Asigurări sociale. Decizia 196/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 196
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul formulat de - - împotriva sentinței civile nr. 2709 din 2.12.2009 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimate fiind Școala cu clasele I-VIII Muntenii de și Casa Județeană de Pensii
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata Casa Județeană de Pensii V, comunicată recurentei. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr2709 din 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I - VIII Muntenii de, județul V, și Casa Județeană de Pensii
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta -, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I - VIII Muntenii de și Casa Județeană de Pensii V, obligarea pârâților la plata ajutorului de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, conform art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, ajutor diminuat cu suma de 1750 lei, reprezentând ajutorul primit.
În motivarea acțiunii, reclamanta - a arătat că soțul ei a decedat la data de 13-06-2009, la data decesului fiind cadru didactic la Școala cu clasele I - VIII Muntenii de. Reclamanta a mai precizat că a solicitat unității școlare plata acestui drept, cerere ce nu a fost soluționată, fiind înaintată Inspectoratului Școlar Județean
În drept, reclamanta - a invocat dispozițiile art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, art. 36 alin. 5 lit. f, art. 13 și art. 14 din Contractul Colectiv de munca la nivel unic la nivel de ramură - Învățământ, art. 135 din Legea nr. 19/2000.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Vad epus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, apreciind că acordarea ajutorului de deces în cuantum de 5 salarii urmașilor cadrelor didactice, prevăzut de în Legea nr. 128/1997, încalcă principiul egalității consacrat de Legea nr. 19/2000, ce asigură tuturor participanților la sistemul public un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
La data de 22-10-2009, reclamanta - a depus precizări prin care a arătat instanței că a beneficiat de ajutorul de deces stabilit de Legea nr. 19/2000.
Instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
A reținut prima instanță că potrivit art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de cinci salarii ale persoanei decedate.
Ulterior, a fost adoptata Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, care prevede, în art. 98 alin. 1 lit. f, ca asigurații sistemului public au dreptul în afară de pensie, la ajutor de deces.
Art. 126 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că, în cazul decesului asiguratului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană, care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces și care poate fi, după caz, soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moștenitorul, în condițiile dreptului comun, sau, în lipsa acestuia, oricare persoană care face această dovadă. Conform alin. 2, cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, și nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și făcut public de către CNPAS, conform art. 5 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Art. 128 din Legea nr. 19/2000 prevede că ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat și se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces, plata fiind făcută de către angajator, în cazul decesului unei persoane care își desfășoară activitatea pe baza de contract individual de munca, conform art. 135 lit. a din același act normativ.
Din examinarea acestor prevederi legale, instanța a reținut că există un singur ajutor de deces, care se acordă în aceleași condiții, se suporta din același fond, respectiv din bugetul asigurărilor sociale, și se achită de către angajator. Ajutorul de deces este un drept de asigurări sociale acordat asiguraților sistemului public, care se organizează și funcționează pe baza principiilor enumerate în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Prin lege specială sau prin contracte colective de muncă pot fi prevăzute ajutoare pentru salariați, inclusiv ajutor de deces, altul decât cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, însă, pentru a reține natura lor diferită, este necesar ca aceste ajutoare să fie suportate de către angajator, deci plata lor să nu se facă din bugetul asigurărilor sociale.
Așadar, ajutorul acordat în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, reglementat prin art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, este același cu ajutorul acordat în caz de deces al oricărui asigurat al sistemului public, reglementat ulterior prin art. 98 lit. f din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește cuantumul acestui ajutor, ținând seama de succesiunea în timp a celor două acte normative, precum și de dispozițiile art. 198 din Legea nr. 19/2000, conform cărora orice alte dispoziții contrare prezentei legi se abrogă, s-a reținut că acest cuantum se stabilește anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie brut pe economie prognozat și publicat de către CNPAS.
Față de acestea, instanța a apreciat că acțiunea este neîntemeiată,respingând-o ca atare.
Soluția astfel pronunțată a fost dată cu opinia separată a asistenților judiciari,opinie ce are doar rol consultativ, aceștia considerând că acțiunea ar fi fost întemeiată și ar fi trebuit admisă.
S-a motivat în opinia separată că potrivit art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, ajutorul de deces în cazul decesului unui cadru didactic este în sumă de cinci salarii ale persoanei decedate și se plătește din bugetul asigurărilor sociale. Acest drept este prevăzut și în Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură de învățământ.
