul pensiei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod procedură civilă coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Instanța de fond a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente speței.
Adeverințele nr. 4324//19 noiembrie 2008 eliberată de Reșița SA, nr. 1489/17 octombrie 2008 eliberată de SA T certifică primele și veniturile în acord realizate de reclamant în perioada 1976-1983, respectiv 1984-1994, angajatorul certificând că pentru aceste sume s-a plătit contribuția de asigurări sociale, în conformitate cu dispozițiile legale.
Adeverința nr. 280/17 februarie 2009 eliberată de SC SA certifică veniturile încasate de reclamant cu titlu de compensații în perioada 1984-1986 și 1991, pentru aceste venituri unitatea certificând că a fost achitată contribuția la asigurările sociale de stat.
Este adevărat că această adeverință nu a fost depusă la Casa Județeană de Pensii, însă demersul reclamantului urmărește a se stabili dacă aceste venituri trebuie sau nu luate în calculul pensiei, urmând ca la stabilirea datei cu care urmează a se recalcula drepturile de pensie, instanța să aibă în vedere dispozițiile art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, demersul judiciar al reclamantului și cererea de recalculare fiind formulată în interiorul termenului de 5 ani prevăzut de OUG nr. 4/2005.
Este adevărat că dispozițiile art. VI din anexa la OUG nr. 4/2005 prevăd că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord.
In același timp, însă, art. V din anexa la OUG nr. 4/2005 prevede că se iau în calcul alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective. de asemenea că sporurile prevăzute de acest articol se utilizează atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992.
Pe de altă parte, art. IV din același act normativ include la stabilirea punctajului "alte sporuri" acordate de către ministerele de resort conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale.
Din adeverințele depuse la dosar rezultă că pentru veniturile suplimentare s-a achitat contribuția de asigurări sociale, și că ele au avut un caracter de permanență în perioada respectivă.
Și pentru compensațiile menționat în adeverința nr. 280/2009 eliberată de SC SA T, unitatea certifică plata contribuției la asigurările sociale, astfel că sunt neîntemeiate susținerile pârâtei că pentru aceste sume nu s-a datorat contribuția.
Coroborând aceste dispoziții în care se încadrează reclamantul cu prevederile de principiu ale art. 2 din Legea nr. 19/2000,potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale, în mod corect prima instanță a admis acțiunea.
Art. 274 alin. 3 cod procedură civilă prevede că "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
Având în vedere actele întocmite de avocatul reclamantului și depuse la dosarul cauzei, prezența acesteia la fiecare termen de judecată, obiectul și complexitatea cauzei, instanța apreciază că nu se impune diminuarea onorariului perceput de avocatul reclamantului pentru a-l reprezenta în fața instanței de fond, în temeiul art. 274 alin. 3 cod procedură civilă, astfel încât motivul de recurs referitor la reducerea onorariului de avocat va fi respins.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul pârâtei ca neîntemeiat.
In privința cheltuielilor de judecată va face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă și va obliga pârâta recurentă la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantul intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 1762 pronunțată la 21 august 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 13 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
pentru, aflată în CO,
semnează prim grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex./25.01.2010
Primă instanță:, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Maria
