Asigurări sociale. Decizia 278/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.278
Ședința publică din 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr.1414/07.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat G, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la dosar s-au depus, prin registratură, la data de 12.02.2008, concluzii scrise formulate de către reclamantul-intimat
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată
Prin sentința civilă nr.1414/07.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea civilă formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii A, a modificat decizia de pensionare nr.-/25.04.2007, emisă de pârâtă, și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare, cu luarea în calcul a pensiei de 834 lei lunar și a unui punctaj mediu anual de 2,10399 puncte, cu indexările prevăzute de lege cu începere de la 01.07.2005, precum și la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta nu a avut în vedere, la emiterea deciziei de pensionare contestate, toate sporurile înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de către angajator, precum și concluziile raportului de expertiză tehnică, întocmit de doamna expert.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Aad eclarat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr.1414/07.12.2007 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs se arată că Tribunalul Arada interpretat eronat dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000, modificată prin Legea nr.338/2002, apreciind, pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză, în care s-au utilizat eronat câștigurile brute pentru întreaga perioadă, că toate sporurile de care a beneficiat reclamantul sunt sporuri cu caracter permanent și că unitatea angajatoare ar fi confirmat acest lucru.
În carnetele de muncă au fost înregistrate numai salariile de bază brute sau nete și nu veniturile brute sau nete, intenția legiuitorului fiind de a utiliza salariile brute sau nete, iar nu veniturile brute sau nete.
În raportul de expertiză efectuată în cauză s-au utilizat veniturile sau câștigurile brute, însă între noțiunea de salariu brut și cea de venit ori câștig brut există o mare diferență. În mod greșit, expertul contabil își întemeiază raportul de expertiză pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Ordinului 340/2001, deși reclamantul a fost pensionat în baza Legii nr. 3/1977, și utilizează o valoare a punctului de pensie pentru anul 2005, respectiv 396,2 lei în loc de 295,56 lei cum era corect, iar pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, prin care a invocat aceste aspecte.
Instanța de fond a omis să ia în considerare deosebirea între noțiunea de "contribuția lunară individuală la bugetul asigurărilor sociale de stat" și cea de contribuție a angajatorului la bugetul de stat.
Pentru perioada stagiului realizat până la data de 1 aprilie 2001, Casa Județeană de Pensii Aar espectat întocmai prevederile art.164 din Legea nr.19/2000, modificat prin Legea nr.338/2002. Criteriul valorificării sporurilor și adaosurilor nu este, așa cum greșit a considerat instanța de fond, cel al îndeplinirii condiției dacă sporurile au făcut sau nu parte din baza de calcul a contribuției la asigurările sociale, ci cel reglementat de art.164 din Legea nr.19/2000.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7 și pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, art.164 din Legea nr.19/2000, modificat prin Legea nr.338/2002.
Reclamantul - intimat a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei Casa Județeană de Pensii A ca nefondat.
În cuprinsul acestor concluzii scrise se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, se susține că, în actualul context legislativ, este aproape imposibil a delimita, în mod unitar, sporurile cu caracter permanent de cele nepermanente, legislația în materie și opiniile CNPAS fiind contradictorii între ele și în vădită contradicție cu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură din cadrul SNCFR.
Singura prevedere care ar permite o delimitare a sporurilor cu caracter permanent de cele nepermanente este cea din art.19 alin.4 din contractul colectiv de muncă, potrivit căreia caracterul permanent al sporului nu este determinat de timpul lucrat în aceste condiții, zilnic sau lunar, ci de acordarea acestuia pe toată perioada anului.
S-ar deduce că unul și același spor poate fi permanent pentru un angajat, dacă i s-a acordat pe toată perioada anului, dar, în același timp, nepermanent pentru un alt angajat, căruia i s-a acordat doar sporadic. Pe cale de consecință, în lipsa unor prevederi legale care să delimiteze clar sporurile cu caracter permanent de cele nepermanente, o astfel de clasificare nu poate fi generalizată.
Din interpretarea, în ansamblu, a dispozițiilor nr.OUG4/2005 rezultă că singura clasificare a sporurilor, care prezintă interes sub aspectul stabilirii pensiei, este cea referitoare la includerea sau neincluderea lor în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Așadar, unicul criteriu este cel al contributivității, în sensul că toate sporurile asupra cărora s-a perceput contribuția de asigurări sociale trebuie avute în vedere la calculul pensiei.
În mod greșit, opinează recurenta că unicul criteriu ar consta în permanența sau nepermanența sporurilor, urmând ca sporurile cu caracter permanent să fie avute în vedere la stabilirea pensiei, iar cele nepermanente să fie omise.
Din coroborarea dispozițiilor art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 cu cele ale pct.19 din Capitolul II din Ordinul nr.340/2001 și ale punctului IV din Anexa la.OUG nr.4/2005, rezultă că la calculul pensiei trebuie luat în considerare întregul salariu brut individual, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, fără a distinge între cota angajatorului și cota angajatului.
