Asigurări sociale. Decizia 324/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 324
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii T, împotriva sentinței civile nr. 2146/6.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat G, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâta-recurentă, lipsă fiind reclamantul-intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru motivele expuse în cererea de recurs.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 2146/6.11.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T, a obligat pârâta să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin valorificarea sumelor menționate în adeverințele nr. 1393/14.05.2009 și nr. 1394/14.05.2009 eliberate de SC SA T, începând cu data de 30.07.2006 și să-i plătească diferențele de drepturi dintre cele cuvenite și cele efectiv încasate, potrivit art. 7 alin. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005.
A respins acțiunea pentru perioada 01.12.2005 - 29.07.2006 ca prescrisă și cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantului G i-a fost stabilită pensia pentru limită de vârstă în anul 1999 în condițiile Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială. Începând cu data de 01.12.2005, prin Decizia nr. - din 30.11.2005, i s-a recalculat pensia pentru limită de vârstă din sistemul public ca urmare a aplicării dispozițiilor OUG nr. 4/2005.
În scopul recalculării pensiei, reclamantul a solicitat pârâtei a avea în vedere adeverința nr. 1393 și 1394 emise 14.05.2009 de, prin care se adeverește că pentru perioada 11.09.1967 - 06.03.1971, 01.09.1975 - 01.12.1999, reclamantul a realizat venituri suplimentare reprezentând acord global, pentru care s-a achitat contribuția pentru asigurări sociale, cererea acestuia fiind respinsă și încălcându-se astfel principiul contributivității prevăzut de art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000.
S-a mai reținut de către tribunal că potrivit art.3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/2000 prin art. 2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În conformitate cu dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la aliniatul al doilea se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă însă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare, atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia dintre principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
Prin urmare intimata trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și sancționării sistemului public (în considerarea prevederilor art.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 enunțate anterior și a adeverinței eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Referitor la perioada 01.12.2005 - 29.07.2006, instanța a respins-o ca fiind prescrisă, in considerarea datei sesizării instanței, respectiv data de 30.07.2009 si a termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Întrucât autorul cererii introductive nu a dovedit în condițiile art. 1169 din Codul civil avansarea cheltuielilor de judecată, acest petit accesoriu supus analizei a fost respins, prin prisma art. 274 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea cererii de recurs, a arătat pârâta, în esență, că prima instanță, printr-o interpretare și aplicare greșită a legii a admis acțiunea, întrucât, deși pe perioada cât reclamantul a lucrat în proiectare la SC SA T, a realizat venituri suplimentare, conform adeverințelor emise de angajator și existente la dosarul cauzei, fiind incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale și pentru care s-au achitat cotele de aferente, se aplică dispozițiile cuprinse la Mențiunea de la pct. VI din Anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora aceste venituri nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
De asemenea, veniturile dovedite prin adeverințele depuse la dosar se identifică celor stabilite legal pentru calculul pensiei, neputându-se reține că omisiunea de valorificare a veniturilor la acest calcul, contravine dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv principiului contributivității, și că luând în considerare doar acest principiu nu se poate conchide că este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, în sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, toate veniturile obținute pe perioada desfășurării activității în muncă.
La această concluzie se poate ajunge și prin aplicarea unor reguli de interpretare a normelor legale, care exclud posibilitatea aplicării principiilor de drept, atunci când într-o materie sunt stabilite norme legale exprese, acestea constituind izvor de drept, în timp ce principiile menționate pot fi valorificate ca un astfel de izvor doar în subsidiar, în absența unor reglementări în sistemul de drept.
Reclamantul nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune.
Examinând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, Curtea urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Din mențiunile arătate în adeverințele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a realizat venituri din acord, care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuția la pensia suplimentară, conform cu legislația în vigoare.
dispozițiilor cuprinse în art. 164 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 19/2000 și în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 stabilește care sunt veniturile ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie.
În virtutea principiului neretroactivității legii, dispozițiile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile persoanelor care au realizat stagii de cotizare și se vor pensiona după intrarea în vigoare a legii. Astfel, în privința perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 (când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000) sunt incidente dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.164 din acest act normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale doar a veniturilor obținute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Pe de altă parte, în privința recalculării drepturilor la pensie, G nr.4/2005 prevede la pct.VI al anexei că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.19/2000 și G nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aplicabile atât la stabilirea drepturilor de pensie, cât și la recalcularea acestora, criteriile determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul acestora sunt următoarele: aceste venituri să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă până la data de 1 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale), iar ulterior acestei date, să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Or, formele de retribuire în acord au fost exceptate de legiuitor, în mod expres, de la calculul privind stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției și nu au fost înscrise în carnetele de muncă, astfel încât nu se pot lua în calcul la determinarea punctajelor anuale, potrivit dispozițiilor art.164 alin.2 și 3 din Legea nr.19/2000.
Se va avea în vedere, de asemenea, Decizia nr.736/2006 a Curții Constituționale a României prin care s-a statuat că ține de libera opțiune a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru cuantificarea pensiilor.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii T, va modifica în parte sentința civilă recurată și va respinge acțiunea reclamantului, ca nefondată, menținându-se dispoziția referitoare la respingerea acțiunii pentru perioada 1.12.2005-29.07.2006, ca prescrisă în considerarea datei sesizării instanței și a termenului general de prescripție de trei ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, excepție corect reținută de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii T, declarat împotriva sentinței civile nr. 2146/6.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantului, ca nefondată.
Menține dispoziția referitoare șa excepția prescripției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /3.03. 2010
Tehnored.: M/ 4 ex./3.03.2010
Prim inst.: și
Emis 2 comunicări
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
