Asigurări sociale.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
D E CI ZIA NR. 187
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D și reclamanta, cu domiciliul în Comuna, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1312 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței, că motivele de recurs formulate de reclamanta nu au fost comunicate recurentei pârâte, întrucât au fost depuse la dosar la 22 ianuarie 2008, după emiterea actelor de procedură către părți.
Se învederează de asemenea, că recurenta reclamantă a depus o cerere, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât, consideră că recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii nu are cunoștință de motivele de recurs formulate de aceasta.
Recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii D având cuvântul prin consilier juridic, arată că a luat cunoștință de motivele de recurs formulate de recurenta reclamantă de la dosarul cauzei, după care, solicită cuvântul pe fond, nemaiavând cereri de formulat.
Curtea ia act că recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii D are cunoștință de motivele de recurs, formulate de reclamanta, față de actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii pronunțate, în sensul respingerii acțiunii, iar pe fond, menținerea deciziei emise de Casa Județeană de Pensii D ca fiind temeinică și legală.
Se arată că instanța de fond nu a cercetat cu atenție fondul cauzei, nu a pus în discuție administrarea de probe, astfel încât soluția pronunțată încalcă prevederile legale.
Decizia de încetare a pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit și care fost contestată de reclamantă avut la bază decizia de anulare deciziilor medicale asupra capacității de muncă nr. 826 din 8 mai 2007. Aceasta putea fi contestată în conformitate cu prevederile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, în termen de 30 de zile la Casa Județeană de Pensii
Serviciul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă trebuia să se pronunțe asupra acestei contestații și, abia după aceasta, decizia sau răspunsul dat putea fi contestat la instanța competentă în 30 de zile de la comunicare.
Reclamanta nu a urmat această procedură, necontestând răspunsul în instanță, motiv pentru care decizia de anulare asupra capacității de muncă a rămas definitivă.
Astfel, instanța a anulat în mod eronat, în parte, decizia de încetare pensiei de invaliditate și de recuperare a sumelor încasate necuvenit, fiind emisă în baza unei decizii definitive.
Față de recursul formulat de reclamanta, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând anularea deciziei nr.-/14.05.2007 și, apoi, prin cerere completatoare, a solicitat și anularea deciziei nr.826/8.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de expertiză medicală M și a răspunsului nr.1470/27.04.2007 emis de Oficiul Județean de expertiză medicală a capacității de muncă
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a dispus anularea deciziilor medicale asupra capacității de muncă emise pe numele contestatoarei, pe motiv că au fost eliberate în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală, respectiv fără prezentarea la consultația medicală cu documentația necesară, în vederea stabilirii gradului de invaliditate de către medicul expert.
A mai susținut contestatoarea că a prezentat toată documentația necesară în termen în vederea stabilirii gradului de invaliditate de către medicul expert, deciziile respective fiindu-i eliberate în mod legal, iar prin anularea acestora s-a comis un abuz, încălcându-se dispozițiile constituționale și cele privind legislația în vigoare a asigurărilor sociale și a pensiilor.
A mai arătat contestatoarea că a urmat indicațiile Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, fiind examinată la fiecare reexaminare, dosarele întocmite în cauză fiind întotdeauna avizate și a efectuat expertiza medicală, decizia de pensionare cu grad de invaliditate primind-o ștampilată și semnată de către medicul specialist.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Ordinului nr. 340/2001 al.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, solicitând respingerea contestației ca tardiv introdusă, iar pe fond ca neîntemeiată.
Astfel, s-a arătat că decizia de anulare a deciziilor medicale a fost contestată în termen legal la Cabinetul de Expertiză Medicală, iar prin adresa nr. 1470/27.06.2007 s-a respins contestația, adresa respectivă putând fi contestată, conform art. 40 din capitolul III al Ordinului nr. 340/2001 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legiii nr. 19/2000, în termen de 30 zile de la comunicare, la instanța competentă.
Or, intimata a arătat că adresa sus-menționată a fost primită de contestatoare la data de 4.07.2007 și a fost contestată în instanță cu depășirea termenului legal de 30 zile, respectiv la data de 31.10.2007.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că decizia de anulare a deciziilor medicale a fost emisă în urma Notei de constatare nr. 19183/26.04.2007 întocmită de către Direcția audit Intern și Control din cadrul CNPAS, prin care s-au constatat deficiențe și nereguli în privința emiterii deciziei de încadrare în grad de invaliditate, iar adresa contestată a fost legal emisă întrucât medicul șef al Serviciului de expertiză medicală nu avea competența de a efectua o re-expertizare a contestatoarei în condițiile în care decizia de anulare a deciziilor medicale a fost emisă ca urmare a modalității prin care s-au obținut aceste decizii, printr-o procedură viciată și nu datorită afecțiunilor contestatoarei.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1312/5.12.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția tardivității formulării contestației în ce privește contestarea deciziei nr.826/8.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de expertiză medicală M și a răspunsului nr.1470/27.04.2007 emis de Oficiul Județean de expertiză medicală a capacității de muncă D, a admis în parte cererea și a anulat în parte decizia nr. -/14.05.2007, numai în ce privește recuperarea sumelor încasate de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență că reclamanta s-a adresat în termen cu contestație împotriva deciziei emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, prin care i-au fost anulate deciziile asupra capacității de muncă, iar prin adresa nr. 1470/27.06.2007 i s-a comunicat că rămân valabile elementele acestei decizii.
