Asigurări sociale.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
D E CI ZIA NR. 189
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1209 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, sat Români, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic și intimatul reclamant personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, conform contractului de asistență juridică nr. 24 din 12 februarie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant depus întâmpinare la motivele de recurs.
Avocat depune la dosar pentru intimatul reclamant concluzii scrise și chitanță fiscală nr. 21 din 22 februarie 2008 reprezentând onorariu apărător în valoare de 800 lei.
Curtea comunică recurentei pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul reclamant.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii D, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1209 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița conform motivelor de recurs formulate în scris la dosarul cauzei.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului și menținerea soluției dată instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Se susține că anularea deciziilor de încadrare într-un grad de invaliditate produce efecte numai pentru viitor, așa cum rezultă din prevederile
Ordinului 340/2001 (art. 39 alin. 3 ), astfel că recuperarea sumelor pentru trecut nu se justifică, întrucât rezultatele constatărilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Se solicită de asemenea și anularea deciziei prin care s- dispus anularea deciziilor anterioare, dar și răspunsul nr. 490/22.05.2007, prin care intimatul a fost pensionat, întrucât acesta a prezentat la cabinetul medical acte medicale eliberate în urma internărilor și investigațiilor efectuate și de fiecare dată i s- eliberat decizie corespunzătoare afecțiunilor de care acesta suferă, iar încadrarea într-un grad de invaliditate s- făcut cu respectarea criteriilor legale.
De altfel prin noua decizie eliberată la 17 ianuarie 2008, s- reconfirmat încadrarea într-un grad de invaliditate care îi conferă acestuia dreptul la plata pensiei, motiv pentru care solicită repunerea sa în situația anterioară ca efect al anulării deciziei prin care s- dispus sistarea pensiei.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 326/26.04.2007 emisă de CJP D - Cabinetul de Expertiză Medicală M și deciziei nr. -/2.05.2007 acestea fiind nelegale și netemeinice și ulterior a contestat și răspunsul nr. 490/22.05.2007.
În motivarea contestației reclamantul a arătat că nu se consideră vinovat de nerespectarea procedurilor prevăzute de Ordinul nr. 340/4.05.2001 și în mod nelegal i s-a anulat pensia de invaliditate.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât decizia emisă este legală și temeinică, întrucât reclamantul nu s-a prezentata la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme.
Aceasta a mai precizat că mai întâi contestația trebuia depusă în termen de 30 zile la Cabinetul de Expertiză Medicală M și răspunsul la contestație trebuia atacat în 30 de zile la instanța judecătorească competentă, procedură pe care reclamantul nu a respectat-
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
Odată cu întâmpinarea s-au anexat în copie: deciziile contestate, nota de constatare nr. 18382/24.04.29007, deciziile asupra capacității de muncă.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1209 din 28 noiembrie 2007 a respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtă, admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii D, anulând decizia -/02.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală M, decizia 326/26.04.2007 emisă de pârâtă și adresa nr. 490/22.05.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală Capacității de Muncă
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 326/2007 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă nr. 1516/2002, 1283/2003, 1584/2004, 1659/2005 și 1499/2006, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr. -/2007, emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 10782 RON, reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.05.2004-1.05.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în gradul de invaliditate.
Cât privește excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă, aceasta a fost respinsă, întrucât la data introducerii acțiunii, respectiv 20.06.2007, reclamantul deținea răspunsul cu nr. 490/22.05.2007, pentru care semnat personal de primire, iar capetele de cerere prin care s-a completat cererea inițială reprezintă și o precizare a acesteia, în contestația formulată reclamantul referindu-se explicit la anularea pensiei sale de invaliditate și la faptul că a respectat procedurile legale, precum și la decizia de anulare cu nr.326/2007.
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -Direcția de audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă - Cabinetul Medical
Controlul a avut loc în baza HG nr. 13 /08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340 /2001.
