Asigurări sociale. Decizia 249/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 249
Ședința publică din 17 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de CASA JUDEȚEANĂ de PENSII C-S împotriva sentinței civile nr. 1480 din 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta-intimată lipsă, avocat, lipsă fiind pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța nr.110 din 3.02.2010 de plată a onorariului avocațial în cuantum de 2000 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, arătând că prima instanță a reținut corect atât starea de fapt cât și starea de drept și a dat o justă interpretare probelor administrate în cauză. A depus la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1480 din 8 decembrie 2009 Tribunalului C- - admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, - a dispus anularea Deciziei -/11.06.2009 emisă de pârâtă, aceasta fiind obligat să emită în beneficiul reclamantei o decizie de pensionare, cu luarea în considerare a stagiului contributiv atestat prin adeverințele nr.-/2008 a și -/2003 a, de 8 ani și 5 luni, atât pentru reducerea vârstei de pensionare, cât și ca spor de vechime în muncă.
Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 1.500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că din conținutul deciziei contestate, se poate constata că nu s-a luat în calcul, pentru deschiderea dreptului la pensie, perioada de vechime de 8 ani și 5 luni, lucrați în grupa I de muncă și alte condiții, fapt care acordă reclamantei, conform art.1671alin.(1) din Legea nr.19/2000, reducerea vârstei de pensionare cu 4 ani și 10 luni, precum și acordarea vechimii de 2 ani pentru fiecare an din cei 8 ani și 3 luni și câte 1 an și 6 luni pentru restul perioadei de 2 ani și 28 zile.
În conformitate cu același articol, art.1671alin.(4) din Legea nr.19/2000, vârstele standard de pensionare prevăzute în tabelul 4, din care se face reducerea, sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul la pensie prevăzut în anexa 3 din lege.
Conform datelor din acest tabel, vârsta standard de pensionare pentru reclamantă este de 58 ani și 6 luni (și nu de 59 ani și 6 luni, cum se menționează în decizia contestată) la un stagiu complet de cotizare de 27 ani și nicidecum un stagiu complet de cotizare de 29 ani, cum eronat a calculat pârâta.
Astfel, 58 ani și 6 luni - 4 ani și 10 luni egal 53 ani și 6 luni, care este vârsta de pensionare redusă la care reclamanta are dreptul.
Față de aceste date, precum și de normele legale invocate, pârâta avea obligația ca în conformitate cu art.194 alin.(1) din Legea nr.19/2000 coroborat cu art.20 alin.(1) din Legea nr.164/2001, să recunoască, pentru deschiderea dreptului la pensie, vechimea în serviciu dovedită de reclamantă cu cele două adeverințe.
În normele legale invocate, legiuitorul nu face distincție între stagiile de cotizare ce trebuie recunoscute reciproc, dacă sunt în condiții normale sau condiții speciale de muncă, astfel că pârâta avea obligația de a-i acorda acesteia toate beneficiile ce rezultă din vechimea în grupa I de muncă.
Reclamanta are o vechime totală în muncă de 35 ani, 3 luni și 12 zile, și un stagiu complet de cotizare de 27 ani.
În decizia contestată, pârâta nu a luat în calcul vechimea în muncă la care să adauge sporul de 8 ani și 3 luni pentru cei 8 ani și 3 luni vechime în alte condiții și grupa I de muncă și nu a acordat reclamantei nici reducerea vârstei de pensionare la care avea dreptul ( reducerea legală conform tabelului nr.4, respectiv 4 ani și 10 luni ).
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii reclamantei, pentru motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 rap. la dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă.
A arătat recurenta că interpretarea instanței de fond este eronată, întrucât reclamanta-intimată realizat în sistemul public un stagiu de cotizare de 16 ani și 5 luni în condiții normale, în sistemul militar un stagiu de cotizare de 8 ani 5 luni și 12 zile, însă reclamanta nu are vârsta standard prevăzută de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă și nici un stagiu de cotizare necesar pentru acordarea pensiei anticipate.
