Asigurări sociale. Decizia 324/2008. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 324
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul Târgoviște, str. - -, bloc 8,. B, etaj 4,. 40, jud. D împotriva sentinței civile nr. 1163 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,- A, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant personal și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant a depus la dosar note scrise, înregistrate de Tribunalul Dâmbovița sub numărul 3193 din 11 ianuarie 2008, după care, la 23 ianuarie 2008 depus la dosar o cerere de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 1163 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, înregistrată sub numărul 3193 din 24 ianuarie 2008 la același tribunal, făcând precizarea că notele scrise depuse anterior reprezintă motive de recurs.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de declarația părților și, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant, având cuvântul, arată că, având în vedere adresa nr. 108 comunicată de Casa Județeană de Pensii D la 19.02.2003, se impunea trecerea sa de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 1 aprilie 2003, întrucât a lucrat 27 de ani în grupa a-II-a de muncă.
Ulterior intimata a revenit asupra răspunsului dat anterior și a precizat că data corectă de la care îndeplinește condițiile pensionării pentru limită de vârstă este 1 octombrie 2003.
Recurentul mai arată că decizia - din 27 septembrie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D este nelegală, întrucât la calcularea pensiei pentru limită de vârstă nu s-au avut în vedere dispozițiile OUG 4/2005, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1163 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de recurentul reclamant ca nefundat, avându-se în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile anexei nr. 9 din Ordinul nr. 340/2001 modificat, reclamantul îndeplinea condițiile pentru trecerea la pensie pentru limită de vârstă în septembrie 2012, la 64 de ani și 5 luni, însă datorită faptului că a lucrat în grupa a II a de muncă 23 de ani și 9 zile, a beneficiat de o reducere a vârstei standard de pensionare de 5 ani astfel că a îndeplinit condițiile în luna septembrie 2007.
Prin urmare, data acordării pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă a fost stabilită în mod corect și legal în luna următoare îndeplinirii condițiilor de pensie adică octombrie 2007.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 1163 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr. 3193/120/7.06.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i transforme pensia de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, să i se calculeze pensia conform nr.OUG 4/2005 și să i se plătească daune morale și diferența de pensie cuvenită.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a lucrat 27 de ani în grupa a II-a de muncă, aspect dovedit cu adeverințele depuse la dosar, iar prin adresa nr.108/19.09.2003, pârâta i-a transmis în mod oficial că are dreptul la pensie pentru limită de vârstă începând cu 1.04.2007, însă, ulterior, i s-a precizat că este vorba despre un răspuns eronat.
S-au depus la dosar în copie: adresa nr.108/19.09.2003 emisă de Casa Județeană de Pensii D, adeverințele nr.k/c 383/3.04.2007, 482/27.03.2007, 789/27.04.2007, 238/24.04.2007,485/P/13.08.2001, emise de locurile de muncă ale reclamantului, carnetul de muncă al acestuia.
Ulterior, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că solicită daune morale în sumă de 5000 lei.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât, în data de 09.08.2007, cu nr. de înregistrare 36180, reclamantul a depus o cerere prin care a solicitat trecerea la pensie pentru limită de vârstă, iar prin
decizia nr. -/27.09.2007 i s-a stabilit această pensie începând cu 01.10.2007. În conformitate cu prevederile anexei nr. 9 din Ordinul nr. 340/2001 modificat, reclamantul îndeplinea condițiile pentru trecerea la limită de vârstă în septembrie 2012, la 64 ani și 5 luni, însă datorită faptului că a lucrat în grupa a II-a de muncă 23 ani și 9 zile, a beneficiat de o reducere a vârstei standard de pensionare de 5 ani și astfel a îndeplinit condițiile de pensionare în luna septembrie 2007. Prin urmare, data acordării pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă a fost stabilită în mod corect și legal în luna următoare îndeplinirii condițiilor de pensie, adică octombrie 2007.
S-a mai menționat că toate veniturile reclamantului au fost valorificate, atât cele din carnetul de muncă, cât și cele din adeverințele depuse.
La dosar s-au anexat în copie: decizia nr. -/27.09.2007, buletinul da calcul nr. 36180/09.08.2007, fișa de pensie nr. 20407/24.06.1994.
