Asigurări sociale. Decizia 307/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.307
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1922 din data de 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, sat, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-contestatoare prin avocat din cadrul Baroului D, lipsă fiind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimata-contestatoare, înregistrată sub nr.2206/11.02.2010.
Avocat pentru intimata-contestatoare arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimata-contestatoare, arată că nu-i poate fi imputată intimatei-contestatoare culpa salariaților recurentei-intimate, intimata-contestatoare a făcut dovada stării sale de sănătate prin actele medicale depuse la dosarul de pensionare.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr-, contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, a solicitat anularea deciziei nr.1066/18.12.2008, emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și a deciziei nr. 263/21.01.2009, emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Motivând în fapt contestația, contestatoarea a arătat că decizia nr. 1066/18.12.2008 este nelegală, nefiind prevăzută de legea pensiilor, că decizia nr. 1728/2006 de încadrare într-un grad de invaliditate a fost emisă pe baza unor acte medicale pe care le-a depus la cabinetul de expertiză medicală, că nu are nicio culpă cu privire la modul de păstrare a documentelor de către cabinetul de expertiză.
Contestatoarea a mai menționat că revizuirea deciziei de invaliditate s-a făcut în mod abuziv fără a se respecta dispozițiile art.62-63 din Legea nr.19/2000 și fără a fi supusă controlului medical obligatoriu, fără respectarea termenului legal de revizuire, că pe toată durata invalidității s-a prezentat la termenele stabilite pentru revizuire, că intimata nu avea posibilitatea să anuleze decizia fără criterii medicale referitoare la starea sa de sănătate, atâta timp cât a depus dovezi medicale referitoare la starea de sănătate, stabilită după internare în spital.
Au fost anexate în copie, deciziile contestate, decizia nr. 1728/05.05.2006.
Prin cererea înregistrată sub nr.2224/120/18.05.2009 contestatoarea a contestat și decizia nr.-/09.04.2009 emisă de intimată, prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu data de 01.05.2006 și restituirea sumei de 16.252 lei reprezentând pensia încasată necuvenit în perioada 01.05.2006 - 01.04.2009, motivând că a contestat decizia nr.1066/18.12.2008 prin care s-a revizuit decizia medicală de încadrare în grad de invaliditate pentru pierderea capacității de muncă, precum și decizia nr. 263/2009, că s-au încălcat prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr.19/2000 și ale art.39 alin. 3, Cap. C, secțiunea III ale Ordinului nr.340/2001 care prevăd că decizia emisă ca urmare a acțiunii de control se aplică de la data emiterii, deci cu efecte pentru viitor.
Au fost anexate acestei cereri decizia contestată, dovada de comunicare prin poștă.
Prin încheierea din 08.10.2009, Tribunalul Dâmbovițaa dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr.-, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile art.164 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, susținând că deciziile contestate sunt legale și temeinice pentru că au fost respectate dispozițiile pct.41, Cap. III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001 cu modificările și completările ulterioare și s-a avut în vedere nota de constatare nr. 37252/05.12.2008 întocmită de Direcția audit Intern și Control a CNPAS.
Intimata a mai menționat că deciziile de revizuire a deciziilor asupra capacității de muncă au fost determinate de emiterea acestora fără respectarea procedurii de încadrare în grad de invaliditate datorită neprezentării contestatoarei la consultația medicală cu documentația necesară la termenul stabilit pentru revizuire.
S-a mai arătat că împotriva asistentei medicale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperarea a Capacității de Muncă M, care a efectuat încadrarea în grad de invaliditate, s-a dispus începerea urmăririi penale.
Prin întâmpinarea referitoare la decizia nr.-/09.04.2009, intimata a arătat că este legală și temeinică pentru că a avut în vedere decizia nr. 1066/18.12.2009, prin care s-a revizuit decizia asupra capacității de muncă, și de asemenea, contestatoarea nu a făcut dovada respectării procedurii de contestare, astfel că s-a apreciat că decizia de revizuire a rămas definitivă.
La cererea instanței de fond, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieștia transmis, în copie, decizia asupra capacității de muncă nr. 1728/05.05.2006.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1922 din data de 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis contestația, s-au anulat deciziile nr.1066 din 18.12.2008, emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, nr.263 din 21.01.2009, emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D și nr. - din 09.04.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.1066/18.12.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-a dispus revizuirea deciziei nr.1728/05.05.2006 asupra capacității de muncă, reținându-se că a fost emisă fără a fi respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate și de revizuire medicală.
