Recalculare pensii. Decizia 194/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 194
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul formulat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 1970 din 27.11.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul, comunicată recurentei. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I Depune delegație la dosar. Arată că au primit întâmpinarea și că nu mai are de formulat alte cereri.
Intimatul arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată ți acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii. Mai solicită să se verifice și să se constate că au valorificat în mod corect dovezile din dosarul administrativ de pensionare. Arată că intimatul a lucrat la. și că legislația i-a încadrat în grupele speciale de muncă din 18.03.1969. Precizează că intimatul a semnat fișa de pensie și a arătat că este de acord cu tot ce este înscris acolo și că în carnetul de muncă nu este făcut nici o mențiune cu privire la o încadrare într-o grupă specială de muncă. Ulterior unitatea îl încadrează întâi în grupa a doua de muncă, printr-o adeverință emisă în anul 1999, și apoi în grupa întâi de muncă, printr-o adeverință din anul 2005. Mai precizează că în adeverințe se indică că s-a plătit -ul pentru grupă deși aceasta nu exista pentru grupă în perioada menționată. Mai arată că în anul 2008 i se eliberează intimatului o adeverință pentru perioada 20.02.1947 - 1.09.1947, conform Ordinului 92, ordin ce se aplică doar personalului în activitate. Se arată în adeverință că datele au fost extrase din carnetul de muncă, dar în acesta nu avea cum să scrie ceva deoarece la acea vreme nu exista cadru legal. Consideră că adeverința emisă e nelegală.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că motivele invocate de recurentă nu au nici o relevanță și sunt în contradicție cu probele administrate. Precizează că în Ordinul 92/1975 se spune să se treacă obligatoriu în carnetul de muncă grupele I și II de muncă. Nu se pune problema ca unitatea să nu cunoască grupele de muncă deoarece acestea erau fixate de aceasta împreună cu sindicatul. Mai arată că a lucrat noaptea timp de 42 de ani și că a făcut demersuri timp de 20 de ani la Casa Județeană de Pensii pentru a fi încadrat la grupa I de muncă conform Ordinului 50/1994. În acesta spune că persoanele prevăzute la art.123 au dreptul la grupa I de muncă. Mai precizează că decizia nr.87/3.07.1999 a Curții Constituționale spune că cei care au ieșit la pensie înainte de anul 1990 au aceleași drepturi cu cei care au ieșit la pensie după 1990. Mai solicită cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând deplasările la B și Râmnicul V, și daune morale de 3000 lei pentru cei 23 de ani în care a umblat și și-a solicitat dreptul.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 4016/99/23.06.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii I, solicitând recalcularea drepturilor de pensie și plata diferențelor de pensie cuvenite.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că drepturile de pensie au fost stabilite luându-se în considerare o vechime în muncă de 40 ani, 3 luni și 26 zile în condiții normale de muncă. Perioada 20.02.1947 - 05.05.1947 nu a fost valorificată de către pârâtă la stabilirea drepturilor de pensie motivat de faptul că în acea perioadă ar fi fost practicant. În realitate susține reclamantul că a lucrat la Regionala CFR Iop erioadă de 40 ani, 6 luni și 11 zile, în carnetul de muncă existând mențiunea că a fost repartizat din școală și angajat începând cu data de 20.02.1947. De asemenea, din adresa nr. 1.8.d/183/2008 rezultă că a fost angajat pe postul de "impiegat mișcare" începând cu data de 20.02.1974, iar din adresa nr-/03.08.2006 rezultă veniturile realizate în perioada 20.02.1947 - 05.05.1947. În concluzie, în mod eronat pârâta u i-a luat în considerare perioada 20.02.1947 - 05.05.1947.
Mai susține reclamantul că în mod eronat pârâta a reținut că stagiul de cotizare este realizat în grupa a III - a de muncă. În acest sens, din adeverința nr. 1.8.d/183/2008 rezultă că perioada de 40 ani, 6 luni și 11 zile se încadrează în grupa I de muncă. Mai mult, în toată perioada a lucrat numai la siguranța circulației, iar potrivit Ordinului nr. 50/1990 și a Ordinului nr. 125/1990, funcția de impiegat de mișcare era încadrată în grupa I de muncă.