Ulterior, s-au depus de către pârâtă note scrise, prin care s-a solicitat respingerea capătului de cerere privind daunele morale, ca nedovedit, anexându-se totodată și copiile cererilor depuse de reclamant la instituția pârâtă și care se regăsesc în dosarul de pensionare al acestuia, după cum i s-a pus în vedere pârâtei de către instanță la termenul de judecată din 19.11.2007.
Prin sentința civilă nr.1163 din 21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins cererea, astfel cum a fost precizată ulterior, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat trecerea sa de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă începând cu 01.04.2007, cu toate consecințele legale, arătând că a lucrat 27 ani în grupa a II-a de muncă și că a primit în acest sens un răspuns cu nr. 108/2003 de la instituția pârâtă, solicitând totodată și daune morale.
Prin cererile înregistrate sub numerele 20402/5.05.2007, 60430/2.04.2006 și 36180/09.08.2007, reclamantul a solicitat trecerea sa de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă, însă această trecere s-a efectuat prin decizia nr.-/27.09.2007, începând cu data de 01.10.2007.
A mai reținut instanța de fond că din examinarea deciziei nr. -/27.09.2007 rezultă că reclamantul, care este născut la 6.04.1948, avea vârsta de 59 ani și 5 luni în luna septembrie 2007, iar vârsta standard de pensionare era de 64 ani și 5 luni, conform anexei nr.9 din Ordinul nr. 340/2001 cu modificările ulterioare, astfel că în mod corect s-a efectuat reducerea cu 5 ani a vârstei standard la această dată, conform art. 42 din Legea nr. 19/2000 modificată.
Din adeverințele la care reclamantul face referire în cererea de chemare în judecată, reiese că acesta a lucrat în grupa a II-a de muncă 23 ani și 9 zile, cum a reținut pârâta și nu 27 ani.
Faptul că reclamantului i s-a comunicat o altă dată de trecere la pensie pentru limită de vârstă sau că acesta a formulat cereri cu date anterioare, nu poate influența cu nimic aplicarea dispozițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, în conformitate cu disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A susținut recurentul în motivele de recurs intitulate în mod greșit "note scrise", că trebuia să-i fie deschis dreptul la pensie pentru limită de vârstă și nu menținută pensia pentru invaliditate, astfel cum s-a procedat.
Reclamantul a fost nemulțumit că nu s-a procedat la recalcularea pensiei sale conform OUG4/2005, restul motivelor de recurs reprezintând numai solicitări adresate reprezentantului pârâtei pentru a-i prezenta dosarul de pensie și diverse lămuriri.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citată intimata nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat trecerea sa de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă începând cu 01.04.2007, cu toate consecințele legale, arătând că a lucrat 27 ani în grupa a II-a de muncă și că a primit în acest sens un răspuns cu nr.108/2003 de la instituția pârâtă, solicitând totodată și daune morale. În acest sens a depus cererile înregistrate sub numerele 20402/5.05.2007, 60430/2.04.2006 și 36180/09.08.2007 prin care a solicitat trecerea sa de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă, însă această trecere s-a efectuat prin decizia nr.-/27.09.2007, începând cu data de 01.10.2007.
Din examinarea deciziei nr.-/27.09.2007 rezultă că reclamantul, care este născut la 6.04.1948, avea în luna septembrie 2007 vârsta de 59 ani și 5 luni, iar vârsta standard de pensionare era de 64 ani și 5 luni, conform anexei nr. 9 din Ordinul nr. 340/2001 cu modificările ulterioare, astfel că în mod corect s-a efectuat reducerea cu 5 ani a vârstei standard la această dată, conform art. 42 din Legea nr.19/2000 modificată. Din adeverințele la care reclamantul face referire în cererea de chemare în judecată, reiese că acesta a lucrat în grupa a II-a de muncă 23 ani și 9 zile, cum a reținut pârâta și nu 27 ani.
Ca atare, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul Târgoviște, str. - -, bloc 8,. B, etaj 4,. 40, jud. D împotriva sentinței civile nr. 1163 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,- A,
jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
--- - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex./20.03.2008
dosar fond - -- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina