Asigurări sociale. Decizia 2186/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2186
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 737 din data de 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în comuna, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic în baza delegației nr. 1002/2.10.2009, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul arată că nu este în posesia unei copii de pe carnetul de muncă deși intimatul a fost citat de trei ori la sediul instituției să se prezinte cu aceasta.
Arată că alte cereri nu mai are de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul de a se menține decizia emisă de instituție, ca fiind temeinică și legală.
Se susține că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea contestatorului și au fost obligați la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani în mod corect instituția stabilind un punctaj față de un stagiu de 30 de ani.
Învederează că în ultima decizie de pensionare ultima meserie menționată nu este cea de miner.
URTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatorul G, a formulat contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei solicitând emiterea unei noi decizii prin care să fie respectate dispozițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 3/1977 urmând ca la stabilirea drepturilor ce i se cuvin să se ia în calcul la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1.12.2005.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă conform deciziei de pensionare nr. 86119/1984, pensia fiind stabilită în condițiile Legii nr. 3/1977. În procesul de recalculare a pensiei trebuia să i se aplice dispozițiile art. 4 din OUG 4/2005, norma metodologică a art. 2 alin.3 din Hotărârea nr. 1550/2004 și dispozițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 3/1977, dispoziții legale care nu au fost avute în vedere de către intimată. În concluzie, arată contestatorul, împărțirea punctajului total realizat trebuia să fie făcută la 20 și nu la 30, astfel cum a procedat intimata deoarece el a lucrat în grupa I de muncă 22 ani, 4 luni și 21 zile.
S-au anexat contestației, în copie: decizia nr. 86119/26.07.1984,actul de identitate al contestatorului și practică judiciară în materie.
Intimata a depus întâmpinare prin a solicitat respingerea contestației ca nelegală și netemeinică, întrucât drepturile contestatorului au fost corect și legal acordate, în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1550 din 23.09.2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public și dispozițiilor Legii nr. 3/1977. Intimata arată că în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și nu de 20 ani astfel cum arată contestatorul. Aceeași perioadă este prevăzută și în normele tehnice emise de către CNPAS pentru aplicarea unitară a prevederilor HG 1550/2004.
La termenul de judecată din data de 17.03.2009 contestatorul a formulat precizări la cererea de chemare în judecată prin care a arătat că solicită recalcularea pensiei cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, obligarea intimatei la plata diferenței de pensie între pensia calculată anterior și cea care I se cuvine începând cu data de 01.02.2006 precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 737 pronunțată la data de 17 martie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația astfel cum a fost precizată și în consecință obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Prin aceeași sentință a obligat intimata la plata către contestator a diferenței de pensie începând cu data de 01.02.2006.
Totodată, a obligat intimata la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că Gaf ormulat contestație prin care solicită recalcularea pensiei cuvenite prin respectarea dispozițiilor art. 14 alin.1 din Legea nr. 3/1977 urmând ca la stabilirea drepturilor ce i se cuvin să se ia în calcul la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 01.02.2006, cererea fiind precizată în sensul că se solicită și diferența dintre pensia calculată de intimată și pensia cuvenită.
Tribunalul a reținut că, în apărare, intimata a solicitat respingerea contestației ca nelegală și netemeinică, întrucât drepturile contestatorului au fost corect și legal acordate, în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1550 din 23.09.2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public și dispozițiilor Legii nr. 3/1977, că în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și nu de 20 ani astfel cum arată contestatorul, aceeași perioadă fiind prevăzută și în normele tehnice emise de către CNPAS pentru aplicarea unitară a prevederilor HG 1550/2004.
Tribunalul a mai reținut că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în anul 1984 conform deciziei de pensionare nr. 86119/26.07.1984, iar din conținutul acestei decizii de pensionare rezultă că acesta a lucrat în grupa I de muncă un număr de 22 ani, 4 luni și 21 zile.
Față de prevederile art. 4 din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu dispozițiile art.2 alin.1 și alin.3 din Anexa la nr.HG1550/2004 și ale art.2 din nr.HG1550/2004, în opinia instanței de fond, stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la determinarea punctajului mediu anual al contestatorului era cel reglementat de Legea nr. 3/1977 întrucât dreptul său la pensie s-a deschis sub imperiul acestei legi. Dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977 derogă de la cele ale art.8 din același act normativ, prevăzând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au fost încadrate în grupa I de muncă, aceasta fiind și situația contestatorului care a lucrat în astfel de condiții vreme de peste 20 de ani.
Menționează prima instanță că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40 din data de 22 septembrie 2008, nepublicată, dar obligatorie pentru toate instanțele judecătorești în vederea realizării unei practici unitare, s-a stabilit că dispozițiile art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin.1 și 2 din Legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Împotriva sentinței primei instanțe, în termen legal, pârâta a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocându-se disp.art. 304 pct.8 și9 și art. 3041Cod pr.civilă.
Recurenta a criticat sentința primei instanțe pe motiv că în mod greșit a fost admisă cererea întrucât potrivit art.2 din anexa HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediul anual îl reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, se arată că în cazul reclamantului, drepturile de pensie s-au deschis în anul 1998, când era în vigoare Legea nr.3/1997, stagiul complet de cotizare fiind cel reglementat de acest act normativ, iar potrivit art.8 din Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Se mai învederează că potrivit Normelor Tehnice date în aplicarea unitară a prevederilor HG nr.1550/2004, în situația pensiilor de limită de vârstă stabilite în perioada cuprinsă între 1.07.1977 și 31.03.2001 inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați.