La primul termen de judecată, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a perioadei 02.02.1947 - 01.09.1987 (40 ani, 6 luni și 11 zile) ca reprezentând stagiu de cotizare în grupa I de muncă, plata sumei rezultată din trecerea de la grupa a II - a la grupa I pentru perioada 21.09.1975 - 01.09.1987, plata sumelor datorate ca urmare a încadrării în grupa a III - a pentru perioada 01.09.1987 - 31.09.2009.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că începând cu data de 01.09.1987, reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și pentru limită de vârstă, în baza Legii nr. 3/1977, prin decizia nr. 83742/27.08.1987. Prin decizia din 30.06.2005 s-a evaluat și recalculat pensia reclamantului conform nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005, iar ulterior s-au recalculat drepturile de pensie prin ca urmare a valorificării adeverințelor nr. 738/02.03.2006 și nr. 24/02.06.2006. Ulterior, prin decizia din 01.07.2007 s-a majorat pensia din oficiu, în baza nr.OUG 19/2007.
În ceea ce privește perioada 20.02.1947 - 05.05.1947, susține pârâta că în această perioadă reclamantul a urmat cursuri de perfecționare sau calificare. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de recunoaștere a încadrării în grupa I de muncă a perioadei 20.02.1947 - 01.09.1987, pârâta precizează că încadrarea în grupa I de muncă este nelegală. Astfel, reclamantul a semnat fișa de pensie la data de 12.06.1987, în sensul că este de acord cu înregistrările din această fișă. Mai mult, din adeverința nr. 8/312.10.1999 rezultă în perioadele 01.11.1952 - 01.11.1955 și 01.12.1955 - 01.04.1965 activitatea desfășurată de reclamant s-a încadrat în grupa a II - a de muncă. În adeverință se menționează că datele au fost extrase din carnetul de muncă, fapt care nu este adevărat întrucât în carnet nu există precizări cu privire la grupele de muncă. De asemenea, Ordinul nr. 50/1990 se aplică doar persoanelor în activitate la data intrării în vigoare și numai pentru activitățile desfășurate după data de 18.03.1969. Prin urmare, susține pârâta că adeverința nr. 8/312.10.1999 a fost emisă fără respectarea legislației în vigoare, astfel încât nu poate fi valorificată. În același sens, și adeverința nr. 1.8.d/247/2005 a fost emisă fără respectarea legislației în vigoare, neputând fi valorificată la recalcularea drepturilor de pensie.
Mai precizează pârâta că ulterior angajatorul a emis adeverința nr. 1.8.d/183/16.09.2008 prin care a modificat datele din primele două adeverințe și a menționat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 20.02.1947 - 01.09.1987 se încadrează în grupa I de muncă, conform Legii nr. 226/2006. Or, această lege privește condițiile speciale de muncă și se aplică după data de 01.04.2001. De asemenea, pârâta precizează că lipsa mențiunii din carnetul de muncă cu privire la menționarea grupelor de muncă nu poate fi acoperită prin nici un alt act. Doar dacă există mențiuni în carnetul de muncă, dar acestea prezintă vicii, înlăturarea lor se poate face în baza adeverințelor eliberate în conformitate cu Ordinul nr. 50/1990. În plus, întreaga răspundere la care face referire legislația în materie, pe care și-o asumă unitatea când eliberează adeverințe, se referă la răspunderea față de angajații unității și nu la răspunderea față de casa de pensii.
Pârâta mai învederează faptul că stagiile recunoscute în sistemul public de pensii ca fiind realizate în grupe superioare de muncă sunt guvernate de Legea nr. 19/2000 și Ordinul nr. 50/1990 și că, până la apariția Legii nr. 49/1992, inscripționarea din carnetul de muncă referitoare la grupe de muncă este obligatorie numai dacă este corectă și legală. Pentru perioadele ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992 este necesară adeverința eliberată de unitatea angajatoare, pentru certificarea lucrului în condiții superioare de muncă, dacă prevede procentul cu care s-a contribuit la bugetul de asigurări sociale.
