Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 233/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 233
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1631/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa Județeană de Pensii A, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că apărătorul ales al reclamantului recurent a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare, întrucât se află în imposibilitatea de a se prezenta la acest termen de judecată, fiind plecat din țară în perioada 12.02.2010-17.02.2010, sens în care a anexat la cerere copia certificată pentru conformitate cu originalul a biletelor de călătorie.
Instanța, văzând că la termenul de judecată din 21.01.2010 s-a depus la dosar o cerere similară de amânare a judecării cauzei, formulată de aceeași persoană, constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 156 Cod procedură civilă, motiv pentru care respinge cererea de amânare a judecării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 1631/17.11.2009, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii A, pentru anularea deciziei de pensionare nr. -/09.04.2009, a deciziei de respingere a cererii de revizuire a pensiei materializată în adresa nr. 18683/31.08.2009, emisă de pârâtă, obligarea acesteia la recalcularea pensiei reclamantului și emiterea unei noi decizii de pensionare, precum și la drepturi bănești reprezentând diferențe drepturi de pensie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit Deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, s-a statuat că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Decizia în interesul legii susmenționată este obligatorie pentru instanțele de judecată, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
S-a mai reținut că în ceea ce-l privește pe reclamant, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, adică vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie, iar cât privește susținerile reclamantului din acțiune, referitoare la aceea că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 trebuie interpretate în sensul că reglementează un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă încadrate în grupa I, s-a considerat că nu pot fi primite, întrucât în textul de lege invocat s-a prevăzut că pentru persoanele care au lucrat efectiv 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, câte un an și 6 luni pentru grupa I de muncă și un an și 3 luni pentru grupa II de muncă, iar pe această bază, persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă, aveau dreptul, la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru grupa I și 57 de ani pentru grupa II, bărbații, și respectiv 50 de ani pentru grupa I și 52 de ani pentru grupa II, femeile, încât persoanele care îndeplineau condițiile prevăzute la alin. 1 erau pensionate, la cerere, la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile, din grupa I de muncă și la 55 de ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
Ca atare, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada la care deja s-a făcut referire mai sus, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, care în actuala reglementare poartă denumirea de stagiu de cotizare, precum în cauză și reclamantul care a beneficiat corespunzător de prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă, hotărârea este criticată pentru nelegalitate, arătându-se că au fost încălcate dispozițiile imperative ale Legii nr. 3/1977 și ale OUG nr. 4/2005 raportat la Legea nr. 19/2000 precum și cu interpretarea eronată a deciziei nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurentul precizează că dispozițiile art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 se raportează la drepturile de pensie care s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001, în sensul că stagiul complet de cotizare va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, prin derogare de la dispozițiile art. 8 din aceeași lege prevăd un stagiu de cotizare de 20 ani pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă.
În privința recalculării pensiei prin valorificarea stagiului de cotizare realizat în grupele superioare de muncă potrivit legislației anterioare există două modalități de calcul, concurente, respectiv cea prevăzută de OUG nr. 100/2008 și cea prevăzută de HG nr. 1550/2004, iar în ceea ce-l privește pe reclamant cuantumul pensiei se impune a fi stabilit în baza art. 14 din Legea nr. 3/1977 cu utilizarea stagiului de cotizare de 20 ani, iar punctajul mediu anual în baza aceste legi să fie de 3.- puncte.
Prin întâmpinare, intimata s-a opus recursului, cu motivarea că este neîntemeiat, întrucât în cauză au fost aplicate corect dispozițiile legale privind evaluarea și recalcularea pensiilor, iar reclamantului i s-a calculat punctajul mediu anual prin utilizarea stagiului complet de cotizare de 30 de ani, în baza deciziei nr. -/05.07.1990, în baza Legii nr. 3/1977, drepturile fiindu-i stabilite începând cu data de 01.04.1990 pentru o vechime totală de 44 ani, 3 luni, 29 zile.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale invocate, raportat la dispozițiile art. 3041, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a pensionat pentru munca depusă și limita de vârstă cu o vechime integrală, conform deciziei nr. -/05.07.1990, fiind deschis dreptul la pensie începând cu data de 01.04.1990, în temeiul Legii nr. 3/1977.
Așadar, stagiul complet de cotizare aplicabil reclamantului al cărui drept de pensie s-a deschis anterior Legii nr. 19/2000, utilizat la determinarea punctajului mediu anual a fost cel reglementat de Legea nr. 3/1977 și reprezintă vechimea integrală prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
Prevederile art. 20 alin. 1 lit. a, precum și dispozițiile art. 43 alin. 1 și art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 nu sunt aplicabile reclamantului, întrucât dreptul de pensie al acestuia s-a deschis la data de 01.04.1990, iar cele invocate de către reclamant reprezintă dispoziții legale aplicabile persoanelor al căror drept la pensie este deschis ulterior datei de 01.04.2001 și permit pensionarea pentru limită de vârstă exclusiv persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în condițiile prevăzute de art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Art. II lit. a din OUG nr. 100/2008 exclude de la beneficiul prevederilor art. 782introdus în Legea nr. 19/2000, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform OUG nr. 4/2005, cu utilizarea vechimii în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, situație în care se află și reclamantul.
Decizia nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost aplicată greșit în speță, cum susține recurentul, întrucât înțelesul dispozițiilor acestei hotărâri este în sensul celor interpretate și aplicate de către prima instanță referitor la prevederile OUG nr. 4/2005 și ale art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 analizate mai sus, cu referire la stagiul de cotizare complet ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual.
În considerarea celor de mai sus, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1631/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 16.03.2010
Tehnored / 16.03.2010/4 ex/2 com.
Prima instanță: jud. și - Tribunalul Arad
Decizia se comunică:
Reclamantului recurent -
Pârâtei intimate - Casa Județeană de Pensii
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