Totodată, se arată că există acte normative care prevăd condiții specifice de pensionare pentru anumite categorii de persoane, iar pentru aceste categorii, la recalcularea pensiilor, se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu, stagiul de cotizare prevăzut de aceste legi speciale, ceea ce nu este cazul reclamantului.
De asemenea, se susține că în ceea ce privește perioada lucrată în grupa superioară de muncă, legiuitorul a considerat că aceasta trebuie remunerată diferit, apărând în aceste condiții OUG nr.100/2008, de modificare a Legii nr.19/2000, care prevede un număr suplimentar de puncte pentru perioada lucrată în condițiile grupei I sau II de muncă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii și menținerii deciziei emisă de recurentă, invocându-se disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Se mai arată în cuprinsul acestei decizii că au procedat corect instanțele care au apreciat că " singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei."
Ca atare, este lipsită de relevanță împrejurarea că, potrivit dispozițiilor art. 43 și art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de muncă.
Decizia sus-menționată, dată în interesul legii, nepublicată până la această dată în Monitorul Oficial al României, este într-adevăr obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Concluzia primei instanțe în sensul că prin decizia respectivă s-ar fi statuat că pentru toate persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 și că se impune, pe cale de consecință, recalcularea pensiei reclamantului ținând cont de art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu poate fi însă primită, câtă vreme dispozitivul integral al deciziei nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii este cel mai sus-enunțat.
Or, conform art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47 din același act normativ, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. 1 al art.77 se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
De menționat, că alin. 1 al art. 77 din Legea nr. 19/2000 statuează că punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut în Anexa nr. 3, alin. 2 al.art.77 instituind așadar o situație de excepție de la regula consacrată de art. 77 alin. 1.
Potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, de asemenea indicat în dispozitivul deciziei date în interesul legii, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu 45 de ani, iar conform art. 43 alin. 2 din lege asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera c și și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.
Art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 statuează că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, iar art. 47 din același act normativ vizează persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent și pe asigurații nevăzători.
Art. 20 alin. 1 din legea nr. 19/2000 precizează care sunt locurile de muncă în condiții speciale în sensul legii, enumerând la litera a - unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, la litera b - activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare materiilor prime nucleare zonele I și II de expunere la radiații, iar la litera c - aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1 legii și la litera d- activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.
Decizia nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii nu îi poate viza decât pe cei pensionați în perioada 1.07.1977-31.03.2001, care au lucrat în domeniile expres prevăzute de dispozițiile legale la care fac trimitere textele limitativ enunțate în cuprinsul deciziei și care au fost interpretate prin decizia respectivă, situație în care recurentul-reclamant nu se regăsește întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond, deși acesta și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă timp de 22de ani, 4 luni și 21 zile, nu s-a făcut dovada că locul său de muncă se încadrează în domeniile mai sus-indicate.
Deși i s-a pus în vedere intimatului -reclamant de către instanța de recurs să depună la dosarul cauzei copie de carnetul de muncă din care să reiasă domeniile în care acesta activat, acesta nu s-a supus dispozițiilor instanței, iar din cuprinsul deciziei de pensionare rezultă doar că acesta a îndeplinit funcția de "târâtor", nespecificându-se în ce domeniu.
În consecință, pentru intimatul- reclamant, așa cum corect a arătat și recurenta-pârâtă prin motivele de recurs, stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere la recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005 nu putea fi decât cel de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, corect luat, de altfel, în considerație de către recurenta-pârâtă.
Intimatul-reclamant a fost pensionat conform deciziei nr.86119/26.07.1984, în baza Legii nr.3/1977, pentru muncă depusă și limită de vârstă, iar în conformitate cu art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru. De menționat, că pensionarea intimatului nu a avut loc în baza unor acte normative aplicabile anumitor categorii de persoane prin care s-au prevăzut condiții specifice de pensionare și pentru care la recalcularea pensiilor se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de legile speciale nefăcând parte nici din categoria celor care au lucrat în minerit, situație în care acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile legilor speciale și nici ale Normelor Tehnice nr. 5388/16.11.2004 date în aplicarea HG nr.1550/2004, cu referire la determinarea stagiului complet de cotizare pentru pensiile stabilite potrivit unor legi speciale sau unor prevederi cu caracter special.
Nu poate fi primită, prin urmare, susținerea intimatului-reclamant, din cuprinsul cererii adresate instanței de fond, conform căreia stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat în ceea ce-l privește era acela de 20 de ani având în vedere disp.art.14 din Legea nr.3/1977, text de lege ce se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 an și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din aceeași lege, astfel că vârsta de 20 de ani în grupa de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor cuprinse în anexa HG nr.1550/2004.
Singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupele I și II de muncă erau acordarea sporurilor de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform 312 alin. 2 și 3 Cod pr. civilă va modifica în tot sentința și în fond va respinge contestația, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr. 737 din data de 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în comuna, județul D, și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond respinge contestația ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier
/VS
4 ex/. 16. 12.2009
f--Trib.D
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