Totodată, conform prevederilor art. 135 lit. a din Legea nr. 19/2000, ajutorul de deces se achită în termen de 24 ore de la solicitare de către angajator în cazul decesului asiguratului prevăzut de art. 5 alin. 1 pct. I și II, respectiv al unui membru de familie al acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurenta că soluția a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în mod greșit prima instanță reținând că sunt aplicabile dispozițiile legii19/2000 și nu cele cuprinse în art.106 alin.2 din legea 128/1997.
A susținut recurenta că dispozițiile art.106 alin 2 din legea 128/1997 fiind cuprinse într-o lege organică specială trebuiesc aplicate cu prioritate,întrucât consacră o soluție legislativă diferită de norma generală,așa cum au și susținut și asistenții judiciari în opinia separată formulată.
Mai arată recurenta că acest ajutor de deces este inserat și în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură -Învățământ.
Recurenta mai invocă și Decizia Curții constituționale nr.248 din 06.03.2008 prin care s-a statuat că legiuitorul este în drept să stabilească conținutul,condițiile și limitele acordării acestui drept putând ca în considerarea unor situații obiectiv diferite,să instituie un tratament juridic diferențiat fără a contraveni dispozițiilor constituționale ce consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor. Curtea Constituțională a statuat că principiul egalității în drepturi nu înseamnă omogenitate,situații de fapt obiectiv diferite justificând instituirea unui tratament juridic diferențiat.
Arată recurenta că art.106.2 nu a fost abrogat de art.198 din legea 19/2000 întrucât nu este contrar acestuia din urmă,ci vine în completarea normelor ce reglementează cadrul general al asigurărilor sociale de stat.
Faptul că acest articol 106 alin 2 nu a fost abrogat rezultă și din soluțiile date de Curtea Constituțională care s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate,respingând excepția, ceea ce denotă că dacă ar fi fost abrogat acest articol nu s-ar mai fi putut pronunța asupra lui în sensul declarării ca fiind constituțional.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc civilă Curtea, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care prevede, în art. 98 alin. 1 lit. f, că asigurații sistemului public au dreptul, în afară de pensie, la ajutor de deces. Art. 126 alin. 1 din același act normativ prevede că, în cazul decesului asiguratului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană, care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionat de deces și care poate fi, după caz, soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moștenitorul, în condițiile dreptului comun, sau, în lipsa acestuia, oricare persoană care face această dovadă. Conform alin. 2, cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, și nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și făcut public de către CNPAS, conform prevederilor art. 5 alin. 3.
Art. 128 din Legea nr. 19/2000 prevede că ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat și se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces, plata fiind făcută de către angajator, în cazul decesului unei persoane care își desfășoară activitatea pe bază de contract individual de muncă, conform art. 135 lit. a din același act normativ.
Din examinarea acestor prevederi legale, se constată că există un singur ajutor de deces, care se acordă în aceleași condiții, se suportă din același fond, respectiv din bugetul asigurărilor sociale, și se achită de către angajator. Ajutorul de deces este un drept de asigurări sociale acordat asiguraților sistemului public, care se organizează și funcționează pe baza principiilor enumerate în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Prin lege specială sau prin contracte colective de muncă, pot fi prevăzute ajutoare pentru salariați, inclusiv ajutor de deces, altul decât cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, însă, pentru a reține natura lor juridică diferită, este necesar ca aceste ajutoare să fie suportate de către angajator, deci plata lor să nu se facă din bugetul asigurărilor sociale.
Așadar, ajutorul acordat în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, reglementat prin art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, este același cu ajutorul acordat în caz de deces al oricărui asigurat al sistemului public, reglementat ulterior prin art. 98 alin. 1 lit. f din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește cuantumul acestui ajutor, ținând seama de succesiunea în timp a celor două acte normative, precum și de dispozițiile art. 198 din Legea nr. 19/2000, conform cărora orice alte dispoziții contrare prezentei legi se abrogă, se constată că acest cuantum se stabilește anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și făcut public de către CNPAS.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința ca fiind legală și temeinică.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 2709 din 3.12.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored./
2 ex. - 5.03.2010
Tribunalul Vaslui -
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