De asemenea, solicitarea reclamantei de a i se lua în calcul pentru acordarea pensiei sale, datele din cele două adeverințe din care rezultă că a lucrat în condiții speciale, dar în sistemul militar o perioadă de 8 ani 5 luni 12 zile, este neîntemeiată, întrucât aceasta contravine dispozițiilor art.194 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii.
Arată că la calculul vechimii totale în muncă a fost luată în calcul, toată vechimea dovedită de reclamantă, atât perioada de contribuție la sistemul public, cât și perioada de vechime din sistemul militar, așa cum prevăd dispozițiile art.194 alin.(1) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii, care se raportează în continuare și cu cele dispuse de art.194 alin.(2) din aceeași lege.
Analizând recursul pârâtei, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 și la dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată recursul nefundat:
Prin acțiune, reclamanta a solicitat pensie pentru limită de vârstă cu luarea în considerare, la deschiderea dreptului la pensie, a perioadei de 8 ani și 5 luni lucrată în grupa I de muncă și în alte condiții, dovedite cu adeverința nr. -/10.06.2008 emisă de Serviciul Român de Informații și nr. - din 22.10.2003 emisă de Ministerul Administrației și Internelor, cu aplicarea dispozițiilor art.1671alin.1 și 4 din Legea nr. 19/2000.
Pârâta a invocat în recursul declarat, faptul că reclamanta nu ar îndeplini vârsta standard de pensionare prevăzută de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă și nici stagiul complet de cotizare necesar.
În realitate însă, pârâta nu i-a luat în calcul pentru deschiderea dreptului la pensie, perioada de vechime de 8 ani și 5 luni lucrați în alte condiții și în grupa I de muncă, fapt care îi conferă reducerea vârstei de pensionare cu 4 ani și 10 luni, cum corect a apreciat tribunalul, în sensul că reclamanta beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, conform art.1671din Legea nr. 19/2000, ca urmare a valorificării perioadei lucrate în grupa I de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.194 alin. (1) din Legea nr.19/2000 și art.20 alin.(1) din Legea nr. 164/2001, între sistemul pensiilor militare și sistemul public de pensii se recunosc reciproc, la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, stagiile de cotizare.
Ori, adeverințele nr. -/10.06.2008 și -/22.10.2003 ( depuse la dosar ), atestă că în perioadele 15.09.1981 - 04.01.1982, 17.02.1982 - 1.09.1987, 15.10.1987 - 27.02.1990, reclamanta are o vechime de 8 ani și 5 luni lucrați în grupa I de muncă și alte condiții.
De asemenea, în adeverința nr. -/10.06.2008 se menționează expres și că în perioadele 15.09.1981-04.01.1982, 17.02.1982 - 1.09.1987, 15.10.1987 - 27.02.1990, când reclamanta a lucrat în "alte condiții", pentru fiecare an lucrat în aceste condiții, se ia în calcul la pensie 2 ani, iar pentru perioadele 4.01.1982 - 17.02.1982, 1.09.1987 - 15.10.1987, lucrate în condiții speciale, pentru stabilirea pensiei se ia în calcul câte 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în asemenea condiții.
Întrucât legea nu distinge între stagiile de cotizare recunoscute între sistemele de pensii după cum acestea au fost efectuate în condiții normale sau în condiții deosebite de muncă, recurenta avea obligația de a face aplicarea dispozițiilor evocate și de a lua în considerare stagiul efectuat în grupa I de muncă, astfel cum corect a stabilit prima instanță.
Este adevărat că Legea nr.164/2001 este o lege specială în raport de Legea nr.19/2000, dar ambele acte normative conțin dispoziții privind recunoașterea reciprocă a stagiilor de cotizare, astfel încât în mod corect tribunalul a dat eficiență prevederilor art.1671și art.194 din Legea nr.19/2000, act normativ aplicabil, câtă vreme reclamanta a solicitat acordarea unei pensii în sistemul public.
În consecință, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură civilă 274 alin.1 Cod procedură civilă, pârâta-recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată din recurs, în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtei CASA JUDEȚEANĂ de PENSII C-S, declarat împotriva sentinței civile nr. 1480/8.XII.2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./01.03.2010
Thred./01.03.2010
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
