Asigurări sociale. Decizia 2187/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2187
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 640 din data de 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic în baza delegației nr. 1007/ 2.10.2009, intimatul-reclamant reprezentat de avocat avocat în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, în substituire avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii avocațiale nr. 65/15.06.2009.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar, în xerocopie, adeverința nr. 892/1999 eliberată de Sucursala B și care a mai fost depusă la dosarul de fond.
Consilier juridic având cuvântul depune la dosar practică judiciară și arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul de a se menține decizia emisă de instituție ca fiind temeinică și legală.
În mod eronat instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pe recurentă la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani.
Arată că în dosarul de pensionare nu există valorificată grupa de muncă, decizia veche nefiind niciodată contestată, iar intimatul nu a lucrat în subteran ca miner, ci în cadrul CFR.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală nefiind incidente disp. art. 304 pct. 8 și Cod pr.civilă invocate de recurentă, care să atragă modificarea hotărârii recurate și nici art.3041Cod pr.civilă.
Susține că, față de actele dosarului și având în vedere și decizia nr. 40/2008 a ÎCCJ, dată în interesul legii, cu privire la aprecierea stagiului de cotizare, instanța a aplicat în mod corect legea.
Depune la dosar concluzii scrise urmând să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
URTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să recalculeze pensia pentru limită de vârstă a reclamantului în baza OUG nr.4/2005, urmând ca la stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantului să se ia în calcul, la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar pârâta să fie obligată la plata diferenței de pensie începând cu 02.02.2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă conform deciziei de pensionare nr. -/01.07.1994, pensia fiind stabilită în condițiile Legii nr. 3/1977 și întrucât în carnetul de muncă nu se menționa perioada în care a lucrat în grupa I de muncă, a făcut dovada acestei situații cu adeverința nr. 892/25.10.1999, din care rezultă că în perioada 22.04.1954-01.02.1996 a fost încadrat în grupa I de muncă.
Reclamantul a mai susținut că la recalcularea pensiei conform OUG nr.4/2005, pârâta trebuia să ia în considerare această adeverință și să aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 ani, astfel cum este stabilit de art.14 din Legea nr.3/1977 și nu un stagiu de 30 ani, dispozițiile art. 14 din din Legea nr. 3/1977 având caracter special, astfel încât, în cazul persoanelor care au realizat stagiul necesar în grupa I sau II de muncă nu există nicio rațiune sau dispoziție legală contrară pentru a se lua în considerare alt stagiu complet de cotizare, dispoziții legale care nu au fost avute în vedere de către intimată, concluzie ce rezultă și din dispozițiile HG nr.1550/2004, care fac trimitere la stagiul complet reglementat de Legea nr.3/1977, ce diferă după cum persoana a lucrat în grupa I sau II de muncă.
Intimata nu a depus întâmpinare, însă reprezentată fiind în instanță la termenul din 10 martie 2009, solicitat respingerea acțiunii.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 640 din 10 martie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea și obligat pârâta să recalculeze pensia pentru limită de vârstă a reclamantului luând în calcul perioada de 35 ani, 9 luni și 9 zile lucrate de acesta în grupa I de muncă în perioada 22.04.1954 - 01.02.1990, iar la stabilirea drepturilor ce i se cuvin să se ia în calcul un stagiu complet de cotizare de 20 de ani începând cu data de 02.02.2006.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că a formulat contestație prin care a solicitat recalcularea pensiei cuvenite prin respectarea dispozițiilor art. 14 alin.1 din Legea nr. 3/1977 urmând ca la stabilirea drepturilor ce i se cuvin să se ia în calcul, la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 02.02.2006.
S- mai reținut că dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis în anul 1994, conform deciziei de pensionare nr. -/01.07.1994, iar din conținutul acestei decizii de pensionare nu rezultă cât anume a lucrat contestatorul în grupa I de muncă, rubricile respective nefiind completate, însă din adeverința nr. 892/25.10.1999 emisă de către B, depusă la dosar, rezultă că reclamantul a lucrat în grupa I de muncă în perioada 22.04.1954 - 01.02.1990, în total un număr de 35 ani, 9 luni și 9 zile.
În raport de prevederile art. 4 din OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu dispozițiile art.2 alin.1 și alin.3 din Anexa la HG nr.1550/2004 și ale art.2 din nr.HG1550/2004, s-a arătat că stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului era cel reglementat de Legea nr. 3/1977 întrucât dreptul său la pensie s-a deschis sub imperiul acestei legi, iar dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977 derogă de la cele ale art.8 din același act normativ, prevăzând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au fost încadrate în grupa I de muncă, situație în care se află și reclamantul.
De asemenea, s-a reținut că din economia dispozițiilor art. 14 din Legea nr.3/1977, rezultă că legiuitorul a urmărit nu numai reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au lucrat în grupele de muncă I și II, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare, astfel că 20 ani lucrați în condiții speciale de muncă sunt echivalenți cu 30 ani lucrați în condiții normale și întrucât reclamantul are o vechime de peste 35 de ani în grupa I de muncă, acesta beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani, la 20 de ani, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977.
