Asigurări sociale. Decizia 232/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 232
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1633/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa Județeană de Pensii A, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că apărătorul ales al reclamantului recurent a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare, întrucât este în imposibilitatea de a se prezenta la acest termen de judecată, fiind plecat din țară în perioada 12.02.2010-17.02.2010, sens în care a anexat la cerere copia certificată pentru conformitate cu originalul a biletelor de călătorie.
Instanța, văzând că la termenul de judecată din 21.01.2010 s-a depus la dosar o cerere similară de amânare a judecării cauzei, formulată de aceeași persoană, pentru aceleași motive, constată nu sunt îndeplinite cerințele art. 156 Cod procedură civilă, motiv pentru care respinge cererea de amânare a judecării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 16 septembrie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii A, solicitând instanței să anuleze decizia de respingere a cererii de revizuire a pensiei, concretizată în adresa nr. 15293 din 17.07.2009 și obligarea pârâtei la recalcularea pensiei sale și emiterea unei noi decizii de pensionare, cu utilizarea la calculul punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia plătită și cea la care este legal îndreptățit pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, în motivare arătând că s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977, în condițiile în care a fost încadrat în sistemul CFR pe postul de mecanic de locomotivă, realizând o vechime în grupa I de muncă de 31 de ani și 11 luni și, deși i-a cerut pârâtei la 20.05.2009 să-i recalculeze pensia cu utilizarea stagiului mai sus menționat, cererea i-a fost respinsă în mod nejustificat, deși dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 derogă de la cele ale art. 8 din aceeași lege, prevăzând un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în grupa
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că cererea de recalculare a pensiei formulată de reclamant este lipsită de suport legal, iar pretenția de a i se recalcula punctajul mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani este neîntemeiată în condițiile în care sintagma "stagiu complet de cotizare" a fost introdusă abia prin Legea nr. 19/2000, art. 2 din HG nr. 1550/2004 stabilește că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, legiuitorul prevăzând ca la operațiunea de recalculare a pensiilor stagiul complet de cotizare să fie vechimea în muncă cerută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie, vechimea integrală în muncă, prevăzută de Legea nr. 3/1977, în cuprinsul art. 8, deci stagiul complet de cotizare în condițiile actuale, este de 30 de ani pentru bărbați și în orice caz, reclamantul a beneficiat de prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977, atât în ceea ce privește reducerea vârstei de pensionare (s-a pensionat la 55 de ani), cât și în ceea ce privește acordarea sporului aferent grupei superioare de muncă (spor aferent de 15 ani și 9 luni).
Prin sentința civilă nr. 1633 din 17.11.2009, Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantului, reținând următoarele:
Reclamantul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă prin decizia nr. - din 23.09.1994, în condițiile Legii nr. 3/1977, iar ulterior, în dosarul de pensionare al său, au fost emise decizii de recalculare a pensiei în conformitate cu dispozițiile HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, decizii care nu au fost contestate de către reclamant în termenul legal prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000, iar prin cererea înregistrată la instituția pârâtă, sub nr. 15293 din 20.05.2009, acesta a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă și emiterea unei noi decizii care să utilizeze stagiul complet de cotizare de 20 de ani, față de care cerere, pârâta a formulat răspunsul inserat în adresa nr. 15293/17.07.2009, și, întrucât reclamantul a fost nemulțumit de modul în care i-a fost soluționată cererea, prin respingerea acesteia, a formulat acțiunea de față, conform petitelor din cererea introductivă de instanță.
Față de starea de fapt reținută mai sus, instanța constată că acțiunea reclamantului este nefondată pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, s-a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Decizia în interesul legii susmenționată este obligatorie pentru instanțele de judecată, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Este de precizat, în acest context, că începând cu 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au fost evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, evaluarea s-a efectuat prin determinarea punctajului mediu anual aferent fiecărei pensii aflate în plată sau cuvenite, în conformitate cu prevederile legale, iar metodologia de efectuare a evaluării a fost prevăzută în normele metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004, stabilindu-se la art. 2 din acestea că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază, sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, așa încât pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, precum în cauză, în ceea ce-l privește pe reclamant, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, adică vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie.
Cât privește susținerile reclamantului din acțiune, referitoare la aceea că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 trebuie interpretate în sensul că reglementează un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în grupa I, acestea nu pot fi primite, întrucât în textul de lege invocat s-a prevăzut că pentru persoanele care au lucrat efectiv 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, câte un an și 6 luni pentru grupa I de muncă și un an și 3 luni pentru grupa II de muncă, iar pe această bază, persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă, aveau dreptul, la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru grupa I și 57 de ani pentru grupa II, bărbații, și respectiv 50 de ani pentru grupa I și 52 de ani pentru grupa II, femeile, încât persoanele care îndeplineau condițiile prevăzute la alin. 1 erau pensionate, la cerere, la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile, din grupa I de muncă și la 55 de ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
Ca atare, cum de altfel just a subliniat și pârâta în apărările sale în fond, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada la care deja s-a făcut referire mai sus, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, care în actuala reglementare poartă denumirea de stagiu de cotizare, precum în cauză și reclamantul care a beneficiat corespunzător de prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977, atât în ceea ce privește reducerea vârstei de pensionare, cât și în ceea ce privește acordarea sporului aferent grupei superioare de muncă, împrejurare de altfel necontestată de către acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că sentința a fost dată cu interpretarea dispozițiilor imperative ale legii 3&1977, HG 1550/2004, OUG 4&2005 și art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 și 2 din legea 19/2000, si a Deciziei civile nr. 40 din data de 22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurentul a arătat că art. 14 din Legea 3/1977 a urmărit nu numai reducerea vârstei standard de pensionare a salariaților care au prestat activitate în grupa I de muncă, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesară pensionării.
În drept recurentul a invocat dispozițiile art. 304 ind. 1 și 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, Curtea constată recursul neîntemeiat pentru următoarele motive:
Pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual, astfel cum se dispune prin art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004.
Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
De asemenea, alin. (3) al aceluiași articol prevede că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei. Această interpretare este stabilită de Decizia nr. 40/22.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 329 Cod procedură civilă, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, astfel încât instanța de fond nu putea să dea o altă interpretare dispozițiilor legale.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1633/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 15.03.2010
Tehnored / 15.03.2010/4 ex/2 com.
Prima instanță: jud. și - Tribunalul Arad
Decizia se comunică:
Reclamantului recurent -
Pârâtei intimate - Casa Județeană de Pensii
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
