Asigurări sociale. Decizia 2008/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. 6038,-
DECIZIA nr.2008
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul domiciliat în G,-, județul D, împotriva deciziei civile nr.694 din data de 7 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuentul personal, intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic, conform delegației depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Revizuentul, personal și intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii D, prin consilier juridic, arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația părților, în sensul că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Revizuentul, personal având cuvântul în fond solicită admiterea cererii de revizuire, rejudecarea recursului și pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată inițial.
Arată că cererea sa de revizuire se întemeiază pe disp. Art.322 pct.7 pr.civilă, apreciind că decizia pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI se află în contradicție cu sentința nr.152 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Consilier juridic, pentru intimata în revizuire solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de disp. Art.322 pct.7 pr.civilă.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- petentul a formulat contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr.-/03.11.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, solicitând emiterea unei noi decizii prin care să fie respectate dispozițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 3/1977 în sensul utilizării unui stagiu complet de cotizare de 20 ani și să dispună obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie dintre pensia încasată în prezent și cea cuvenită începând cu 1 decembrie 2005 la zi.
Contestatorul a motivat contestația arătând că a fost pensionat pentru limită de vârstă la data de 08.10.1998 prin decizia -/03.11.1998 după care pensia i-a fost recalculată prin decizia nr. -/19.07.2007 conform OUG nr. 4/2005. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1977, contestatorul arătat că după un stagiu de cotizare de peste 20 ani lucrați în grupa I de muncă îi sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din OUG 4/2005, norma metodologică a art. 2 alin.3 din Hotărârea nr. 1550/2004 și dispozițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 3/1977, dispoziții legale care nu au fost avute în vedere de către intimată. Așa fiind acesta a apreciat că a fost prejudiciat de către intimată prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 ani în locul celui de 20 de ani stabilit de dispozițiile legale în vigoare.
La termenul de judecată din data de 20.01.2009 intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nelegală și netemeinică, întrucât drepturile contestatorului au fost corect și legal acordate, în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1550 din 23.09.2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public și dispozițiilor Legii nr. 3/1977. mai arătat intimata că în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și nu de 20 ani astfel cum a contestatorul. Aceeași perioadă este prevăzută și în normele tehnice emise de către CNPAS pentru aplicarea unitară a prevederilor HG 1550/2004.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 152 din 20 ianuarie 2009 a admis contestația formulată, obligând intimata la utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani la recalcularea pensiei contestatorului și obligarea intimatei să-i plătească acestuia diferențele de pensie începând cu 01.12.2005 la zi.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut următoarele:
Petiționarul a formulat contestație împotriva deciziei nr. -/03.11.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D privind recalcularea pensiei cuvenite solicitând obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să fie respectate dispozițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 3/1977 și să dispună obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie începând cu luna decembrie 2005 la zi.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației ca nelegală și netemeinică, întrucât drepturile contestatorului au fost corect și legal acordate, în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1550 din 23.09.2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public și dispozițiilor Legii nr. 3/1977. Intimata a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și nu de 20 ani astfel cum preciza contestatorul, aceeași perioadă fiind prevăzută și în normele tehnice emise de către CNPAS pentru aplicarea unitară a prevederilor HG 1550/2004.
S-a reținut, de asemenea, de instanța de fond, că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în anul 1998, prin decizia contestată fiind recalculată pensia stabilită inițial prin decizia de pensionare nr.- din 08.10.1998.
Față de prevederile art. 4 din nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu dispozițiile art.2 alin.1și alin.3 din Anexa la nr.HG1550/2004 și ale art.2 din nr.HG1550/2004, stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la determinarea punctajului mediu anual al contestatorului era cel reglementat de Legea nr. 3/1977 întrucât dreptul său la pensie s-a deschis sub imperiul acestei legi. Dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977 derogă de la cele ale art.8 din același act normativ, prevăzând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au fost încadrate în grupa I de muncă, aceasta fiind și situația contestatorului care a lucrat în astfel de condiții vreme de 20 ani, 3 luni și 20 de zile.
Din economia dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, rezultă că legiuitorul a urmărit nu numai reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au lucrat în grupele de muncă I și II, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare. Prin urmare 20 ani lucrați în condiții speciale de muncă sunt echivalenți cu 30 ani lucrați în condiții normale. Întrucât contestatorul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă, el beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 de ani în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.40 din data de 22 septembrie 2008, nepublicată, dar obligatorie pentru toate instanțele judecătorești în vederea realizării unei practici unitare, s-a stabilit că dispozițiile art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin.1 și 2 din Legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Pe cale de consecință și față de aceste considerente tribunalul a admis cererea contestatorului și a obligat intimata la recalcularea pensiei acestuia cu luarea în calcul a unui stagiu de cotizare complet de 20 de ani și urmare a admiterii acestui capăt de cerere, a admis și capătul de cerere secundar prin care se solicită obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie începând cu luna decembrie 2005 la zi concluzionând că este evident faptul că datorită modului de calcul ce nu a ținut cont de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 ci de dispozițiile art. 8 din acest act normativ, contestatorul a fost păgubit cu diferența dintre pensia efectiv încasată și pensia astfel cum trebuia calculată pe toată această perioadă de timp de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cuprinsul motivelor de recurs s-a arătat că în situația pensiilor de limită de vârstă stabilite pentru perioada 1 iulie 1977 și 31 martie 2001, inclusiv stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual, este de 25 de ani pentru femei și de 30 de ani pentru bărbați conform normelor tehnice nr.5388/2004 în aplicarea prevederilor Hot.Guv. nr.1550/2004.