La termenul de judecată din 28.10.2009, reclamantul a precizat că solicită recalcularea drepturilor de pensie luând în considerare un stagiu total de cotizare de 40 ani, 6 luni și 11 zile realizat în grupa I de muncă. De asemenea, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată începând cu data de 01.09.1987.
Față de precizările reclamantului, instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferenței dintre drepturile de pensie încasate și cele cuvenite pentru perioada 1987 - 01.06.2006.
Prin sentința civilă nr.1970 din 27.11.2009 Tribunalul Iași admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a unui stagiu total de cotizare de 40 ani, 6 luni și 11 zile realizat în grupa I de muncă, drepturile astfel recalculate urmând a fi stabilite începând cu data de 01.10.2008.
Obligă pârâta să achite reclamantului diferența dintre drepturile de pensie astfel recalculate și drepturile de pensie încasate pentru perioada 01.10.2008 - 27.11.2009.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata diferenței dintre drepturile de pensie recalculate și drepturile de pensie încasate pentru perioada 01.06.2006 - 30.09.2008.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata diferențelor de pensie cuvenite pentru perioada 01.09.1987 - 31.05.2006, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită. Astfel, potrivit prevederilor Decretului nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Or, în speță, reclamantul a formulat prezenta cerere de chemare în judecată la data de 23.06.2009, astfel încât pentru perioada 1987 - 01.06.2006 instanța reține că este prescris dreptul la acțiune al reclamantului, în ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferenței dintre drepturile de pensie încasate și cele cuvenite.
Pe fond instanța reține că prin decizia nr. 83742/27.08.1987, reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și pentru limită de vârstă începând cu data de 01.09.1987, în temeiul Legii nr. 3/1977. Prin decizia din 30.06.2005, drepturile de pensie au fost recalculate conform nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005. Ulterior, pârâta a mai emis două decizii de recalculare a drepturilor de pensie ca urmare a valorificării adeverințelor nr. 738/02.03.2006 și nr. 24/02.06.2006, iar prin decizia din 01.07.2007 s-a majorat pensia din oficiu, în baza nr.OUG 19/2007. Din documentația depusă la dosarul cauzei rezultă că pârâta nu a luat în considerare la stabilirea drepturilor de pensie perioada 20.02.1947 - 05.05.1947. De asemenea, tot din cuprinsul documentației rezultă că stagiul de cotizare de 46 ani, 3 luni și 26 zile a fost valorificat ca stagiu realizat în condiții normale de muncă.
Prin adresa nr. 59204/15.10.2008, pârâta i-a comunicat reclamantului, urmare a cererii formulată de acesta și înregistrată sub nr. 59204/18.09.2008, că perioada 20.02.1947 - 05.05.1947 cât a fost practicant nu a fost inclusă în calculul vechimii în muncă întrucât nu se face dovada că ar fi fost retribuit. Referitor la recunoașterea unei perioade lucrate în grupa I de muncă, pârâta i-a comunicat că își menține punctul de vedere exprimat anterior.
Se mai reține de către instanță că din cuprinsul carnetului de muncă rezultă că reclamantul s-a angajat la data de 20.02.1947, iar la data de 05.05.1947 a fost definitivat în funcție. De asemenea, din adeverința nr. 1.8.d/183/2008 rezultă că reclamantul a fost salariat în perioada 20.02.1947 - 01.09.1987, iar din adeverința nr-/03.08.2006 rezultă veniturile realizate de reclamant inclusiv în perioada februarie mai 1947.
În consecință, față de aceste două adeverințe și de mențiunile din carnetul de muncă, se reține de către instanță că în mod greșit pârâta nu a procedat la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a perioadei 20.02.1947 - 05.05.1947 ca reprezentând vechime în muncă.