Pe de altă parte, raportul juridic dedus judecății și temeiul pretențiilor reclamantului îl reprezintă un contract de asigurare, prin efectul legii, care păstrează caracterele generale ale oricărui contract de asigurare.
Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor art.304 pct.7 și pct.9 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Decizia de pensionare nr.-/25.04.2007 a Casei Județene de Pensii A, contestată de reclamant, a fost emisă ca urmare a cererii reclamantului de recalculare a pensiei, cu luarea în considerare a tuturor sporurilor de care a beneficiat reclamantul, sporuri care nu au fost valorificate la emiterea deciziei de pensionare a reclamantului și sunt menționate în adeverința nr-, eliberată de fostul angajator al reclamantului.
Din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că reclamantul a beneficiat, în perioada decembrie 1954 - martie 1990, pe lângă salariul tarifar efectiv realizat, de următoarele sporuri: spor de vechime, spor pentru timpul lucrat în cursul nopții, spor pentru ore regie și spor pentru ore suplimentare necompensate cu timp liber corespunzător, fără a se menționa care dintre aceste sporuri au caracter permanent și care nu au un asemenea caracter, contrar celor afirmate în cererea de recurs a pârâtei.
În adeverința nr-, A confirmă că, în toată perioada cât reclamantul a fost angajat al unității, a virat contribuția pentru pensie suplimentară.
Prin decizia de pensionare contestată, s-a recalculat dreptul de pensie al reclamantului, cu începere de la 01.07.2005, fără a se lua în calcul toate sporurile menționate în adeverința nr- a ui
În speță, se ridică problema dacă sporurile menționate în această adeverință și neluate în calcul la stabilirea pensiei, prin decizia de pensionare contestată, au caracter permanent, întrucât art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 se referă doar la astfel de sporuri.
La pct.IV din Anexa la.OUG nr.4/2005, anexă privitoare la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, se prevede că, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează și sporurile acordate de către ministerul d e resort, conform dispozițiilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate, împreună cu salariile aferente, în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Totodată, la pct.V din anexă, se au în vedere sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1992, arătându-se, printre altele, că se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă, atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992, cât și pentru cele ulterioare acestei date.
Sporurile menționate în adeverința de mai sus se regăsesc în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în capitolul intitulat "sistem de sporuri".
Conform art.19 alin.4 din acest contract, "caracterul permanent al sporului nu este determinat de timpul lucrat în aceste condiții (zilnic, lunar) ci de acordarea acestuia pe toată durata anului".
Din modul de redactare al acestui text, rezultă că unul și același spor poate fi permanent pentru un angajat, dacă i s-a acordat pe toată perioada anului, și nepermanent pentru alt angajat, căruia i s-a acordat sporadic. Prin urmare, criteriul stabilit prin articolul citat dă naștere unei discriminări între angajați, deoarece un salariat ce a încasat unul din sporurile stabilite în contractul colectiv de muncă pe tot parcursul unui an calendaristic, va beneficia, la stabilirea punctajului mediu anual, de acest spor, în timp ce un angajat ce a primit acest spor doar 11 luni pe an, cum este cazul reclamantului pentru unele sporuri în anumiți ani, nu va beneficia de luarea în calcul a unui asemenea spor la stabilirea punctajului mediu lunar.
Din dispozițiile legale citate anterior, rezultă că reclamantul este îndreptățit la recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a sporurilor menționate în adeverința depusă la dosarul de pensionare, ce nu au fost valorificate la stabilirea pensiei prin decizia de pensionare contestată, conform celor reținute în raportul de expertiză întocmit de d-na expert.
În mod greșit, d-na expert a calculat pensia cuvenită reclamantului pe anul 2005, ca urmare luării în considerare a tuturor sporurilor menționate în adeverința nr-, emisă de A, prin raportare la valoarea punctului de pensie stabilită pentru anul 2006, iar instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză fără a sesiza această eroare.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea apreciază că, în speță, este incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041.pr.civ. nefiind aplicabile cel reglementat de art. 304 pct. 7.pr.civ.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 1414/07.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, ca fiind întemeiat și va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va înlătura din dispozitivul acesteia mențiunea referitoare la cuantumul pensiei reclamantului, urmând ca pârâta să-l stabilească prin raportare la punctajul mediu anual de 2,10399 puncte, cu prilejul emiterii deciziei de pensionare la care a fost obligată, urmând a menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, instanța nu va obliga pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii A la plata către reclamantul-intimat a cheltuielilor de judecată în recurs, constând din onorariu de avocat, întrucât acesta din urmă a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 1414/07.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că înlătură din dispozitivul acesteia mențiunea referitoare la cuantumul pensiei reclamantului, urmând ca pârâta să-l stabilească prin raportare la punctajul mediu anual de 2,10399 puncte, cu prilejul emiterii deciziei de pensionare la care a fost obligată.
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - Dr.- -
GREFIER - -
Red. Dr. /21.03.2008
Tehnored. 2 ex./21.03.2008
Prima instanță: și
Asistenți jud.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