În cazul contestatorului drepturile de pensie s-au deschis în anul 1998, moment în care era în vigoare Legea nr.3/1977, iar stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Or, a arătat recurenta, instanța a reținut greșit situația de fapt, contestatorul neîncadrându-se în categoriile de persoane care beneficiau de condiții speciale de pensionare.
În combaterea motivelor de recurs intimatul contestator a formulat întâmpinare, arătând că hotărârea instanței e fond este legală și temeinică deoarece disp.art.14 din Legea 3/1977 derogă de la cele ale art.8 din același act normativ, prevăzând un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au fost încadrate în grupa 1 de muncă.
Din economia dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legiuitorul a urmărit nu numai reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au lucrat în grupa 1-2 de muncă ci și reducerea vechimii totale în muncă, necesară pentru pensionare.
De asemenea, s-a mai arătat că decizia nr. 40/2008 a ICCJ a stabilit că dispozițiile art.77 alin.2 rap.la art. 43 alin.1-2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - martie 2001 și care au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de legea nr.3/1977.
Intimatul a susținut că motivele invocate în recurs sunt nelegale, întrucât în conformitate cu prevederile art.2 din Anexa HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, anterior datei de 1.04.2001 stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr.3/1977, întrucât dreptul la pensie s-a deschis sub imperiul acestei legi, iar principiile Legii nr.19/2000 se aplică.
Prevederile art.8 din actul normativ mai sus menționat nu are legătura cu contestatorul întrucât acesta a ieșit la pensie conform Legii nr.3/1977 art.14.
În ceea ce privește actele normative care cuprind dispoziții speciale de pensionare referitoare la persoanele care au lucrat în zona 1-2 de radiație, acestea beneficiază de pensie de limită de vârstă indiferent de vârstă.
Referitor la OUG nr.100/2008, s-a arătat că aceasta acordă un număr suplimentar de puncte pentru perioada suplimentară lucrată acordată datorită grupelor de muncă, dar nu se acordă un număr suplimentar de puncte pentru toată perioada lucrată în grupele 1 și 2 de muncă, neavând nimic comun cu aplicarea stagiului de cotizare de 20 de ani.
Prin decizia civilă nr.694 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a admis recursul, s-a modificat în tot sentința și pe fond s-a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că
pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, punctajul mediu anual este pentru bărbați de 30 ani conform art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Așadar, Legea nr.3/1977 nu prevedea acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu vechime integrală pentru o vechime mai mică de 30 ani pentru bărbați, ca de altfel nici Legea nr. 19/2000.
În aceste condiții dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977, invocate de recurentul-contestator, nu sunt de natură la calcularea unui punctaj de pensionare raportat la un stagiu complet de cotizare la 20 ani, ci minim la 30 ani, textul de lege respectiv instituind doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa I-a de muncă.
Susținerile intimatului, referitoare la faptul că, prevederile art.2 din Anexa HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, anterior datei de 1.04.2001 stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr.3/1977, întrucât dreptul la pensie s-a deschis sub imperiul acestei legi, iar principiile Legii nr.19/2000 se aplică nu afectează faptul că la determinarea punctajului mediu anual pentru perioada sus-arătată pentru persoanele la care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, deci de 30 ani și nu 20 ani pentru reclamant.
A mai reținut instanța de fond că, este de observat că potrivit Deciziei în interesul legii nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că în raport de disp.art. 77 alin.(2) rap. la art. 43 alin.(1) și (2) din Legea nr. 19/2000 la determinarea punctajului mediu anual pentru perioada sus-arătată pentru persoanele la care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, deci de 30 ani și nu 20 ani.
Cu privire la această decizie, intimatul a formulat cerere de revizuire întemeiată pe disp.art. 322 pct. 7 Cod pr.civilă. În temeiul acestui text legal, revizuientul a solicitat admiterea cererii de revizuire și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie admisă acțiunea formulată și să se dispună obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii D să recalculeze pensia utilizând un stagiu de cotizare de 20 de ani conform disp.art. 14 din Legea nr. 3/1977 cu respectarea deciziei nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea examinând hotărârea atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în cauză, constată că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform disp.art. 322 pct.7 Cod pr.civilă se poate cere revizuirea unei hotărâri atunci când există două hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate.
Pentru a se constata incidența acestui caz de revizuire, trebuie ca aceste condiții să fie îndeplinite cumulativ.
Or, din actele dosarului, respectiv cererea de revizuire și precizările la aceasta rezultă că decizia cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire se află în contradicție cu sentința civilă nr. 152/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Curtea reține că prin decizia nr. 694/07.04.2009 a fost admis recursul formulat de către Casa Județeană de Pensii D împotriva sentinței civile nr. 152/20.01.2009, a fost modificată în tot sentința și pe fond a fost respinsă acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
În aceste condiții, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 322 pct.7 Cod pr.civilă, cu atât mai mult cu cât hotărârile au fost pronunțate în aceeași cauză, însă pe parcursul a mai multor cicluri procesuale (fond și recurs), fapt care nu este permis prin dispozițiile legale menționate anterior.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că cererea de revizuire este nefondată, urmând ca în conformitate cu disp.art. 322 pct.7 Cod pr.civilă și urm. să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în G,-, județul D, împotriva deciziei civile nr. 694 din data de 7 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./25.11.2009
Operator de date cu caracter personal;
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
