Asigurări sociale. Decizia 1714/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1714
Ședința publică din data de 01 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1137 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, sat Lazuri, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației nr. 939/29.09.2009, lipsind intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-au depus la dosar prin serviciul registratură concluzii scrise formulate de intimatul-contestator.
Consilier juridic, pentru recurenta-intimată, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta-intimată, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate în sensul respingerii acțiunii iar, pe fond, menținerea deciziilor emise de casa de pensii ca fiind legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, a solicitat anularea deciziei nr. -/02.04.2009.
Motivând, în fapt, cererea, contestatorul a arătat că, prin decizia nr. 3395/03.11.2000, a fost încadrat în gradul II de invaliditate, nerevizuibil, că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.19/2000, intimata avea posibilitatea să conteste decizia în termen de 30 de zile, că încadrarea în gradul de invaliditate s-a efectuat pe baza unor acte medicale, că intimata nu avea posibilitatea legală să mai conteste în prezent decizia medicală.
Contestatorul a mai susținut că măsura suspendării plății pensiei de invaliditate, începând cu data de 01.01.2001, este nelegală pentru că decizia produce efecte de la data emiterii, nu și pentru trecut, iar măsura recuperării sumei de 12835 lei nu se justifică pentru că pensia a fost încasată în baza dosarului medical și a deciziei nr. 3395/03.11.2000, definitivă.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că dispozițiile art.62 alin.1 din Legea nr.19/2000 obligă pensionarii de invaliditate să se prezinte la revizuirea medicală, în funcție de afecțiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, iar contestatorul nu s-a prezentat la termenul stabilit la comisia de expertiză medicală în vederea revizuirii, că măsura suspendării a fost luată în conformitate cu dispozițiile art.92 alin.1 lit.c din Legea nr.19/2000, începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală, contestatorul neprezentându-se la revizuirea medicală periodică în luna decembrie 2000, fapt care a determinat suspendarea plății pensiei de invaliditate, avându-se în vedere și borderoul nr.134/27.02.2009 emis de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, referitor la persoanele care nu s-au prezentat la revizuirea medicală periodică.
Intimata a mai susținut că măsura suspendării plății pensiei începând cu luna următoare celei în care persoana era prevăzută să se prezinte la revizuirea medicală a fost dispusă în baza prevederilor art. 62 alin.4 din Legea nr. 19/2000.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.1137 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis contestația, s-a anulat decizia nr. -/02.04.2009 emisă de intimată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.-/02.04.2009 emisă de intimată, în temeiul art.62 alin.4 și 92 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, art.29, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, s-a dispus suspendarea plății pensiei de invaliditate începând cu data de 01.01.2001 și recuperarea sumei de 12.835 lei, reprezentând pensia de invaliditate încasată necuvenit de contestator în perioada 01.03.2006 - 01.03.2009.
A mai reținut instanța de fond, că din decizia nr. 3395/03.11.2000 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, ca urmare a revizuirii medicale din 03.11.2000, a rezultat că contestatorul a fost încadrat în gradul II de invaliditate, nerevizuibil.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.56 (6) din Legea nr. 19/2000, decizia de încadrare sau de neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
S-a mai reținut de instanța de fond că, întrucât decizia nr. 3395/03.11.2000 nu a fost contestată de niciuna dintre părți, aceasta a devenit definitivă, a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice depline.
Prin urmare, intimata nu avea posibilitatea să dispună suspendarea plății pensiei retroactiv și recuperarea sumei reprezentând pensia încasată în ultimii 3 ani, atâta timp cât decizia de încadrare într-un grad de invaliditate a produs efecte juridice.
Totodată, instanța de fond a reținut că, în situația în care intimata ar fi considerat că încadrarea contestatorului într-un grad de invaliditate este nejustificată, ca urmare a unor acțiuni de control sau autocontrol, se impunea înștiințarea contestatorului prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, să se prezinte în vederea reexpertizării, așa cum se prevede prin art.39, secțiunea C, capitolul III din Ordinul nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, conform cărora oficiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă județene au obligația de a efectua repartizarea cazurilor stabilite prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale, precum și la sesizarea părții interesate.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, eventualele deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, datorate salariaților intimatei, nu pot determina anularea deciziilor de încadrare a persoanelor într-un grad de invaliditate fără verificarea stării lor de sănătate în condițiile prevăzute de Ordinul nr. 340/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D în baza art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr.civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În mod eronat instanța de fond, consideră recurenta, a admis cererea reclamantului și a anulat în parte decizia de suspendare, încălcând astfel prevederile art. 92 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în care se prevede că plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul nu s-a prezentat la revizuirea medicală permanentă. De asemenea, se consideră că instanța de fond a încălcat și prevederile art. 62 alin.1 care prevede obligativitatea revizuirii medicale.
S-a mai menționat că reclamantul nu a făcut nicio dovadă că s-a prezentat la revizuirea medicală periodică din luna iulie 2007, astfel încât i s-a suspendat pensia începând cu luna următoare, respectiv 01.03.2006 și s-a emis decizia -/02.04.2009 prin care s-a stabilit un debit în sarcina intimatului contestator în sumă de 12.835 lei.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Contestatorul este pensionat pentru invaliditate în baza deciziei nr. 3395 din 03.11.2000, stabilindu-se ca prim termen de revizuire luna decembrie 2000. Ulterior, s-a emis o nouă decizie cu nr. -/02.04.2009 prin care s-a dispus suspendarea plății începând cu 01.01.2001 și recuperarea sumei de 12.835 lei reprezentând pensie încasată necuvenit în perioada 01.03.2006 - 01.03.2009.
În mod corect a reținut instanța de fond că, potrivit art. 39 alin.3 din Ordinul nr. 340/2004 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, Secțiunea C, capitolul III, decizia emisă de Oficiul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, ca urmare a activității de control, se aplică de la data emiterii și nu poate opera retroactiv. De altfel, recurenta nu a făcut dovada că înainte cu 10 zile de expirarea valabilității deciziei de pensionare a stabilit un termen pentru revizuirea pensiei intimatului, conform Ordinului nr.340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, Cap.VIII, Secțiunea C, punctul 23.
În consecință, constată sentința instanței de fond ca temeinică și legală și urmează să respingă ca nefondat recursul formulat în conformitate cu disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1137 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat Lazuri, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored /
4 ex./16.10.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond- G;
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