La pronunțarea sentinței a fost avută în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40 din data de 22 septembrie 2008, obligatorie pentru toate instanțele judecătorești în vederea realizării unei practici unitare, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin.1 și 2 din Legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis cererea în sensul celor mai sus arătate, reținându-se că reclamantul este îndreptățit să primească diferența de pensie pe ultimii trei ani anteriori cererii de chemare în judecată.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică invocând disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a fost admisă cererea întrucât potrivit art.2 din anexa HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediul anual îl reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, se arată că în cazul reclamantului, drepturile de pensie s-au deschis în anul 1994, când era în vigoare Legea nr.3/1997, stagiul complet de cotizare fiind cel reglementat de acest act normativ, iar potrivit art.8 din Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Se mai învederează că potrivit Normelor Tehnice date în aplicarea unitară a prevederilor HG nr.1550/2004, în situația pensiilor de limită de vârstă stabilite în perioada cuprinsă între 1.07.1977 și 31.03.2001 inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați.
Totodată, se arată că se utilizează un stagiu de cotizare diferit numai în cazul în care persoana a fost pensionată inițial în baza unei legi speciale, ceea ce nu este cazul reclamantului, ce a lucrat în cadrul CFR.
De asemenea, se susține că în ceea ce privește perioada lucrată în grupa superioară de muncă, legiuitorul a considerat că aceasta trebuie remunerată diferit, apărând în aceste condiții OUG nr.100/2008, de modificare a Legii nr.19/2000, care prevede un număr suplimentar de puncte pentru perioada lucrată în condițiile grupei I sau II de muncă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 334/20.05.2009, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Decizia sus-menționată, dată în interesul legii, este într-adevăr obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Concluzia primei instanțe, în sensul că raportat la această decizie, stagiul complet de cotizare ce trebuie avut în vedere în cazul reclamantului este cel de 20 ani și că se impune recalcularea pensiei reclamantului ținând cont de acest stagiu, nu poate fi însă primită.
Astfel, așa cum s-a arătat în motivarea deciziei nr. 40/22.09.2008 pronunțată în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, au procedat corect acele instanțe care au considerat că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 stagiul de cotizare în vedere determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea în vigoare la data pensionării, iar singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa sau II de muncă sunt acordarea sporului de muncă și posibilitatea pensionării înaintea de împlinirea vârstei standard de pensionare, disp.art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
S-a mai reținut că, prin urmare, este lipsită de relevanță împrejurarea că potrivit disp.art. 43 și art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de muncă, opinia contrară- ce nu a fost susținută- fiind aceea că persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu anual de un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Tot în cuprinsul deciziei date în interesul legii s-a mai menționat că cele stabilite de unele instanțe în sensul că pentru salariații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă le sunt aplicabile disp.art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale Anexei nr. 4 la această lege, ce se referă la stagiul de cotizare de 20 de ani, ca " act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. 4 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004 sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ- cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
În ceea ce privește principiul înscris în expunerea de motive a OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia " la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", s-a reținut că acesta nu poate fi aplicat în cauză atâta timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
În plus, s-a arătat că aplicabilitatea prevederilor Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004 este întărită și confirmată de norma de trimitere din OUG nr. 4 /2005, care statuează, la art. 4 alin. 1, că determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Cum potrivit art. 1 din Codul Civil și art. 15 alin. 2 din Constituția României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă fiind evident, în aceste condiții, conform celor reținute în considerentele deciziei pronunțate în interesul legii, că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000, nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis după data de 1.04.2001, iar nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Ca atare, pentru intimatul-reclamant, așa cum corect a arătat și recurenta prin motivele de recurs, stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere la recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005 nu putea fi decât cel de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, corect luat, de altfel, în considerație de către recurentă și nu cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, așa cum a pretins intimatul-reclamant prin acțiunea promovată și cum a dispus și instanța de fond.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Anexa la HG nr.1550/2004, cuprinzând Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, la art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977- 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Intimatul-reclamant a fost pensionat conform deciziei nr.-/1.07.1994, în baza Legii nr.3/1977, pentru muncă depusă și limită de vârstă, iar în conformitate cu art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru. De menționat, că pensionarea intimatului nu a avut loc în baza unor acte normative aplicabile anumitor categorii de persoane prin care s-au prevăzut condiții specifice de pensionare și pentru care la recalcularea pensiilor se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de legile speciale, situație în care acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile legilor speciale și nici ale Normelor Tehnice nr. 5388/16.11.2004 date în aplicarea HG nr.1550/2004, cu referire la determinarea stagiului complet de cotizare pentru pensiile stabilite potrivit unor legi speciale sau unor prevederi cu caracter special.
Nu poate fi primită, prin urmare, susținerea intimatului, din cuprinsul cererii adresate instanței de fond, conform căreia stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat în ceea ce-l privește era acela de 20 de ani având în vedere disp.art.14 din Legea nr.3/1977, text de lege ce se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 an și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din aceeași lege, astfel că vârsta de 20 de ani în grupa de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor cuprinse în anexa HG nr.1550/2004.
Aplicând în mod corect dispozițiile art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004, mai sus-enunțate, recurenta a stabilit așadar drepturile de pensie ale intimatului-în urma recalculării pensiei din sistemul public, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform 312 alin. 2 și 3 Cod pr. civilă va modifica în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr. 640 din data de 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat, județul D și în consecință:
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
4 ex./ 16.12.2009
/VS
Trib.D nr-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