Se mai reține de către instanță că din cuprinsul adeverinței nr. 1.8.d/183/2008 din 16.09.2008 eliberată de CNCF "CFR" - Sucursala Regională de Ferate I, rezultă că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 20.02.1947 - 01.09.1987 (40 ani, 6 luni și 11 zile) se încadrează în grupa I de muncă. Totodată, în această adeverință se specifică faptul că se anulează adeverința nr. 1.8.d/247/05.09.2005.
Având în vedere dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 și adeverința nr. 1.8.d/183/2008 din 16.09.2008, se reține de către instanță că în mod nelegal pârâta nu a valorificat perioada de 40 ani, 6 luni și 11 zile (20.02.1947 - 01.09.1987) ca reprezentând stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă.
În consecință, instanța constată că este întemeiată cererea contestatorului de obligare a pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a unui stagiu total de cotizare de 40 ani, 6 luni și 11 zile realizat în grupa I de muncă. În ceea ce privește momentul de la care urmează a fi recalculate drepturile de pensie, se reține de către instanță că din cuprinsul adresei nr. 59204/15.10.2008 rezultă că reclamantul a formulat o cerere în acest sens la data de 18.09.2008 (cererea nr. 59204). Având în vedere faptul că drepturile recalculate se acordă începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a formulat cererea, faptul că cererea a fost formulată de către reclamant la data de 18.09.2008, precum și faptul că adeverința nr. 1.8.d/183/2008 a fost eliberată la data de 16.09.2008, instanța reține că reclamantul este îndreptățit la recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 01.10.2008.
În consecință, instanța reține că este întemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile de pensie astfel recalculate și drepturile de pensie încasate pentru perioada 01.10.2008 - 27.11.2009.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata diferenței dintre drepturile de pensie recalculate și drepturile de pensie încasate pentru perioada 01.06.2006 - 30.09.2008, instanța constată că aceasta este neîntemeiată având în vedere faptul că drepturile de pensie recalculate se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a formulat cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii I, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că prima instanță în mod greșit a reținut că intimatul a desfășurat activitatea în grupa I de muncă în perioada 20.02.1947 - 01.09.1987, deoarece legislația muncii în vigoare în acea perioadă nu prevedea că activitatea desfășurată de impiegatul de mișcare, manevrantul de vagoane și de operatorul regulator de circulație se încadra în grupa I de muncă.
Fișa de pensie ce cuprinde datele extrase din carnetul de muncă seria - nr.75069 nu menționează că intimatul a lucrat în grupă superioară de muncă, aceasta fiind însușită prin semnătură. În plus, la dosar se află adeverința nr.8/12.10.1999 emisă de Regionala de Ferate I care certifică că în perioada 01.11.1952 - 01.11.1955 și 01.12.1955 - 01.04.1965 activitatea desfășurată de contestator se încadrează în grupa a II-a de muncă, datele fiind extrase din carnetul de muncă. Se mai menționează că la data de 01.02.1990 contestatorul nu mai era în activitate, ceea ce înseamnă că nu avea cum să fie încadrat în grupă de muncă în anul 1955 conform Ordinului 50/1990, care a intrat în vigoare la 01.03.1990.
Prin urmare, consideră că adeverința s-a emis fără respectarea legislației în vigoare.
Mai motivează recurenta că adeverința nr.1.8.d/183/16.09.2008 care modifică datele din adeverințele anterioare extrage datele tot din carnetul de muncă și nu din alte documente sau evidențe aflate în posesia unității angajatoare cum era corect.
Mai motivează recurenta că actele normative care reglementau fostele grupe de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare art. 198 din Legea nr. 19/2000.
După data de 01.04.2001 nu mai există baza legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 se va face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 01.04.2001 prin proces verbal, decizie, table, hotărârea consiliului de administrație și sindicatului, pontajele lunare, registrul de evidență intrărilor în subteran.
În prezent, angajatorii și cu atât mai puțin deținătorii de arhive, nu au temei legal pentru nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001 în grupe superioare de muncă, ci doar pentru atesta un fapt consumat anterior acestei date, prin înscrieri în carnetul de muncă conform Decretului 92/1976 ori prin adeverințe. Adeverințele trebuie să îndeplinească condiții de fond - mai ales de fond și de formă pentru putea constitui dovezi legale, valabile conform art. 160 alin.7 din Legea nr. 19/2000.
În conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/16.04.1976 privind carnetul de muncă și ale nr. 136/29.07.1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, înregistrarea în carnetul de muncă a activităților desfășurate în grupele I și a II- de muncă era obligatorie.
Casa de Pensii consideră că lipsa inscripționării în carnetul de muncă unei perioade încadrate în grupe superioare de muncă în fostul sistem de asigurări sociale este dovadă clară că activitatea persoanei nu fost încadrată în grupă superioară de muncă de către unitatea angajatoare.
Lipsa mențiunii din carnet nu poate fi acoperită prin nici un alt act. Doar dară ar exista mențiuni în carnet dar acestea ar prezenta vicii de formă sau de fond, înlăturarea acestora se poate face numai în baza adeverințelor întocmite și eliberate în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 590/2008.
Prin urmare, consideră că este imposibil, atâta timp cât asiguratul și unitatea angajatoare nu pot face dovada încadrării activității lor în grupă de muncă, altă instanță decât cea care cunoaște faptele anterioare datei de 01.04.2001, să poată stabili, fără vedea documentele verificabile existente în cadrul unităților angajatoare, dacă o persoană desfășurat activitate în grupe superioare de muncă, cu atât mai puțin ea, care cunoaște un singur fapt palpabil - Legea nr. 49/1992 stabilit procente diferențiate pe grupe de muncă de contribuție la CAS, așa că începând cu data de 01.04.1992 au început modeste încasări la bugetul de asigurări sociale iar apoi de la 01.04.2001, bugetul de asigurări sociale început să capete consistență.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Problema litigioasă este dacă la recalcularea pensiei casa de pensii avea obligația de a valorifica și adeverința nr.1.8.d/183/2008 eliberată de Regionala de Ferate I care atestă în încadrarea contestatorului în grupa I de muncă în intervalul 20.02.1947 - 01.09.1987 și prin urmare, luarea în considerare a unui stagiu total de cotizare de 40 ani, 6 luni și 11 zile realizat în grupa I de muncă.
A susținut recurenta că adeverința nu este legală dat fiind faptul că activitatea prestată de contestator nu se circumscrie dispozițiilor legale relative la prestarea în locuri de muncă cu condiții nocive, grele și periculoase.
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a emis Ordinul nr.590 din 15.09.2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
În art.4 din anexa la ordin se prevede că "Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează".
Potrivit punctului 6 "Adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, se utilizează la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă".
Verificând comparativ adeverința nr.1.8.d/183/2008 eliberată de Regionala de Ferate I cu modelul din anexă, Curtea constată că aceasta cuprinde mențiunile minime obligatorii prevăzute de lege astfel încât să fie valorificată la pensie.
În ceea ce privește încadrarea activității contestatorului în dispozițiile legale invocate în adeverință, ca temei al grupei de muncă recunoscute, Curtea notează că, în conformitate cu art.4 al Ordinului citat anterior angajatorul este singurul răspunzător de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise. În atare situație, casa de pensii nu paote intervene în verificarea conformității datelor din adeverință cu actele normative ce au constituit fundamental încadrării în grupă.
Prin consecință, în mod corect a dispus instanța obligarea casei de pensii de a valorifica grupa de muncă reținută în această adeverință la recalcularea pensiei și implicit de a recalcula drepturile de pensie încasate pentru perioada 01.06.2006 - 30.09.2008.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va respinge recursul ca nefundat.
Cererea intimatului de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă întrucât acesta nu a dovedit efectuarea unor atari cheltuieli în rrecus, conform art.1169 civil.
Cererea de intimatului de obligare a recurentei la plata daunelor morale, va fi de asemenea respinsă, motivat de faptul că, pe de o parte nu a formulat cerere de recurs, iar pe de altă parte că, potrivit dispozițiilor art.294 prciv combinat cu art.316 pr.civ în recurs nu se pot face cereri noi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1970 din 27.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Respinge cererea intimatului de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.- -
16.03.2010- 2ex.
Tribunalul Iași:
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
