Asigurări sociale. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 28
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 898/05.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect contestație decizii de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul-intimat personal, lipsă fiind pârâta-recurentă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 8 ianuarie 2010, intimatul a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reclamantul-intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr. 1109/115/27.04.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, a deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007 și a deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare care să utilizeze, la recalcularea pensiei, stagiul complet de cotizare de 20 de ani, precum și la restituirea sumelor reținute abuziv din pensie cu începere de la data de 1.03.2005.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că este pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977 și este îndreptățit la stabilirea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, întrucât a prestat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 24 de ani 2 luni și 15 zile.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că stagiul complet de cotizare prevăzut de lege în anexa 3, pentru categoria de persoane din care face parte și contestatorul, este de 30 ani.
Prin sentința civilă nr. 898/5.10.2009, Tribunalul C-S a admis în parte cererea de chemare în judecată, a dispus anularea deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 și a deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, a obligat pârâta să emită pe numele reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei în care să utilizeze la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 20 ani și să-i plătească reclamantului diferențele între pensia astfel recalculată și cea aflată în plată, începând cu data de 1.03.2005.
Totodată, a respins contestația formulată de către reclamant împotriva deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin deciziile de pensionare contestate, a fost recalculată pensia reclamantului, utilizându-se la calculul pensiei stagiul de cotizare complet de 30 de ani.
Reclamantul a fost pensionat la data de 01.10.1980, drepturile sale de pensie fiind stabilite conform Legii nr. 3/1977. La data pensionării, pârâta a reținut că reclamantul avea un stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă de 24 de ani 02 luni și 15 zile.
Din coroborarea dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, cu cele ale art. 2 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 rezultă că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare ce va fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi de 20 de ani, respectiv cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, care derogă de la dispozițiile art. 8 din aceeași lege.
Astfel, stagiul de cotizare ce trebuia utilizat de către pârâtă la determinarea punctajului mediu anual cuvenit reclamantului este de 20 de ani, potrivit art. 14 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 3/1977, iar nu de 30 de ani, cum a stabilit pârâta.
Prima instanță a apreciat că, raportat la dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, pârâta a procedat corect la stabilirea pensiei reclamantului prin decizia de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, stabilind cuantumul acesteia cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, astfel încât se impune anularea deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 și a deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, și menținerea deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii în totalitate.
În motivarea cererii de recurs se arată că hotărârea recurată este nelegală, deoarece conține motive contradictorii, în sensul că prima instanță reține, pe de o parte, că stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, iar pe de altă parte că el este de 30 de ani (alineatele 1 și 7 de la pagina 3 din hotărâre). Totodată, dispozitivul hotărârii atacate cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, respectiv dispoziția de anulare a două dintre deciziile contestate și de menținere a celei de a treia.
Recurenta susține că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, potrivit art.8 din Legea nr.3/1977, în vigoare la data pensionării reclamantului, vechimea minimă necesară pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă este de 30 de ani, astfel încât decizia de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, este corectă. Decizia de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, a fost anulată fără vreo motivare legală. Prin această decizie a fost determinat punctajul mediu anual pentru perioada anterioară datei de 1.01.1963 în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, fără a fi vizată acțiunea de evaluare a pensiei prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005.
Pe de altă parte, sentința recurată încalcă prevederile Legii nr. 262/2008, conform căreia diferențele de pensie se calculează cu respectarea termenului general de prescripție de trei ani, prevăzut și de art. 187 din Legea nr. 19/2000.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 raportate la cele ale art.3041Cod procedură civilă.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de recurs invocate de către recurentă.
Totodată, susține că dreptul său la pensie a fost deschis în anul 1980 și a îndeplinit cerințele art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, întrucât a realizat o vechime de peste 20 de ani în grupa I-a de muncă, astfel încât pârâta-recurentă ar fi trebuit să utilizeze, la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar nu de 30 de ani. În același sens, este și decizia nr. 40/22.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 16/2008.
Prin urmare, instanța de fond a procedat corect atunci când a anulat decizia de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, și decizia de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, însă a greșit atunci când a respins contestația formulată împotriva deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, raportat la prevederile 782alin. 1 și 2 coroborate cu cele ale art. 772, art. 176 alin. 1 sau art. 1671tabel nr. 4 și anexa nr. 4 din Legea nr. 19/2000, astfel încât se impune anularea și a deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008.