A mai reținut instanța de fond că prin decizia nr.263 din 21.01.2009, emisă de Oficiul Județean de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă D, s-a respins contestația împotriva deciziei de revizuire și s-a menținut valabilitatea acesteia, avându-se în vedere și lipsa documentelor conforme și necesare încadrării/menținerii gradului de invaliditate.
De asemenea, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.39 alin.1, secțiunea C, capitolul III din Ordinul 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000, oficiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă județene și ale sectoarelor municipiului B au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate. Dispozițiile alin.3 prevăd că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a acțiunii de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare."
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, pentru trecut anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
A apreciat instanța de fond că este de subliniat că modalitatea de anulare prin "revizuire" a deciziilor de încadrare într-un grad de invaliditate, devenite definitive prin necontestare în termenul de 30 de zile prevăzut de art.56 (5) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale excede normelor de procedură instituite de această lege și de Ordinul nr. 340/2001 cu privire la încadrarea sau menținerea gradului de invaliditate.
Nerespectându-se atât prevederile Ordinului 340/2001, cât și ale art. 56 din Legea nr.19/2000, s-a încălcat și principiul neretroactivității legii civile pentru că deciziile de încadrare în grad de invaliditate fiind necontestate, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice depline.
Existența unor disfuncționalități în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M legate de gestionarea documentelor medicale sau încălcarea procedurii de revizuire medicală nu poate constitui motiv de revizuire, întrucât culpa aparține intimatei și nu contestatoarei care nu are obligația dovedirii împrejurărilor prezentării la toate termenele de revizuire și a depunerii la acele termene a documentelor medicale.
Ca o consecință a anulării deciziei de revizuire și deciziei prin care s-a respins contestația împotriva acesteia, instanța de fond a dispus anularea deciziei de încetare a plății pensiei și recuperare a sumei de 16252 lei, întemeiată pe decizia de revizuire.
Instanța de fond a apreciat că anularea deciziei de încetare a plății pensiei se impune și pentru prematuritatea emiterii ei, întrucât decizia pe care s-a întemeiat a fost contestată în termen legal și nu devenise definitivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art.304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control.
Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata-contestatoare a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimata-contestatoare la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe contestatoare.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata - contestatoare a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Astfel, prin decizia nr.1066/18.12.2009 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Mar evizuit decizia nr.1728/05.05.2006 asupra capacității de muncă emisă pentru intimata-contestatoare, expres enumerată în cuprinsul deciziei, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Ulterior, prin decizia nr.263/21.01.2009 a fost respinsă contestația formulată de contestatoare, fiind menținută decizia nr.1066/18.12.2008.
În cuprinsul deciziei nr. 1066/18.12.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr. 37252/05.12.2008, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr.37252/05.12.2008, a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Intimata-contestatoare s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr. 1066/18.12.2009 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, după cum i s-a indicat chiar în cuprinsul deciziilor, iar acesta din urmă i-a comunicat decizia nr.263/21.01.2009 conform cărora revizuirea dispusă prin decizia contestată nu au avut la bază criterii medicale, ci nerespectarea unor proceduri medicale, astfel încât s-a arătat că rămân valabile elementele deciziei nr.1066/18.12.2009 a Cabinetului de Expertiză Medicală
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata-contestatoare nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși atât din conținutul adreselor nr. ale Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, către intimată, cât și al notei de constatare nr. 37252/05.12.2008 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziilor asupra capacității de muncă emise pentru intimata-contestatoare, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica revizuirea deciziei nr.1728/05.05.2006 asupra capacității de muncă emise intimatei contestatoare, indicate în cuprinsul deciziei nr.263/21.01.2009.
Nu rezultă din considerentele sentinței atacate că prima instanță și-ar fi întemeiat motivarea pe faptul că la soluționarea contestației formulată în baza art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 este obligatorie consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, însă de principiu, în conformitate cu disp.art.56 alin.3 din această lege, această consultare este obligatorie și nu opțională, așa cum pretinde recurenta.
Astfel, conform art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la soluționarea contestației casa teritorială de pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, iar avizul acestui institut este obligatoriu și rămâne definitiv.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1922 din data de 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, sat, județul
Obligă recurenta-intimată la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-contestatoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./16.03.2010
dosar fond.- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-; G
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