S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
În mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Această concluzie rezultă din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul 340 /2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Pe de altă parte, reclamantul a susținut în mod întemeiat că deciziile sale de încadrare în grad de invaliditate sunt definitive, nefiind contestate.
Într-adevăr, conform art. 56 (6) din. 19/2000 decizia de încadrare în sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea pârâtei nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act sau altfel spus nimeni nu-și poate invoca propria culpă, neputându-i fi imputabilă reclamantului nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să efectueze aceste proceduri.
Faptul că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbau în calitate de pensionar de invaliditate rezultă din actele medicale depuse la dosar.
Obligația comunicării unui răspuns este instituită de art. 56 alin. 2 din. 19/2000 care acordă un termen de 45 de zile pentru rezolvare, urmând a se emite o decizie, cu consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, procedură pe care pârâta nu
respectat-o, neputându-se menționa de către aceasta că este vorba despre o situație atipică, câtă vreme și-a întemeiat decizia contestată pe dispozițiile art. 53-56 și 62-63 din. 19/2000 și a indicat drept temei al contestării art. 56 alin. 2 din. 19/2000, cale pe care reclamanta a urmat-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a arătat, în esență că temeiul emiterii deciziilor de anulare îl reprezintă disp. art. 41 cap. III, Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care îi îndrituiesc să revizuiască, în caz de erori, deciziile rămase definitive. A învederat recurenta că reclamantul nu a depus alte acte medicale și că nu sunt indicii în sensul că acesta ar deține și alte acte medicale și că în mod greșit prima instanță a reținut consultarea obligatorie a B, disp. art. 56 din Legea nr. 19/2000, instituind numai posibilitatea consultării acestui for și nu obligativitatea consultării.
S- mai arătat că prima instanță, în mod nelegal anulat decizia de încetare a pensiei de invaliditate, decizie despre care recurenta a susținut că fost emisă legal și corect, în conformitate cu prevederile art. 91 alin. 1 lit. din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Față de aceste considerente, s- solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, și pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimatul formulat întâmpinare prin care a arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică, întrucât a respectat procedura impusă de lege pentru acordarea acestui tip de pensie, fapt pe cale îl dovedește cu actele medicale care au fost analizate de medicul expert, situația sa fiind întărită și prin eliberarea unei noi decizii care a reconfirmat încadrarea sa în grad de invaliditate.
Curtea analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 2005-2006, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimatul-reclamant nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Nu este întemeiat nici ultimul motiv de recurs întrucât potrivit art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000, la soluționarea contestației, Casa Teritorială de Pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și avizul acestuia este obligatoriu și rămâne definitiv, ori din formularea textului nu rezultă caracterul facultativ al consultării institutului, ci dimpotrivă textul conține o normă imperativă, consultarea acestui institut în cazul soluționării contestației împotriva deciziei de încadrare în grad de invaliditate fiind obligatorie.
În ceea ce privește decizia nr. -/2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, prin care s- dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 10782 RON, reprezentând pensie încasată necuvenit pe perioada 01.05.2004 - 01.05.2007, Curtea nu poate reține critica vizând nemotivarea de către prima instanță a anulării acesteia. Astfel, în considerentele sentinței s- arătat că pârâta a efectuat o procedură care se abate de la normele legale în vigoare, sens în care, au fost analizate dispozițiile Ordinului nr. 340/2001 privind efectuarea controlului asupra activității cabinetelor de expertiză și de recuperare capacităților de muncă, precum și art. 56 din Legea nr. 19/2000, coroborarea acestor dispoziții legale, ducând la concluzia că în mod corect deciziile emise de pârâtă au fost anulate.
Față de aceste considerente, Curtea privește recursul ca nefondat și constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, îl va respinge conform dispozițiilor art. 312 Cod proc.civilă.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civilă, recurenta urmează să plătească intimatului reclamant suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1209 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna sat Români, jud.
Obligă recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tenored. /MD
2 ex./06.03.2007
. fond - al Trib.
Președinte:Ioana Cristina Țolu
Judecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