S-a mai reținut că împotriva acestui răspuns, precum și a deciziei nr. 826/8.05.2007, reclamanta a formulat contestația de față la 31.10.2007, deși răspunsul la contestația formulată l-a primit la data de 4.07.2007, iar potrivit art. 40 din Ordinul nr. 340/2001 și art. 56 alin.5 din Legea nr. 19/2000 împotriva deciziei emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D se poate face contestație în termen de 30 zile de la comunicare.
Pe fondul cauzei s-a reținut, în esență, că CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, în baza art.39 din secțiunea C, punctul III din Ordinul nr.340/2001 invocat și în nota de constatare întocmită în cauză, în urma controlului asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
S-a mai reținut că în urma controlului s-au constatat deficiențe, care au fost indicate, însă potrivit art.56 alin.6 din Legea nr.19/2000, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă, iar revizuirile care pot fi operate asupra acestora, ca urmare a unui autocontrol, se aplică numai de la data emiterii lor, conform art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanta și pârâta au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală, invocând disp.art. 304 și urm. pr.civ.
În recursul declarat de reclamantă se arată că în mod eronat a fost admisă excepția tardivității introducerii contestației în condițiile în care răspunsul trimis de intimată nu este o decizie în sensul art. 56 alin.5 din legea nr. 19/2000 și deci, acesta nu ar fi trebuit contestat în termenul de 30 zile prevăzut de lege.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Pârâta Casa de Pensii Dac riticat sentința instanței de fond susținând că în mod eronat s-a respins cererea de suspendare, soluția din dosarul penal având o înrâurire hotărâtoare asupra prezentei cauze,
Recurenta a mai susținut că instanța de fond a greșit reținând că temeiul de drept aplicabil este art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, câtă vreme deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale, în conformitate cu art. 41, cap. III din secțiunea Caa celuiași ordin, incident în cauză.
Recurenta-pârâtă a susținut că reclamanta nu a depus la dosar documente medicale și nu s-a prezentat spre expertizare la medicul specialist astfel cum rezultă din nota de constatare aflată în dosar, iar instanța a greșit considerând că este culpa pârâtei pentru deficiențele constatate cu prilejul controlului, câtă vreme contestatoarea nu și- îndeplinit obligația de a depune acte medicale și de a se supune examinării medicale de specialitate.
Invocând motivele de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod pr.civilă, recurenta Casa Județeană de Pensii a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației reclamantei și menținerea deciziei atacate.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că ambele recursuri sunt fondate potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.826/8.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile medicale asupra capacității de muncă eliberate recurentei-reclamante pe motiv că acestea au fost eliberate în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală.
În conformitate cu disp.art.56 alin.1 din Legea nr.19/2000 încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, denumit medic expert al asigurărilor sociale, iar potrivit art.56 alin.2 din același act normativ, împotriva deciziei emise în condițiile alin.1 se poate face contestație la Casa Teritorială de Pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Respectând aceste dispoziții legale, recurenta-reclamantă s-a adresat în termen legal cu contestație la Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D din cadrul Casei Județene de Pensii
Art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000 stipulează că decizia Casei Teritoriale de Pensii, dată în soluționarea contestației prev. la alin.2, poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, la instanța judecătorească competentă.
Ordinul nr.340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000 cuprinde, la rândul său, în cadrul Secțiunii C, pct.III, dispoziții detaliate referitoare la procedura contestării deciziei medicale prevăzând că medicii experți ai asigurărilor sociale de la oficiile județene de expertiză medicală rezolvă contestația în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia prin emiterea unei decizii, care poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.
Casa Județeană de Pensii Daî ncălcat dispozițiile legale sus-menționate referitoare la procedura de soluționare a contestației și nu a emis o decizie, care să poată fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la instanța judecătorească competentă, ci a comunicat recurentei-contestatoare doar o adresă având nr.1470/27.06.2007.
Prin adresa sus-menționată, recurenta-reclamantă a fost înștiințată că deciziile medicale care i-au fost anulate prin decizia contestată au fost eliberate în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală privind prezentarea la consultația medicală cu documentația necesară și stabilirea gradului de invaliditate de către medicul expert, menținerea gradului de invaliditate efectuându-se pe baza unor documente neconforme pensionării, specificându-se că anularea dispusă de Cabinetul de Expertiză Medicală M nu a avut la bază criterii medicale asupra cărora ar fi avut competența să se pronunțe medicul șef de serviciu expertiză medicală, care a semnat însă adresa de răspuns.
În raport de cele mai sus arătate, este evident că nu se poate imputa recurentei-reclamante că nu a respectat termenul de 30 de zile prev. de art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000, așa cum a concluzionat prima instanță prin sentința atacată în recursul de față, termenul respectiv fiind aplicabil în cazul contestării unei decizii emisă conform dispozițiilor legale, situație ce nu se regăsește în speță, intimata Casa Județeană de Pensii D prevalându-se, practic, de propria culpă în susținerea acestei excepții, care în mod greșit fost admisă de tribunal, cu consecința respingerii ca tardive a contestației și nesoluționării pricinii pe fond în ce privește contestarea deciziei nr.826/8.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de expertiză medicală M și a răspunsului nr.1470/27.04.2007 emis de Oficiul Județean de expertiză medicală a capacității de muncă
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursurile declarate în cauză ca fondate, constată că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs ce vor fi avute în vedere la rejudecarea pricinii pe fond și în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va admite ambele recursuri, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D și reclamanta, cu domiciliul în Comuna, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1312 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
--- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red /MD
18.03.2008
Trib.D nr-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
