Asigurări sociale. Decizia 328/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 328
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1863 din 13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatorul domiciliat în Târgoviște,str.- de la,.2.etaj 4,.16, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul contestator avocat din cadrul Baroului D, în baza împuternicirii avocațiale din 6.02.2009, lipsind recurenta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul contestator arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
Arată că prin motivele de recurs se invocă considerente străine de motivarea instanței.
Instanța de fond a reținut că nu există niciun temei legal pentru anularea acestor decizii. Mai mult, în timpul procesului intimatul a fost supus expertizării și s-a emis o nouă decizie la 11.12.2008, din care rezultă că intimatul are același grad de invaliditate, care îi permite să beneficieze în continuare de dispozițiile Legii nr.19/2000.Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva deciziei nr. -/09.06.2008 emisă de intimată, precum și împotriva deciziei nr. 945/12.06.2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, decizie prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei nr. 396/14.05.2008, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acestora, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat că prin decizia nr. -/09.06.2008 s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a contestatorului, precum și recuperarea sumei de 9.942 lei încasată cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 10.08.2006 - 01.06.2008, măsura încetării plății pensiei de invaliditate întemeindu-se pe decizia nr. 396/ 14.05.2008 a M, pe care petentul a contestat-o separat la organul emitent, fără ca această măsură să fie urmarea unei verificări a situației sale medicale.
A mai arătat contestatorul că o verificare a situației reale în care se află ar fi condus la constatarea stării de invaliditate - gradul II, cu consecința diminuării aproape totale a capacității sale de muncă, iar aceleași instituții constataseră anterior, în urma examinărilor medicale și a expertizelor, pe baza diagnosticului clinic de specialitate, pierderea permanentă a capacității de muncă a contestatorului, urmare afecțiunilor cronice severe de care suferă, astfel încât s-a emis decizia asupra capacității de muncă nr. 2821/21.07.2006 de către
A mai precizat contestatorul că se află în incapacitate de muncă din anul 2006, astfel că măsura luată de M, de anulare a deciziei asupra capacității de muncă, nu are niciun temei legal și nu-și găsește nicio justificare, contestatorul fiind astfel privat de un drept pe care Legea nr. 19/2000 îl stabilește pentru persoanele aflate în situații similare cu a sa.
În drept, au fost invocate disp.art.56 alin.2 și art.87 din Legea nr. 19/2000.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală susținând că în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6 - 12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, iar la revizuirea medicală periodică contestatorul nu s-a prezentat și menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme.
Astfel, s-a întocmit nota de constatare nr. - din 14.05.2008 emisă de Direcția audit Intern și Control din cadrul CNPAS, în care sunt menționate viciile identificate în deciziile medicale anulate.
A mai arătat intimata că deciziile medicale de menținere în grad de invaliditate au fost eliberate în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală: prezentarea la consultația medicală cu documentația necesară și stabilirea gradului de invaliditate de către medicul expert, iar în aceste condiții, deciziile medicale au fost emise în baza unor documente și înscrisuri neconforme, întocmite de către asistenta de la Cabinetul de expertiză medicală și începând cu data de 10.08.2006 nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a beneficia de pensia de invaliditate, neexistând o dovadă că petentul s-a prezentat personal la termenele de revizuire.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1863 din 13.11.2008, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea și a anulat deciziile nr. 396/14.05.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, nr.945/12.06.2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D și nr. -/09.06.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, intimata fiind obligată și la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art. 56 alin.6 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată ulterior, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă, iar existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D nu constituie temei legal și suficient pentru anularea deciziilor asupra capacității de muncă ale contestatorului știut fiind faptul că medicul expert al asigurărilor sociale nu are competența de a anula anumite decizii de stabilire a capacității de muncă și nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a acoperi o neregularitate competenței proprii.
S-a mai reținut că Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D putea, potrivit dispozițiilor art. 56 și următoarele din Legea nr. 19/2000, să emită o nouă decizie de încadrare într-un anumit grad de invaliditate al contestatorului, în funcție de starea sănătății sale, însă nicidecum nu avea competența anulării deciziilor medicale emise anterior, decizii ce erau definitive, necontestate în termenul de 30 de zile de la data emiterii lor.
S-a concluzionat că aparține instanței de judecată competența anulării deciziilor de încadrare într-un anumit grad de invaliditate, potrivit art. 56 alin. 6 din Legea nr. 19/2000, unitatea intimată având doar competența revizuirii medicale în funcție de afecțiune, la interval de timp de 6-12 luni, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, conform art. 61(1), putând menține, schimba ori înceta calitatea de pensionar de invaliditate.
De asemenea, s-a arătat că pentru încadrarea ori neîncadrarea într-un grad de invaliditate, se cere, potrivit art. 56(3) și avizul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, care este obligatoriu, aviz pe care nu l-a solicitat unitatea intimată.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control din care rezultă anumite erori în ceea ce privește procedura de expertizare medicală și în ceea ce privește documentele ce au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimat la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe contestator.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
De asemenea, se susține că în mod nelegal s-a anulat decizia de încetare a pensiei de invaliditate emisă în mod corect și legal de către recurentă, instanța nemotivând în niciun fel această anulare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 396/14.05.2008, Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat decizia asupra capacității de muncă nr.2821/21.07.2006 emisă pentru intimatul-contestator pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
Ulterior, prin decizia nr. -/9.06.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 9942 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.08.2006-01.06.2008 având în vedere decizia de anulare nr. 396/14.05.2008 prin care a fost anulată deciziia de încadrare în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr. 396/14.05.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr. 26952/14.05.2008, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr. 26052/14.05.2008 (filele 32-33 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Intimatul-contestator s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr. 396/14.05.2008 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, după cum i s-a indicat chiar în cuprinsul deciziei, iar acesta din urmă i-a comunicat decizia nr. 945/12.06.2008 prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării în grad de invaliditate, astfel încât s-a arătat că rămâne valabilă decizia nr. 396/14.05.2008 a Cabinetului de Expertiză Medicală
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși din conținutul notei de constatare nr. 26052/14.05.2008 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziilor asupra capacității de muncă emise pentru intimatul-contestator, măsură contestată ulterior de beneficiar.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatului neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei asupra capacității de muncă emisă intimatului-contestator.
critica potrivit căreia în mod greșit s-a reținut de către instanță faptul că la soluționarea contestației formulate în baza art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 este obligatorie consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă nu este întemeiată, câtă vreme, în conformitate cu disp.art.56 alin.3 din lege, această consultare este obligatorie și nu opțională, așa cum pretinde recurenta.
Astfel, conform art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la soluționarea contestației casa teritorială de pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, iar avizul acestui institut este obligatoriu și rămâne definitiv
În ceea ce privește măsura anulării deciziei nr. -/09.06.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, această măsură dispusă de prima instanță este o consecință logică a măsurii anulării deciziei nr. 396/14.05.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, decizia nr. -/09.06.2008 fiind emisă având în vedere tocmai decizia nr. 396/14.05.2008.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Urmează ca în baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, recurenta să fie obligată la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat reprezentând onorariu avocat suportat de intimat în recurs, potrivit chitanței doveditoare nr.15 din 18.02.2009 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,- A, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1863 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu inmtimatul-contestator domiciliat în Târgoviște, str.- de la,.2.etaj 4,.16, județul
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 februarie 2009.
Președinte Judecători
--- - --- - - -
Grefier
/VS
2 ex./12.03.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120.
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
