Asigurări sociale. Decizia 1864/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1864
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva Sentinței Civile nr. 1619/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa Județeană de Pensii C-S, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, precum și faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă, constată litigiul in stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1619/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C S, ce a avut ca obiect anularea Deciziei de pensionare nr. - din 2 mai 2007 emisă ca urmare a recalculării pensiei și emiterea unei alte decizii cu respectarea prevederilor legale privind stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, de 20 de ani, precum și valorificarea veniturilor salariale de care a beneficiat în cursul activității și care sunt evidențiate în Adeverințele nr. 7314/12.02.2007 și 4574/31.07.2006.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut in esență că dreptul de pensie al reclamantei s-a deschis în baza Legii nr. 3/1977, la data de 01.11.1996, pensia fiind stabilită inițial prin decizia privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă cu vechime integrală nr. -/01.11.1989.
Din Fișa de pensie nr. 5878/28 august 1996 cu datele privitoare la vechimea în muncă emisă de Sucursala Minieră M Nouă, instanța de fond a constatatat că, reclamanta a fost încadrată în muncă la data de 01.10.1976 în meseria de excavatorist, fiindu-i stabilit locul de muncă în condiții deosebite, grupa II de muncă conform scrisorii și MS nr. 5535/1991 în procent de 100%.
Începând cu data de 07.03.1977 reclamantei i-a fost schimbat locul de muncă, fiind muncitoare necalificată de suprafață, locul de muncă fiind încadrat tot în grupa II de muncă în baza aceleiași scrisori. Ulterior,la 01.07.1993 reclamanta a fost reîncadrată în meseria de excavatorist, condițiile de muncă fiindu-i stabilite în conformitate cu prevederile Ordinului 125/1990 anexa 2 punctul 54 și a fost menținută astfel până la data pensionării 01.11.1996.
În anexa 2 din Ordinul 125/1990 sunt cuprinse locurile de muncă încadrate în grupa II de muncă, în cazul reclamantei acesta fiind prevăzut la punctul 54, beneficiind de încadrarea în grupa II de muncă aferent locului de muncă prevăzut la punctul 54 din anexa II la ordin, doar începând cu data de 01.07.1993 și până în data de 01.11.1996, o perioadă de doar 3 ani și 3 luni.
Conform punctului nr. 4 din Ordinul 125/1990 coroborat cu punctul nr. 15 din Ordinul 50/1990, metodologia pe baza căreia unitățile efectuau încadrarea în locurile de muncă în grupele I și II de muncă, era cea prevăzută de Ordinul 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurare în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale.
Tribunalul a mai reținut că nu este incident speței art. 9 lit. d) din HG267/1990, ci, art. 2 alin. 1 și alin. 3 din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG 1550/2004 coroborate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual fiind de 25 de ani, întrucât reclamanta nu a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani în grupa I de muncă, ci aceasta a realizat o vechime efectivă în muncă de 20 de ani și 26 de zile, încadrată în grupa II de muncă, și un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, motiv pentru care stagiul complet de cotizare folosit la determinarea punctajului mediu anual nu poate fi de 20 de ani,ci de 25 de ani.
În ceea ce privește neluarea la calcul pensiei a datelor din Adeverințele nr. 7314/12.02.2007 și nr. 4574/31.07.2006, instanța constată că adeverința nr. 7314/12.02.2007 nu a fost anexată cererii de recalculare nr. -/04.12.2006 adresată pârâtei, iar datele din adeverința nr. 7314 au stat la baza emiterii deciziei de recalculare a pensiei contestată nr. -/02.05.2007, existentă la fila 6 dosar fond, din care rezultă că, punctajul mediu anual determinat în urma recalculării prin această decizie este de 0,99973 puncte, față de punctajul mediu anual de numai 0,94427 puncte cât a fost stabilit prin decizia nr. -/31.08.2005 existentă în dosarul de fond în rejudecare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal reclamanta, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 28.01.2009, prin care acesta a solicitat modificarea sentinței supusă reformării,in sensul admiterii cererii sale,așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantei,care,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 7,8 și 9 /pr.civ.,Curtea constată că acestea s-au referit la neluarea in considerare la pronunțarea sentinței atacate a conținutului nr.20589/1996 și nr. 7937/2006,emise de fostul său angajator,ce atestă vechimea efectivă de 20 de ani și 26 de zile desfășurată in grupa I de muncă, determinând totodată aplicarea prevederilor HG nr.1550/2004,in sensul terminării punctajului mediu anual,prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani.
Mai arată recurenta că discordanța dintre conținutul de pensii nr. 5878/1996 și cel al adreselor mai sus menționate s-a datorat modificării succesive a legislației privind pensionarea.
In legătură cu Adeverințele nr. 7314/2007 și nr. 4574 /2006, emise de fostul angajator al reclamantei,recurenta a mai adăugat că acestea nu au fost valorificate in totalitate la calculul pensiei cu toate că au fost depuse la casa teritorială de pensii, fiind înregistrate sub nr. AR 295/2006.
Poziția procesuală a pârâtei intimate a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 18,aceasta solicitând respingerea recursului,ca neîntemeiat.
Analizând recursul reclamantei,prin prisma motivelor invocate,a actelor de procedură efectuate in dosarul de fond,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare in judecată,reclamanta a solicitat recalculare pensiei sale prin utilizarea unui stagiu de cotizare diminuat la 20 de ani,ca efect al aplicării prevederilor HG nr. 1550/2004,in contextul in care ea pretinde că a lucrat in grupa I de muncă o perioadă ce depășește 20 de ani.
Chestiunea modului in care reclamanta a dovedit că a lucrat in grupa I de muncă, in loc de grupa a II -a,cum este menționat in Fișa de pensie nr. 5878/1996 nu prezintă relevanță in prezenta cauză deoarece,oricare ar fi fost condițiile de muncă ale autoarei acțiunii,ele nu sunt apte să determine reducerea stagiului complet de cotizare prevăzut de art. 8 din Legea nr.3/1977.
Astfel,în privința modalității de interpretare și aplicare a prevederilor HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, raportat la art. 14 din Legea nr. 3/1977, Curtea reține că stagiul complet de cotizare aplicabil persoanelor ce au făcut subiect de reevaluare a pensiilor în baza HG nr. 1550/2004 și care au desfășurat activitate în grupe superioare de muncănueste echivalent vechimii menționate în art. 14 alin. 1 și 3 din Legea nr. 3/1977. Aceasta deoarece HG nr. 1550/2004 stabilește o unică posibilitate de echivalare a termenilor cu conținut corespondent din legislațiile ce au vizat succesiv drepturile de pensie ale reclamantei, stagiul complet de cotizare din Legea nr. 19/2000 fiind echivalat cu vechimeaintegralăîn muncă, stabilită prin art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
Legislația anterioară de care a beneficiat reclamanta la momentul pensionării nu consacră o vechime integrală în muncă mai redusă în cazul persoanelor ce au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă față de cele care au muncit în regim normal, ci stabilesc doar dreptul de a se recunoaște vechimea integrală reglementată de ar. 8 alin. 1, chiar anterior cumulării numărului de ani astfel stabiliți, în sensul că pentru grupa I de muncă la un an lucrat se recunoștea o vechime de 1 an și 6 luni, iar pentru grupa a II - a - 1 an și 3 luni.
Mai mult, este de observat că și în cazul Legii nr. 3/1977, ca și în sistemul Legii 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acorda condiționat de întrunirea cumulativă a două condiții - împlinirea unei anumitevârste(de 62 ani bărbații și 57 ani femeile) și realizarea unei vechimi în muncăminime(de 30 ani bărbații și 25 ani femeile - art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977), respectiv, ovârstăstandard de pensionare și un stagiuminimde cotizare (art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
Stagiul complet de cotizare este o noțiune utilizată exclusiv pentru determinarea cuantumului pensiei, iar nicidecum pentru stabilirea dreptului la acordarea acesteia, în anexele la Legea nr. 19/2000 fiind evidențiate distinct stagiile minime de cotizare pentru bărbați și femei și cele complete de cotizare, prima categorie a acestora fiind utilizată pentru a se stabilidacă poate fi acordată pensia(în sensul că solicitantul a prestat muncă un număr suficient de ani, considerat minim, acumulând deci vechimea în muncă la care făcea referire art. 8 alin. 1 și art. 9 alin. 1 din Legea nr. 3/1977), în timp ce stagiul complet de cotizare este reglementat pentrucalculul pensieiprin împărțirea punctelor acumulate în întreaga activitate la numărul de ani care îndreptățesc la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.