Diferența de pensie i se cuvine reclamantului, întrucât dreptul la acțiune în acest caz nu se prescrie.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, și având în vedere și motivele de recurs, Curtea constată că recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Dreptul la pensie al reclamantului s-a născut la 1.10.1980, iar reclamantul a prestat muncă în grupa I-a o perioadă de 24 de ani 2 luni și 15 zile.
Prin deciziile de pensionare contestate, reclamantului i-au fost recalculate drepturile de pensie în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 17/2007 și Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, ca urmare a faptului că reclamantul a depus în termenul de 3 ani, prevăzut de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, o adeverință nouă privind sporul de noapte de care a beneficiat, respectiv adeverința nr. 1522/21.10.2008. Această adeverință a condus la creșterea punctajului mediu anual al reclamantului, stabilit conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, și, pe cale de consecință, s-a impus luarea în considerare a acestuia la stabilirea punctajului mediu anual determinat prin aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007 și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, astfel încât au fost emise cele trei decizii de pensionare pe seama reclamantului la data de 26.03.2009.
Prin urmare, deciziile de pensionare contestate au fost emise ulterior adoptării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2008 modifică și completează Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii. Ea a reglementat procedura de acordare a unor punctaje suplimentare asiguraților care și-au desfășurat activitatea în grupa I și II de muncă. Art. I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, în forma de la data intrării în vigoare a ordonanței, prevedea că: "upă articolul 781din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 782, cu următorul cuprins: asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează:
a) 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă;
b) 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă".
Potrivit art. II lit.a din același act normativ, "revederile p. art. 782din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special".
Scopul acestei ordonanțe a fost acela de a asigura valorificarea perioadei de muncă prestată de către asigurați în grupele I și II, astfel încât după adoptarea ei nu se mai impune reducerea stagiului complet de cotizare pentru asigurații care au lucrat în aceste grupe de muncă și au fost pensionați în temeiul Legii nr. 3/1977, iar nu al unor acte normative speciale care reglementau un stagiu complet de cotizare mai mic decât stagiul complet de cotizare prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977. Pe cale de consecință, după intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, nu mai produce efecte nici decizia în interesul legii nr. 40/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În raport de argumentele menționate anterior, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii în ceea ce privește respingerea contestației reclamantului formulată împotriva deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008.
Totuși, hotărârea recurată cuprinde considerente contradictorii, întrucât reține că stagiul complet de cotizare în cazul reclamantului este de 20 de ani în ceea ce privește stabilirea pensie sala prin raportare la prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 și Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007 și, respectiv, de 30 de ani în cazul stabilirii pensiei prin raportare la dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008. Stagiul complet de cotizare reprezintă vechimea minimă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, astfel încât nu se pot stabili stagii complete de cotizare diferite în funcție de actul normativ care justifică emiterea deciziei de pensionare.
Aplicarea punctajului suplimentar, prevăzut de art. I lit. a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru perioada în care reclamantul a prestat activitate în grupa I de muncă, este posibilă, conform art. II lit. a din același act normativ, doar dacă asiguratul nu s-a pensionat în temeiul unor acte normative care reglementau un stagiu complet de cotizare mai mic decât cel prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, respectiv cel de 30 de ani. Or, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977 coroborat cu art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 și art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, prin derogare de la prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977, în cazul reclamantului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, astfel încât nu putea să constate că sunt aplicabile, în speță, prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că, în cauză, sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, iar anularea deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 și a deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2007, a fost dispusă cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile, respectiv a dispozițiilor art. I lit. a și art. II lit. a ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008.
Cererea formulată, prin întâmpinare, de către reclamantul-intimat cu privire la anularea deciziei de pensionare nr. 51098/26.03.2009, emisă de către pârâtă în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008 este inadmisibilă, atâta timp cât acesta nu a înțeles să formuleze recurs în termenul legal.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 - alin. 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtei ca fiind fondat și se va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului în întregime ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 898/05.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că respinge în întregime acțiunea reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /15.01. 2010
Tehnored.: M/ 2 ex./15.01. 2010
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
