Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 308/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.308
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1168 din data de 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în B, B-dul - -, -amelia,.F,.7,.21, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii B prin consilier juridic, intimatul-contestator asistat de avocat - din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-contestator, înregistrată sub nr.2147/10.02.2010.
S-a înmânat reprezentantului legal al recurentei-intimate un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul-contestator.
Consilier juridic pentru recurenta-intimată, avocat - pentru intimatul-contestator, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii B, arată că intimatul-contestator a lucrat o perioadă de timp în Republica, a existat un litigiu între intimatul-contestator și Ministerul Muncii pentru recunoașterea perioadei lucrate de acesta în Republica,în urma acestui litigiu fiind emis Ordinul nr.621/2009 prin care s-a recunoscut stagiul de cotizare pentru intimatul-contestator, stagiu ce a fost de altfel valorificat prin decizia contestată.
Mai arată că instanța de fond a făcut referire la dispozițiile art.3 din Decretul nr.223/1974, interpretând însă greșit aceste dispoziții întrucât stagiul de cotizare a fost recunoscut întru totul pentru perioada lucrată de intimatul-contestator în Republica, iar stagiul de cotizare despre care face vorbire ÎCCJ nu înseamnă că a fost reținut CAS pentru această perioadă cât intimatul-contestator a lucrat în Republica.
De asemenea, mai arată că în ceea ce privește adeverințele prezentate de intimatul-contestator, nu pot fi avute în vedere dat fiind că acestea reprezintă niște sume asupra cărora nu se poate aprecia dacă s-a reținut CAS.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației și menținerea deciziei emisă de recurenta-intimată.
Avocat - având cuvântul pentru intimatul-contestator, arată că recurenta-intimată ignoră dispozițiile date de decizia ÎCCJ.
De asemenea, arată că perioada lucrată de intimatul-contestator în Republica constituie stagiu cotizare, în mod greșit dispunându-se recalcularea pensiei intimatului-contestator la venitul minim pe economie întrucât s-a făcut dovada veniturilor pe care acesta le-a realizat în Republica prin cele două adeverințe depuse la dosar.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului intimatei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-contestator, depunând și note scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii B ca anulând decizia nr.- din data de 11 iunie 2009 emisă de aceasta, să se recalculeze cuantumul pensiei pentru limită de vârstă conform deciziei civile nr.4830 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul recunoașterii ca vechime în muncă și stagiu de cotizare la fondul de pensii și a perioadei 13 septembrie 1974 - 1 septembrie 1978 lucrată de acesta în Republica și în raport de veniturile lunare obținute în această perioadă când a contribuit la fondul de pensii și asigurări sociale cu suma totală de 4876 dolari SUA.
De asemenea, a solicitat ca prin noua decizie emisă să i se plătească diferența de pensie legal cuvenită începând cu data de 1 septembrie 2001 și până în prezent, actualizată în raport de inflație până la data plății efective, perioadă în care a cotizat la fondul de pensii.
În motivarea acțiunii a arătat că, în toată perioada respectivă și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de art. 3 din Decretul nr.233/1974 transferând în țară, în valută, suma totală de 4876 în care se include și contribuția pentru fondul de pensii și asigurări sociale.
Cu toate că prin decizia sus-menționată instanța supremă a dispus să se emită o nouă decizie în condițiile reținute mai sus, pârâta nu s-a conformat și prin decizia de pensionare arătată mai sus nu a inclus și perioada lucrată în străinătate ca și perioadă contributivă în condițiile existenței în contract de muncă corespunzător.
Dimpotrivă, pârâta a calculat drepturile aferente de pensie perioadei raportându-se la salariul minim pe economie.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă, s-a precizat că s-a inclus în perioada de stagiu realizat în Republica, s-a utilizat salariul minim pe țară, din perioada în litigiu, în condițiile în care în carnetul de muncă nu au fost înregistrate aceste venituri.
După administrarea probelor cu înscrisuri Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.1168 din data de 25 noiembrie 2009, admis cererea, a anulat decizia de recuperare nr.- din 11 iunie 2009 și a emis o nouă decizie de pensionare dispunând recalcularea pensiei având în vedere și stagiul de cotizare la fondul de pensie pentru perioada lucrată în între 13 septembrie 1974 - 1 septembrie 1978, în raport de veniturile realizate în acea perioadă și a obligat pârâta la plata diferenței de pensie calculată începând de la 1 iunie 2009 la zi, actualizată în raport de inflație.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, reclamantul a făcut dovada salariului neîncasat în străinătate și a plătit toate contribuțiile sociale transferând în țară suma totală de 4876 USD, în care se include și contribuția la fondul de asigurări sociale, astfel că prin decizia atacată s-a luat în calcul în mod greșit salariul minim pe economie, astfel că se impune recalcularea corespunzătoare a pensiei și plata diferențelor la valoarea actualizată, în raport de inflație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că prevederile Decretului nr.233/1974 au fost greșit interpretate de instanța de fond întrucât nu există nicio reglementare legală care să facă trimitere la pretinsul datorat care să fi fost acordat Statului Român, iar valorificarea stagiului de cotizare la fondul de pensii pentru perioada lucrată în, a fost inclusă în calculul pensiei încă o dată.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.
Cum s-a reținut și prin decizia nr.4830 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în perioada 13 septembrie 1974 - 1 septembrie 1978. reclamantul și-a desfășurat activitatea ca profesor în Republica în baza contractului încheiat cu Ministerul Educației Naționale din țara respectivă și că Ministrul Familiei și Egalității de Șanse trebuia să-i recunoască acestui reclamant stagiul de cotizare la fondul de pensii pentru suma respectivă, îndeplinindu-și toate obligațiile ce-i reveneau potrivit art.3 din Decretul nr.233/1974 transferând în țară, în valută, suma totală de 4876 ce include și contribuția pentru fondul de pensii și asigurări sociale, mențiunea din carnetul de muncă fiind în același sens.
În consecință, instanța supremă a obligat irevocabil Ministrul muncii să emită actul administrativ în care să recunoască reclamantului perioada în litigiu lucrată în străinătate, atât ca vechime în muncă, cât și ca stagiu de cotizare la fondul de pensii, obligație care în esență a fost total ignorată de către pârâta Casa Județeană de Pensii B cu prilejul emiterii deciziei de pensionare ce formează obiectul prezentei cauze.
În atare situație, în mod corect prima instanță a admis acțiunea, pronunțând o sentință legală și temeinică sub toate aspectele.
Nesubzistând cauze de nulitate ale hotărârii atacate în sensul dispozițiilor art. 304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul de fața ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1168 din data de 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în B, B-dul - -, -amelia,.F,.7,.21, județul
Obligă recurenta-intimată la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./31.03.2010
dosar fond.- - Tribunalul Buzău
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