Or, art. 14 din Legea nr. 3/1977, nu reglementează un mod decalculdiferit cu privire la pensii, cicondițiidiferite pentru acordarea acestora, pentru persoanele ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă, fiind astfel corespondent nu art. 77, ci art. 41 și următoarele din Legea nr. 19/2000. Așadar, acesta nu reglementează o vechime integrală în muncă diferită de cea din art. 8,ci stabilește doar condiții de vârstă și de stagiu minim diferite pentru persoanele ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă, rezultând astfel că stagiul minim de cotizare necesar acestora este mai redus decât în cazul altor persoane, precum și că acestea pot beneficia de pensia pentru limită de vârstă anterior împlinirii vârstei standard reglementat în art. 8 alin. 1. În fapt, calculul pensiilor a fost reglementat în Legea nr. 3/1977 prin art. 11 și 12, nicidecum prin art. 14.
Așadar, în mod eronat reclamanta susține că prin art. 2 pct.1 din Normele anexă la HG nr. - s-ar fi stabilit un stagiu complet de cotizare mai mic în cazul persoanelor ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă.
In sprijinul acestei interpretări,Curtea constată că problema de drept supusă analizei a fost incontestabil tranșată după motivarea și publicarea in Monitorul Oficial a Deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,prin care instanța supremă, având de soluționat recursul in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Jas tatuat căsingurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Cu privire la adeverința nr. 7314/2007,emisă de SC SA,instanța de recurs constată că reclamanta a făcut dovada că pentru perioada martie 1982-iunie 1989 beneficiat de prevederile Decretului nr. 46/1982,in sensul acordării unei majorări a retribuției tarifare cu 210 lei vechi lunar.
Așa după cum rezultă din preambulul decretului in discuție, drepturile acordate in temeiul acestui act normativ au avut drept finalitatesporirea veniturilor reale ale populației prin creșterea retribuțiilor personalului muncitor, a veniturilor țărănimii, a pensiilor și a celorlalte venituri din fondurile sociale, în corelație cu modificările de prețuri la bunurile de consum și la tarifele pentru servicii.
Deși intenția legiuitorului de la acea vreme de a omite de la calculul pensiei majorările de retribuție acordate diferitelor categorii de salariați rezultă cu certitudine din corpul art. 6 alin.1,teza a II din Decretul nr. 46/1982, potrivit căruia orice alte obligații care se determină, potrivit legii, în funcție de nivelul retribuției se stabilesc fără a se lua în considerare majorările de retribuție prevăzute la art. 1, totuși, din conținutul adeverinței in discuție rezultă cu certitudine că pentru aceste majorări acordate in temeiul decretului s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat,astfel că ele pot face parte din baza de calcul a pensiei.
In privința Adeverinței nr. 4574/2006,eliberată de SC SA, Curtea apreciază că și aceasta îndeplinește toate exigențele art. alin.3 din Legea nr. 19/2000, in sensul că sporul de muncă in timpul nopții acordat reclamantei pentru perioada 1992-1996 avut caracter de continuitate și a făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Concluzionând asupra argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse,Curtea va face aplicarea prevederilor art. 312 alin.1 și art. 304 ind.1/pr.civ., sens in care va admite recursul reclamantei, va modifica parțial sentința recurată în sensul că admite în parte contestația reclamantei,va dispune anularea deciziei nr. -/02.05.2007 emisă de pârâtă și va obliga pârâta să emită o decizie de recalculare în care să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie veniturile rezultate din Adeverința nr. 7314/2007 și Adeverința nr. 4574/2006, ambele eliberate de SC SA.
Cu substituirea parțială a motivării sentinței recurate,vor fi menținute dispozițiile privind cererea de reducere a stagiului de cotizare.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva Sentinței Civile nr. 1619/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică parțial sentința recurată în sensul că admite în parte contestația reclamantei, dispune anularea deciziei nr. -/02.05.2007 emisă de pârâtă și obligă pârâta să emită o decizie de recalculare în care să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie veniturile rezultate din Adeverința nr. 7314/2007 și Adeverința nr. 4574/2006, ambele eliberate de SC SA.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 05.01.2010
Tehnored./05.01.2010/2 ex
Prima instanță:Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
