Asigurări sociale. Decizia 1694/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.1694
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr.1763/21.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată avocat -, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că depusă la dosar prin registratura instanței la data de 11.11.2009 întâmpinare din partea reclamantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. nr.1763/21.08.2009 dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis in parte acțiunea formulata de reclamanta, a obligat parata Casa Județeana de Pensii T sa procedeze la recalcularea drepturilor de pensie, reclamantei, prin valorificarea sumelor menționate in adeverințele nr.1666/19.11.2008 si nr. 279/17.02.2009 emise de SC SA T si adeverința nr.4429/02.12.2008 emisa de SA Reșita, începând cu data de 24.02.2006 si să-i plătească diferențele de drepturi dintre cele cuvenite si cele efectiv încasate, potrivit art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005.
A fost obligată parata sa plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecata - onorariu avocat.
S-a respins acțiunea pentru perioada 01.12.2005 - 23.02.2006 ca prescrisa.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în mod eronat, la calcularea pensiei pentru limită de vârstă, prin decizia nr. -/30.11.2005, emisă de Casa de Pensii T, nu s-au luat in considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent obținute de reclamantă și neînscrise în carnetul de munca, dar menționate în adeverințele nr. 1666/19.11.2008 și nr. 279/17.02.2009 emise de T și adeverința nr. 4429/02.12.2008 emisă de Reșița. Aceste venituri suplimentare, cu caracter permanent, nu au fost trecute în carnetul de munca, dar au fost incluse in baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Față de cele de mai sus si ținând cont de dispozițiile art.23 alin.1 lit.e din Legea nr.19/2000 raportate la cele ale art.5 alin.1 și art.2 lit.e din aceiași lege și ale art.19 lit. - h din Normele de aplicare a Legii nr.19/2000, aprobate prin Ordinul nr.340/2001, precum si de faptul că perioadele contributive pot fi dovedite si cu înscrisuri eliberate de angajator, în cazul în care nu sunt menționate în carnetul de muncă, potrivit art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000 și art.40 din Normele de aplicare a legii nr.19/2000, instanța de fond a constatat acțiunea ca fiind întemeiată.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Taf ormulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1763/21.08.2009 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea recursului, se arată că reclamanta intimată nu a depus la Casa Județeană de Pensii adeverința nr. 4429/02.12.2008 emise de Re șița și adeverința nr. 279/17.02.2009 emisă de T, acestea fiind întocmite ulterior cererii înregistrate sub nr. 38347 din 15.01.2008 și soluționată prin adresa nr. 38347 din 15.01.2009 de Casa Județeană de Pensii T, astfel că, față de dispozițiile art. I din Legea nr. 262/2008, este prematură solicitarea reclamantei vizând obligarea instituției recurente la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea sumelor menționate în cele două adeverințe menționate anterior.
Recurenta a arătat că reclamantei i-au fost stabilite drepturile de pensie pentru limită de vârstă în anul 1999, în condițiile Legii nr. 3/1977, iar începând cu 01.12.2005 i s-a recalculat pensia prin Decizia nr. -/30.11.2005. Pentru perioada anterioară datei de 01.04.2004, pentru care s-au eliberat adeverințele nr. 1666/19.11.2008 și nr. 279/17.02.2009 emise de T și adeverința nr. 4429/02.12.2008 emisă de Reșița, sporurile ce se utilizează sunt cele cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, iar nu veniturile care au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Invocând dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă,recurenta a susținut în esență că s-au încălcat dispozițiile pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 potrivit cărora nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord global sau cu bucata, în regie ori după timp pe baza de tarife sau cote procentuale, recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate.
Pe de altă parte, veniturile cu titlu de acord, evidențiate în adeverințe, au fost acordate reclamantei în mod sporadic pe parcursul perioadei în care a fost angajată a societăților emitente adeverințelor și nu se regăsesc în categoria sporurilor, indemnizațiilor și a majorărilor de retribuții tarifare prevăzute în anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Totodată, recurenta a solicitat, în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, reducerea onorariului de avocat, arătând că suma de 900 lei solicitată, cu acest titlu, de către reprezentanta reclamantului este nepotrivit de mare și nu se justifică în raport cu volumul de muncă îndeplinit de avocat în cauză, presupus de noutatea și dificultatea litigiului.
Reclamanta a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, iar susținerile recurentei sunt contrare prevederilor art. 2, art. 23 și art. 78 din Legea nr. 19/2000 referitoare la calculul pensiei în raport de veniturile asupra cărora s-au stabilit și plătit contribuții la asigurări sociale de stat din partea asiguratului.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că dispozițiile art. VI din anexa la OUG nr. 4/2005 prevăd că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord.
În același timp, însă, art. V din anexa la OUG nr. 4/2005 prevede că se iau în calcul alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective. de asemenea că sporurile prevăzute de acest articol se utilizează atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 1.04.1992.
Pe de altă parte, art. IV din același act normativ include la calcularea punctajului "alte sporuri" acordate de către ministerele de resort conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și virat contribuția de asigurări sociale.
Din adeverințele supuse analizei rezultă că pentru veniturile suplimentare reprezentând acord global s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, precum și că de aceste venituri a beneficiat reclamanta în mod permanent fiind adăugate salariului de bază pe parcursul întregii activități desfășurate de reclamant la angajator.
Coroborând aceste dispoziții în care se încadrează reclamanta și cu normele de principiu ale art.2 din Legea nr.19/2000 potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale, se impune concluzia că în mod justificat a fost admisă acțiunea reclamantei.
Art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, prevede că: "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Având în vedere actele întocmite de avocatul reclamantei și depuse la dosarul primei instanțe, prezența acestuia la fiecare termen de judecată de la fond, obiectul și complexitatea cauzei, Curtea apreciază că nu se impune diminuarea onorariului perceput de avocatul reclamantei pentru aor eprezenta în fața instanței de fond, în temeiul prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, astfel încât motivul de recurs referitor la reducerea onorariului de avocat va fi respins.
Concluzionând asupra argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea apreciază că in speță nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtei.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, urmează a obliga pârâta recurentă la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr.1763/21.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
13 noiembrie 2009, în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. -/10.12.2009
Tehnored /10.12./2009/2 ex
Prima instanță - și
Tribunalul Timiș
Președinte:Maria BibereaJudecători:Maria Biberea, Florin Dogaru, Maria Lăpădat
